„RETORICĂ ABSURDĂ”: Liderul suprem iranian respinge apelul lui Donald J. Trump pentru o „capitulare necondiționată”, transmite FoxNews.
Teheranul avertizează că intervenția Statelor Unite în războiul Israelului ar declanșa un „război total”.
"Președintele american ne amenință. Cu retorica sa absurdă, el cere ca poporul iranian să se predea lui.
Ei ar trebui să facă amenințări împotriva celor care se tem să fie amenințați. Națiunea iraniană nu este speriată de astfel de amenințări.", a scris liderul suprem al Iranului, pe X, adăugând în altă postare: "Răul pe care îl vor suferi SUA va fi cu siguranță ireparabil dacă intră militar în acest conflict."
"Dușmanul sionist a făcut o greșeală gravă și a comis o crimă gravă și trebuie pedepsit.", a mai afirmat Khamenei.
„În această seară va avea loc o surpriză de care lumea își va aminti timp de secole.”, ar fi spus un reprezentant al regimului de la Teheran. VIDEO:
A big surprise is ready tonight that will shake the world.pic.twitter.com/OKrcVi0KMg
— Tehran Updates (@TehranDefence) June 18, 2025
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Aș dori să vă expun Acordul de Parteneriat Strategic semnat de Rusia și Iran pe 17 ianuarie. Mai jos sunt prezentate secțiunile critice legate de războiul actual cu Israelul:
Articolul 3
3. În cazul în care una dintre Părțile Contractante este supusă unei agresiuni, cealaltă Parte Contractantă nu va oferi agresorului nicio asistență militară sau de altă natură care ar contribui la continuarea agresiunii și va contribui la asigurarea soluționării oricăror divergențe apărute în baza Cartei Națiunilor Unite și a altor norme aplicabile de drept internațional.
Ce înseamnă asta? Dreptul la autoapărare este recunoscut în Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, care permite țărilor să se apere în cazul unui atac armat. Această autoapărare trebuie să fie:
• Ca răspuns la un atac armat real
• Imediată și necesară
• Proporțională cu amenințarea
Atacul Israelului asupra instalațiilor nucleare iraniene, în conformitate cu termenii acestui acord, înseamnă că Iranul, cu sprijinul Rusiei, va avea dreptul deplin de a răspunde militar. Rusia a transmis Israelului și Statelor Unite un avertisment clar: Rusia susține Iranul.
Articolul 4 este deosebit de revelator deoarece recunoaște că Rusia și Iranul au acorduri separate care guvernează cooperarea dintre agențiile lor de informații și securitate respective:
Articolul 4
2. Serviciile de informații și securitate ale părților contractante vor coopera în cadrul unor acorduri separate. Articolul 5 arată că Rusia și Iranul au convenit asupra unui nivel cuprinzător de cooperare militară care acoperă totul, de la antrenament la exerciții militare și răspuns la atacuri:
Articolul 5
1. În vederea dezvoltării cooperării militare între agențiile lor relevante, Părțile Contractante vor pregăti și implementa acordurile respective în cadrul Grupului de lucru pentru cooperare militară.
2. Cooperarea militară dintre Părțile Contractante va acoperi o gamă largă de subiecte, inclusiv schimbul de delegații și experți militari, escalele în porturi pe nave și nave militare ale Părților Contractante, instruirea personalului militar, schimbul de cadeți și instructori, participarea, prin acord prealabil între Părțile Contractante, la expoziții internaționale de apărare organizate de Părțile Contractante, competiții sportive comune, evenimente culturale și de altă natură, operațiuni comune de ajutor și salvare maritimă, precum și lupta împotriva pirateriei și a jafurilor armate pe mare.
3. Părțile Contractante vor interacționa îndeaproape în desfășurarea exercițiilor militare comune pe teritoriul ambelor Părți Contractante și în afara acestuia, prin consimțământ reciproc și ținând cont de normele general recunoscute aplicabile ale dreptului internațional.
4. Părțile Contractante se vor consulta și vor coopera între ele pentru a contracara amenințările militare și de securitate bilaterale și regionale comune.
În cele 6 zile de conflict serviciile secrete iraniene (nu singure) au dezarticulat peste 20 de rețele de spionaj israeliene care au participat activ la ostilități în prima zi a atacului. Populația participă activ la aceste operațiuni semnalând serviciilor de securitate iraniene orice persoană suspectă sau necunoscută care are comportament neuzual. Așa că ayatolahul are o bază suplimentară pentru neconformare la amenințările stupide americano- israeliene.
China și Rusia, deși sunt actori globali cheie și aliați strategici ai Iranului, nu sunt actori centrali în confruntarea actuală. Această bătălie este a Iranului în sine, nu rezultatul unei crize bruște, ci punctul culminant al deceniilor de pregătiri și claritate ideologică înrădăcinate în Revoluția Islamică. Iranul nu solicită asistență militară directă și nici nu poartă război declarat în sensul convențional. Mai degrabă, desfășoară o campanie deliberată și calculată de răspuns și descurajare, în conformitate cu obiectivele sale stabilite de mult timp. Relațiile sale cu China și Rusia se bazează pe o coordonare strategică pe termen lung care acoperă sferele politică, economică și de securitate, însă doctrina iraniană a pus întotdeauna accent pe autonomia strategică. Acești parteneri pot juca roluri indirecte sau de sprijin, dar conducerea principală în această bătălie revine Iranului însuși.
Ceea ce se întâmplă nu este un război convențional sau declarat, ci mai degrabă o operațiune de răzbunare și represalii, înrădăcinată în aceleași obiective ale Revoluției Islamice încă de la începuturile sale.
Iranul a format legături strategice pe termen lung cu Rusia și China și, deși aceste alianțe modelează dinamica puterii globale, această bătălie nu este treaba lor. Rolurile lor politice, economice, tehnologice și uneori militare sub acoperire continuă să se desfășoare, dar doctrina Iranului privind independența strategică rămâne intactă. Pozițiile sau intervențiile oficiale ale Chinei și Rusiei vor apărea doar dacă se depășesc praguri mai largi.
Pe 22 decembrie 2024, ayatolahul Khamenei a declarat fără echivoc că Republica Islamică nu se bazează pe nicio forță indirectă. Mai degrabă, grupuri precum Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic și rezistența yemenită luptă pentru propria credință și convingeri; Convingerea lor, nu conducerea iraniană, este cea care îi conduce pe câmpul de luptă. El a subliniat că, dacă Republica Islamică va decide vreodată să întreprindă o acțiune militară directă, aceasta nu va necesita utilizarea vreunei forțe prin intermediari.
Au cerut vreodată entități precum Hamas, Hezbollah sau alte grupuri de rezistență organizate Iranului să intervină militar pentru a le proteja? Răspunsul este nu. Acestea sunt națiuni și mișcări de rezistență, nu vasali care au nevoie de salvare. Își desfășoară bătăliile independent, cu propriile structuri de comandă, doctrine de luptă și calcule strategice, menținând în același timp legături ideologice și logistice strânse cu Republica Islamică Iran. Ei nu încearcă să transfere povara luptei lor asupra Iranului și nici Iranul nu îi consideră simple extensii ale forțelor sale armate. Relația nu este una de patronaj sau dependență, ci mai degrabă o alianță bazată pe principii și o conștiință revoluționară comună.
Pe scurt, acesta nu este un război impus Iranului. Este o confruntare pentru care Republica Islamică s-a pregătit de mult timp, politic, militar și spiritual. Nu este vorba de a implora aliații să intervină; Este vorba despre îndeplinirea unei responsabilități considerate divine și istorice. Frontul de rezistență nu se prăbușește, ci se ridică, iar Iranul se află în centrul său, nu ca patron, ci ca axă și origine a sa.
(Acesta e un fragment al unei analize efectuată de Larry Johnson)