Foto Lumina: Andi Bacter și Sofronie Drincec / Foto Biohoreanul: Părintele Ciprian Mega
ActiveNews a prezentat azi noul caz care zguduie Biserica Ortodoxă Română, pornind de la acuzele și dovezile aduse de Preotul, scriitorul și cineastul Ciprian Mega de la Oradea unui consilier aparent homosexual din jurul episcopului Sofronie Drincec, personaj cu un trecut destul de bine pătat. Consilierul curent al lui Drincec, pe numele lui Andi Bacter, este și purtător de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, ceea ce ridică atenție și asupra acestei funcții, în particular dar și în general.
„Am dreptul de a nu-mi reprima o trăire pur omenească, aceea de a mă îngrețoșa de prezența clericilor homosexuali la slujbele Bisericii”, i-a scris preotul Mega episcopului Sofronie.
După ce a primit o atenție bogată în presa locală - Bihoreanul și publicația ortodoxă Astradrom -, cazul a ajuns și în presa centrală. Ziarul Adevărul a reușit să-i ia un interviu apreciatului preot ortodox orădean, cineast premiat pentru un film despre Părintele-martir Gheorghe Calciu, interviu în care acesta prezintă dur realitatea de la vârful BOR. Redăm extrase din acest dialog cu reporterul Adevărul la Chestiunea zilei reflectat în Revista presei:
„Homosexualitatea a devenit criteriu de promovare”
Regizor și cineast premiat internațional, aflat în preajma lansării celui mai nou film al său, „21 de rubini”, ce critică tocmai apucături nefirești din societate și din Biserică, realizat cu actori celebri, precum Mickey Rourke, Elisabetta Pellini și Anthony Delon, preotul Ciprian Mega vede în ancheta penală pornită împotriva sa o încercare de intimidare.
„Adevărul”: Ați ajuns în centrul atenției ca urmare a faptului că sunteți învinuit pentru violarea vieții private. Știți cine e reclamantul dvs?
Preot Ciprian Mega: Eu am primit, pe whatsapp, fotografii care cuprindeau conversații erotice între doi bărbați (inclusiv o fotografie cu un organ sexual - n.red), discuții care făceau referire la relația lor homosexuală. Ele circulau printre preoții din zonă și printre teologi, care se amuzau, întrucât unul dintre cei doi este consilier eparhial, apropiatul episcopului Oradiei. Lucrul acesta se întâmpla în vara anului 2021.
Întrucât, în acea perioadă, respectivul consilier era diacon și-l însoțea pe episcopul Sofronie Drincec la fiecare slujbă, iar noi urma să avem sfințirea Bisericii Sfântul Spiridon, perspectiva participării acelui domn în soborul slujitor m-a speriat. M-am adresat, respectuos și în conformitate cu procedura bisericească, forurilor ierarhice superioare, cu rugămintea ca domnul respectiv să nu fie inclus pe lista clericilor care aveau să participe la sfințire.
De altfel, acea persoană nu a participat la sfințire, fapt pentru care îi mulțumesc Părintelui Patriarh, care a dat dovadă de înțelegere firească în acest sens. (...)
Spre deosebire de ceilalți preoți, eu nu am redirecționat mesajele, nu m-am amuzat pe seama lor, nu am încercat să-l ponegresc în niciun fel pe respectivul, ci am trimis respectivele capturi de ecran Episcopiei și Patriarhului. O asemenea abatere de la disciplina Bisericii, care respinge fără rest hirotonirea homosexualilor, este o chestiune de interes public, Biserica Ortodoxă fiind cult recunoscut de Stat și una dintre instituțiile de majoră importanță pentru Statul Român. Strict insitiuțional, Biserica Ortodoxă este de interes inclusiv pentru necredincioși, chiar și pentru atei.
Inițial, am fost chemat ca martor, în 2021. Mi s-a spus că domnul consilier a susținut, cum se întâmplă în astfel de cazuri, că imaginile ar fi fost trucate. Am declarat că eu le-am primit și că, personal, n-am avut nicio îndoială că sunt reale, fapt pentru care mi-am avertizat superiorii ierarhici, așa cum prevede nu doar procedura canonică, ci cum înțeleg că îndrumă chiar Codul Penal.
Având în vedere că respectivul consilier era în anturajul episcopului din vremea adolescenței sale, procuratura se putea autosesiza în cu totul altă direcție, pe care o impunea nu doar Codul Penal, ci și bunul simț. (...)
Homosexualitatea nu este doar un păcat, ci este un atac la Creație. Este agresată ontologia ființei umane. De aceea, homosexualii nu pot deveni clerici, pentru că orientarea lor se împotrivește Evangheliei. Noi, ca preoți, suntem datori să sprijinim sufletește pe orice păcătos. Cu cât păcatul este mai adânc, nevoia de sprijinul părintesc al Bisericii este mai mare.
Dar sprijinul acesta înseamnă rugăciune insistentă, discuții duhovnicești, deschiderea orizontului unei înțelegeri euharistice și lupta cu păcatul, în orice formă ar încerca el să biruiască trupul omului și, mai ales, sufletul.
Dar, în niciun caz, nu înseamnă să accepți homosexualii în cler, să-i îngădui ca episcopi, așa, cum știm cu toții, sunt multe cazuri, asemenea celui binecunoscut al fostului episcop de la Huși. Nu pot fi episcopi sau preoți! Nici călugări nu pot fi decât dacă există o pocăință puternică și o despărțire permanentă de acel mod de viață.
Chestiunea aceasta nu este homofobie, ci este o dragoste puternică pe care Biserica o manifestă față de poporul lui Dumnezeu, față de sufletele omenești atât de fragile, inclusiv pentru homosexuali.
Biserica, pentru a se putea îngriji, în speță, de pastorația homosexualilor, trebuie să se asigure că nu are, printre slujitori, homosexuali, pentru că un asemenea suflet chinuit dacă va merge, de pildă, să caute tămăduire sufletească la mănăstirea Izbuc, mai greu își va găsi un duhovnic care să-l ridice sufletește, ci, mai degrabă, există riscul să-și afle un partener.
Aveți cunoștință, sunt mulți preoți homosexuali în rândul clerului ortodox din România, mă refer, în principal, la cei din Episcopia Ortodoxă Oradea, căci aici slujiți și dumneavoastră?
Din păcate, voi spune ceea ce preoții și foarte mulți credincioși știu, dar oamenii se feresc să vorbească. Homosexualitatea a devenit criteriu de promovare în multe zone din BOR, iar episcopia Oradiei este un exemplu evident în acest sens.
Sunt alte exemple, multe, cunoscute, ceea ce înseamnă că situația este răspândită la nivelul întregii țări și avem de-a face cu un fenomen, cu o adevărată rețea.
Preoții se feresc să vorbească pentru că acești oameni se manifestă cu o autoritate efectiv diabolică, întotdeauna cu dispreț, sunt răzbunători. Or, preoții cu familii și călugării de vocație trăiesc întotdeauna cu teama de a ridica glasul. Apoi, mai este și ideea aceasta că, dacă vorbim cu voce tare despre aceste lucruri, oamenii se vor sminti. E o temere falsă, o lașitate, care s-a dovedit păguboasă pentru Biserică. Dacă s-ar fi luat o atitudine corectă la vremea ei, lucrurile n-ar fi escaladat.
Vă dau un exemplu de zilele acestea. La Alba Iulia, un preot respectabil, profesor de Teologie, ctitor al uneia dintre cele mai frumoase biserici din țară, a fost oprit de la slujire, pentru o perioadă de 30 de zile. Ierarhul locului, într-o profundă ignoranță și orbire teologică, a considerat greșit un detaliu liturgic firesc, absolut canonic, practicat în toată lumea ortodoxă. N-a contat adevărul, ierarhul a dispus, preotul s-a supus, colegii lui tac, sub presiunea unei monumentale prostii și aroganțe care vine de la Centrul Eparhial.
Cândva, respectivul arhiepiscop a contribuit la apariția unei secte eshatologice desprinsă din trupul Bisericii, dar, la vremea respectivă, s-a bucurat de clemență din partea Sinodului, așa cum s-a bucurat, mai târziu, și episcopul Oradiei, când a încălcat disciplica canonico-liturgică a Bisericii și învățătura de credință.
Dar astăzi, când i se pare lui că un preot, unul dintre preoții foarte buni ai țării, a luat o decizie liturgică absolut corectă, dar pe care bietul ”stăpân” nu a avut capacitatea să o înțeleagă, se vede că măsurile disciplinare le poate lua după bunul plac, în conformitate cu propria-i ignoranță.
Societatea se află în fața unor provocări greu de intuit. Avem nevoie de Biserică, de lucrarea ei sfințitoare și de vocea ei profetică! Cândva, imediat după Revoluție, a existat așa-numitul Grup de reflecție pentru înnoirea Bisericii, care nu a avut nicio reținere în a-i cere imperativ demisia Patriarhului Teoctist. Actualul patriarh era unul dintre membrii vocali ai acelui grup. Dumnealui ar trebui să-nțeleagă cel mai bine că e momentul unei revigorări spirituale, căreia m-aș bucura să-i dea tonul și să o susțină cu entuziasmul pe care-l avea acum treizeci și trei de ani.
„Ei ne urăsc”
De ce credeți că, până acum, conducătorii Episcopiei Ortodoxe Oradea nu au luat nicio măsură pentru a face curățenie în eparhie? Ba dimpotrivă, din câte înțeleg, se promovează în conducere preoți cu astfel de înclinații, ba chiar sunt susținuți?
Probabil că ați tras singură concluzia firească. Pentru a face o demonstrație de putere și de solidaritate, Episcopul a hotărât astăzi (luni - n.red.), să organizeze conferința semestrială de toamnă la biserica unde slujește respectivul. Din păcate, noi, preoții, observăm această atitudine în Biserică.
Ei ne urăsc. Oamenii măcinați de asemenea porniri, urăsc preoții cu familii și călugării de vocație. De când a început povestea asta, mă sună preoți din toată țara să-mi mulțumescă și să mă încurajeze.
Ați semnalat problema Episcopiei, ați scris: „Am dreptul de a nu-mi reprima o trăire pur omenească, aceea de a mă îngrețoșa de prezența clericilor homosexuali la slujbele Bisericii”. Care a fost răspunsul?
Nu am primit niciun răspuns. Consider, în continuare, că avem măcar acest drept, această reacție somatică, până la urmă, de a ne îngrețoșa. Chestiunea aceasta nu poate fi reprimată de nicio ideologie din lumea aceasta și de niciun program politic. Nimeni nu ne poate reseta într-atât!
Integral la Adevărul
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dilema este, ce ai putea simți atunci când mergi și te așezi sub patrafirul unui asemenea preot când te spovedești? Nu ca femeie întreb ci ca bărbat. Și ce întrebări ai putea aștepta de la un asemenea preot? Ce iertări, ce binecuvântări? Vei ieși sfințit de acolo? Cât de sfințit? Ce gândește un asemenea preot despre Taina Spovedaniei?
De ce mergem la biserică?
Scriitorul a spus că a descoperit „50 de umbre ale homosexualității” în timpul cercetării pentru cartea sa, care a fost lansată la 21 februarie, când la Vatican a început un mult-așteptat summit de patru zile pe tema combaterii abuzurilor asupra copiilor. „Umbrele” homosexualității despre care acesta vorbește se referă la: homosexuali non-practicanți care respectă celibatul; homosexuali reprimați; homosexuali practicanți, aflați într-o relație monogamă; persoane libertine care au diverse aventuri sau apelează la prostituția masculină.
„Nu poți organiza o conferință internațională despre abuzuri sexuale fără să abordezi problema mușamalizării” în ceea ce privește homosexualitatea în rândul clericilor, a susținut Martel la sediul Foreign Press Association din Roma. Legătura dintre abuzuri sexuale și homosexualitate este respinsă de experți, dar vocile intransigente din Biserica Catolică au ridicat această problemă înaintea summit-ului. Jurnalistul, el însuși homosexual, a subliniat că multe studii arată că „nu există o legătură specială între abuzuri sexuale și homosexualitate”, adăugând că „homosexualitatea este separată de abuzurile sexuale”. În rândul clericilor catolici însă, „cele două aspecte sunt legate în mod intrinsec”, a mai spus acesta. „Îmi pare rău, este necesar să spun că legătura, într-o manieră complexă, există” deoarece „cultura secretului”, aplicată la homosexualitate, nu permite o abordare transparentă atunci când vine vorba despre abuzurile sexuale, a argumentat acesta.
Martel a mai spus că gruparea arhi-conservatoare care se opune reformelor pastorale relativ liberale ale papei Francisc este alcătuită din „cardinali foarte homofobi”, dintre care cei mai mulți „duc o viață dublă homosexuală”.
Vaticanul a refuzat să facă comentarii referitoare la cartea care a fost lansată în opt limbi, în 20 de țări. Titlul original al cărții, în franceză, este Sodoma. În apărarea lucrării sale, Martel a spus că este „o investigație foarte serioasă”. Timp de patru ani, a mers sistematic la Vatican și a realizat peste 1.500 de interviuri, inclusiv cu 41 de cardinali.
Concluzia studiului său este că homosexualii din Biserica Catolică „nu sunt o majoritate organizată, ci o majoritate tăcută”, chiar și în rândul Colegiului Cardinalilor.
Martel a susținut că scopul demersului său nu este să facă referire la anumite persoane – deși cartea sa este plină de aluzii la binecunoscute fețe bisericești – ci să denunțe ipocrizia bisericii referitoare la comportamentele sexuale și la celibatul clericilor.
Scriitorul spune că sursele sale includ 27 de preoți și circa 12 membri ai Gărzii Elvețiene care au avut relații sexuale cu cardinali și episcopi sau au fost nevoiți să le respingă avansurile. Autorul a refuzat însă să facă public vreun nume pentru a le proteja dreptul la viață privată. Faptul că este homosexual l-a ajutat să dobândească acces în rândul clericilor. Câțiva cardinali cu care a vorbit au flirtat cu el, chiar dacă într-un mod discret, a mai precizat autorul. „Dacă ești heterosexual, nu poți scrie această carte, nu ai acces la cifru, nu înțelegi sistemul”, a mai spus jurnalistul.
Conform jurnalistului francez, 80% din personalul de la Vatican este homosexual! Legătura între această rețea de pedofilie, homosexualitate și masoneria este foarte strânsă. Urmează sa se demonstreze ca și în Biserica Ortodoxă s-a alunecat de foarte multă vreme pe această pantă.
Faptul că s-au întâmplat multe neplăceri în timpul realizării filmului spune multe despre opoziția diavolilor de a fi demascați. Realizatorii au fost nevoiți să angajeze cu preot care făcea exorcizări pentru a continua în bune condiții să realizeze filmul.
Căutați și alte mărturii. Ca și filmul Sound of Freedom, acest film este unul de conștientizare. Alt film de văzut este documentarul "Last Days ", documentar realizat de cei care au realizat și "Moarte Subită". Este cutremurător cum vezi declarații ale homosexualului transumanist Harari de la FEM dezvoltând subiecte de reducere a populației cu o nonșalanță care frizează nebunia. Dar nu, ei sunt doar psihopați dovediți. Alt șoc este afirmația că Inteligența Artificială nu e așa artificială ci este poarta largă de intrare a diavolilor în lume. Merită văzut.
“Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:
“Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îți va spune: «Nu știu. Ci știu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necurații», și îți va înșira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăție în locul acesta?», ea îți va spune: «Necurăție? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», și îți va enumera o grămadă de flori de grădină și sălbatice. Vezi, musca știe numai unde există gunoaie, in timp ce albina știe că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”.
După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alții cu musca. Cei care seamănă cu musca in orice situație caută să afle ce rău există și se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat gândește, pe toate le interpretează de-a stânga și le vede anapoda. In timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, își va pune în minte gândul cel bun.
Odată un copil de clasa a șasea a venit la Colibă și a bătut cu ciocănelul în poartă. Aveam de citit un sac de scrisori, dar mi-am spus să ies să văd ce vrea. “Ce este, voinice?“, îl întreb. “Aceasta este Coliba Părintelui Paisie?” – mă întreabă. “Vreau să-l văd pe Părintele Paisie“. “Aceasta este, dar el nu este aici; s-a dus să cumpere țigări“, îi spun. “Se vede că s-a dus ca să cumpere pentru cineva“, îmi spune el cu gând bun. „Nu, ci pentru el s-a dus să cumpere, îi spun. I s-au terminat și făcea ca un nebun. Pe mine m-a lăsat aici singur și nici măcar nu știu când se va întoarce. Dacă văd că întârzie, o să plec de aici“. Atunci băiatului i s-au umplut ochii de lacrimi și iarăși a spus cu gând bun: “Il obosim pe Părintele“. “Dar ce vrei cu el?“, l-am întrebat din nou. “Vreau să iau numai binecuvântarea lui“, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare să iei, copile! Acesta este un înșelat. Nu-i bun de nimic. Eu îl știu bine. Nu aștepta degeaba, pentru că atunci când se va întoarce va fi nervos, poate chiar și beat, căci mai și bea“. Dar acel copil punea mereu gândul cel bun. “In sfârșit, îi spun, eu voi mai aștepta puțin, ce vrei să-i spun?“. “Am să-i dau o scrisoare, îmi spune, dar voi aștepta să iau și binecuvântarea lui“. Ati văzut? Orice îi spuneam, el o primea cu gândul cel bun. I-am spus: “Făcea ca un nebun pentru că nu avea țigări“, iar sărmanul a suspinat și a lăcrimat. “Cine știe, poate s-a dus să cumpere pentru cineva“. Alții citesc atâtea, iar acela, un copilaș de clasa a șasea, să aibă gânduri atât de bune! Să-i strici gândul și el să și-l facă și mai bun și să tragă o concluzie mai bună. M-am minunat de aceasta! Pentru prima dată am văzut un astfel de lucru!”
(in: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Nevointa duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
Asta nu inteleg oamenii: noi suntem multi, ei putini. Daca tacem si acceptam este doar vina noastra!