Curtea Constituțională a României a anulat alegerile prezidențiale cu două zile înainte de turul doi, cea mai recentă întorsătură într-un proces haotic tulburat de suspiciunile de ingerință rusă în favoarea candidatului de extremă dreapta. Instanța a decis să „anuleze întregul vot” pentru „a-i asigura valabilitatea și legalitatea” și a cerut ca „întregul proces electoral” să reia, potrivit unui comunicat de presă care a cufundat țara în șoc.

„Guvernul va stabili o nouă dată” mai târziu, a spus Curtea, care a validat totuși rezultatele la începutul săptămânii după renumărarea voturilor din primul tur care a concluzionat că nu a existat fraudă. Călin Georgescu, un candidat antisistem clasat la extrema dreaptă și acuzat de a fi pro-rus, a ajuns pe primul loc cu aproape 23% din voturi, înaintea unei alte candidate a sistemului, Elena Lasconi, pro-europeană, care obținuse puțin peste 19%. Sancționat, actualul premier de stânga Marcel Ciolacu a ajuns doar pe locul trei, cu câteva zecimi de punct mai puțin.

Le Figaro: Cum analizați întoarcerea Curții Constituționale a României cu două zile înainte de turul doi?

Alexandru GUSSI: Este prima dată când se întâmplă asta. Nu numai că nu există precedent, dar nu există un cadru legal prevăzut în acest scop. Nu știm încă motivul deciziei Curții, dar toată lumea știe că este vorba despre campania candidatului Călin Georgescu. Președintele României, Kaus Iohannis, a desecretizat ieri documente de la serviciile de informații române. Ei pun la îndoială finanțarea campaniei electorale a candidatului care a venit primul. Ei denunță, de asemenea, atacurile cibernetice, precum și utilizarea ilegală a rețelei de socializare Tiktok. Suspiciunea este următoarea: ingerința Rusiei ar fi atât de masivă încât s-ar putea considera că întregul proces electoral ar fi viciat și ar trebui început de la zero. 

În orice caz, aceasta reprezintă o lovitură mare pentru democrația românească. Această anulare a procesului electoral este contrară dorințelor celor doi candidați calificați pentru turul doi al alegerilor prezidențiale. Călin Georgescu, desigur, dar și Elena Lasconi, care este totuși cea mai pro-europeană candidată. Curtea Constituțională este, de asemenea, un organ juridico-politic: judecătorii sunt strâns legați de partidele politice, deseori își iau deciziile în unanimitate. Ultimii ani ne-au arătat că nu au dat întotdeauna dovadă de independență, mai ales după instituirea unei coaliții între cele două partide majore de stânga și dreapta, Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat. Din cei nouă judecători ai Curții, șase sunt numiți de Parlament acolo unde cele două partide dețin cele mai multe locuri. Ceilalți trei sunt numiți de președintele Iohannis, care conduce Partidul Național Liberal.

Le Figaro: Documentele desecretizate sugerează că rețeaua Tiktok a fost exploatată de un „actor de stat” pentru a influența rezultatul alegerilor prezidențiale din România. Rusia este puternic suspectată. Cât de influente au fost rețelele sociale?

Alexandru GUSSI: TikTok a avut o influență asupra campaniei, fără îndoială. Candidatul Georgescu, care nu a fost susținut de niciunul dintre marile canale de televiziune, cu excepția unuia, a beneficiat foarte mult de jocul algoritmilor, care i-a permis să ajungă la o audiență numeroasă. Prin sprijin financiar, a fost susținut de influenceri care l-au ajutat să-și răspândească discursul. Sursa banilor folosiți pentru aceste campanii este neclară, întrucât candidatul nu a declarat sursa acestei finanțări.

Fără îndoială, Moscova a dorit să destabilizeze România și să profite de haosul electoral, recurgând la atacuri cibernetice. Dar asta nu explică totul.

Alexandru GUSSI: Aceasta este probabil cea mai bine organizată campanie din România de mult timp. Toate voturile au fost digitalizate, iar un site oficial a făcut posibilă urmărirea în timp real a rezultatelor buletinelor de vot, minut cu minut. Sosirea lui Călin Georgescu reflectă în primul rând un protest, o respingere a sistemului consacrat, în special a monopolului celor două mari partide tradiționale, unul de stânga și celălalt de dreapta, care se disting doar prin nuanțe dar care, practic, , a aplicat politici similare. Mișcarea sa face parte dintr-o logică suveranistă, dar nu această dimensiune i-a permis să mobilizeze publicul.

Ceea ce a ieșit cu adevărat în evidență a fost originea sa în afara clasei politice tradiționale, factor care a întărit ideea de ruptură cu sistemul. Discursul său, atât naționalist, cât și în același timp pacifist față de Rusia, rămâne vag. Nu este în primul rând un vot ideologic; alegătorii nu s-au concentrat pe detaliile discursului său, ci mai degrabă au îmbrățișat o promisiune de pace și reînnoire.