Astăzi întreaga Românie creștină prăznuiește Soborul Sfinților Arhangheli Mihail, voievodul oștilor cerești, Gavriil, bine-vestitorul, Rafail, tămăduitorul și al tuturor puterilor cerești, care este și hramul Mănăstirii Petru Vodă ctitorită de Părintele Justin Pârvu, Duhovnicul Neamului, și închinată și mărturisitorilor din temnițele bolșevice, martiri ai Ortodoxiei din veacul trecut. Urând La Mulți Ani tuturor purtătorilor numelor Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail fără a-i uita pe ceilalți arhangheli, Uriil, Salatiil, Gudiil si Varahiil, vă oferim o oră de filmare din 2005, cu Patriarhul Daniel, pe când era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la hramul și sfințirea Mănăstirii Petru Vodă de călugări dar și la așezămintele pentru copii de la Mănăstirea de maici din zonă, alături de Părintele Justin Pârvu, al cărui cuvânt îl și publicăm mai jos. La Mulți Ani! 

Cuvânt de ctitor – Părintele Justin la sfințirea bisericii Mănăstirii Petru Vodă (2005)

Înalt-Preasfinția voastră, Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți frați și surori întru Domnul,

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvîrșirea Duhului Sfînt, cu binecuvîntarea Înalt Prea-Sfințitului Părinte Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei, cu sprijinul și munca multor binecredincioși creștini s-a înălțat această sfântă mănăstire cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, spre slava lui Dumnezeu, Celui în Treime slăvit și spre mântuirea și sporirea duhovnicească a tuturor iubitorilor de Hristos.

Motivele ridicării acestei mănăstiri pe aceste meleaguri sunt următoarele:

1. În copilărie colindînd pe aceste meleaguri natale visam și doream ridicarea aici a unui sălaș sihăstresc. După 1964, după decretul de amnistie a deținuților politici, am revenit pe aceste meleaguri natale și din nou a reînviat în sufletul meu visul copilăriei și al tinereții mele. În 1977 am făcut un pelerinaj la Sfîntul Munte Athos și mi-am dorit ca rînduielile athonite să se pună în lucrare și într-o mănăstire de la noi. După 1990 realizarea unei asemenea dorințe se arătă la orizont.

2. Un al doilea motiv pentru ridicarea acestei mănăstiri a fost acela de a menține și întări pe valea Bistriței duhul evlaviei și al trăirii ortodoxe așa cum merită locuitorii din această zonă, ca unii ce au venit din Ardeal în urma prigoanei pentru uniație a lui Bukow de după anul 1761, și și-au părăsit locurile natale avînd ca singură dorință păstrarea credinței celei drepte ortodoxe.

3. În al treilea rînd am dorit ca această mănăstire să fie înălțată pentru comemorarea tuturor celor ce s-au jertfit în temnițele comuniste, știuți și neștiuți, pentru păstrarea ființei naționale românești și a credinței strămoșești nealterate, precum și pentru pomenirea tuturor eroilor neamului căzuți în toate timpurile și locurile.

Astfel, cu Binecuvîntarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Daniel, pe 14 Mai 1991 s-a pus piatra de temelie a bisericii din incintă și astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Sfinților Arhangheli, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților, am purces la ridicarea bisericii și a cîtorva chilii în jur. Tot cu binecuvîntarea Înalt Prea-Sfințitului Mitropolit Daniel, pe 8 Noiembrie 1994 am început să slujim în noua biserică. Au continuat lucrările de pictură, de construire a cîtorva corpuri de chilii, de amenajare a curții, a drumului de acces, etc.

Între timp, numărul viețuitorilor din obște s-a ridicat la 80 de părinți și de frați, și împreună ne-am străduit să ținem rînduielile de slujbă asemenea celor de la Sfîntul Munte, dar în același timp să fim o mănăstire misionară, deschisă pentru toate nevoile, necazurile și suferințele oamenilor.

În acest context s-a impus necesitatea înființării unui azil pentru bătrîni, bolnavi și oameni însingurați, precum și a unui orfelinat pentru copiii nimănui. Un grup de maici venite din alte mănăstiri sau închinoviate la noi, majoritatea cu studii superioare, s-au oferit spre slujirea aproapelui în cadrul acestor două așezăminte, așezate la 2 km mai jos de aici, unde tot cu binecuvîntarea Înalt Prea-Sfințitului Mitropolit Daniel s-a ridicat o bisericuță, deoarece era greu și pentru maici și pentru bătrîni și pentru copii să se deplaseze la slujbe la biserica din deal mai ales în timpul iernii și al nopții.

Mai sunt multe alte lucruri de făcut sau de terminat, însă nădăjduim să se ducă toate la un bun sfîrșit.

Sfințirea Mănăstirii Petru Vodă constituie o încununare a strădaniilor obștii și a fiilor noștri duhovnicești, și, în ceea ce mă privește mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate cele rînduite de El în viața mea, pentru că mi-am văzut un vis împlinit; și pot spune și eu ca Sfîntul Apostol Pavel care zice: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvîrșit, credința am păzit…” (II Timotei, 4,7), iar „cununa dreptății” să o rînduiască Dumnezeu tuturor acelora ce-L iubesc pe El.

Înalt Prea-Sfinția Voastră, ca într-un tablou votiv închinăm această mănăstire lui Dumnezeu prin Înalt Prea-Sfinția Voastră care reprezentați „Biserica Dumnezeului Celui viu, stîlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3,15), mulțumindu-vă din adîncul sufletului pentru înalta binecuvîntare prin care ați consacrat mănăstirea noastră ca spațiu al slujirii sfinte a lui Dumnezeu.

Mulțumesc de asemenea tuturor acelora care ne-au ajutat să realizăm multiplele lucrări de la această Sfîntă Mănăstire și Bunul Dumnezeu să-i numere între ctitorii de locașuri sfinte ca pe un neam de voievozi și numele lor să fie înscrise în Cartea Vieții.

Ca un testament sfînt, doresc ca în mănăstirea noastră pentru totdeauna rînduiala slujbelor și a vieții de obște să fie după acrivia cu care deja ne-am obișnuit și în al doilea rînd vă asigurăm că am fost, suntem și dorim să fim sub ascultarea arhipăstorului nostru.

Stareț. Protos. Justin Pârvu

Mănăstirea Petru Vodă