Pe hartă rușii sunt reprezentați toți în culoarea roz, nici pomeneală de ukraineni, nici măcar cu numele lor de pe atunci ”ruși mici”, fiindcă fac parte din poporul rus. Măsluind realitatea, sudul Basarabiei a fost și el în mod tendețios înnecat în roz și roșu (bulgari) în detrimentul românilor ceea ce exprimă fidel politica împeriului țarist de ocupație.

 

O parte din sudul Basarabiei aparținea încă României... Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 încheiat după Războiul Crimeii obligase Rusia să retrocedeze Principatului Românesc Moldova sudul Basarabiei (viitoarele județe Cahul, Ismail și Bolgrad), care fusese anexat de ruși în 1812, împreună cu întreg teritoriul dintre Prut și Nistru.

 

În anul 1859 Principatele Române surori Moldova și Țara Românească și-au unit destinele punând temelia edificiului național România! În luna iulie 1878 după Războiul româno-ruso-turc de Independență a României, la Congresul de la Berlin cancelarul Bismark va face cârdășie cu țarul Alexandru al II-lea al Rusiei căruia i se va oferi sudul Basarabiei, pământ românesc pe care rușii îl cereau insistent, pretextând că ne oferă în schimb nordul Dobrogei care era de fapt și el pământ istoric românesc pentru care ostașii români își dăduseră tributul de sânge în timpul Războiului de Independență tocmai încheiat, salvând deseori ”aliații” ruși în bătăliile contra turcilor pe câmpurile din Bulgaria.

 

Pe această hartă nu este pomenită ”Ukraina” pentru că nu exista și nimeni nu auzise de așa ceva ci de Malorusia parte a Rusiei. Încă nu apăruse la orizont spectrul sumbru al Ukrainei care în teritoriile românești ilegal ocupate din anul 1944 - nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nord-vestul și sudul Basarabiei, se dovedește înzecit mai șovină în materie de ukrainizare a românilor decât rușii în materie de rusificare și colonizare!