În urmă cu vreo doisprezece ani, prin vara lui 2008, scriam în Foaia pentru minte, inimă și literatură din Gazeta de Transilvaniaun text intitulat Locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut cu referire la muțenia ce cuprinsese brusc Vaticanul după evenimentul de la Timișoara când, cu prilejul sfințirii bisericii greco-catolice cu hramul „Sf. Maria – Regina Păcii și a Unității”, la momentul împărtășaniei, străpuns de „întemeiate dispoziții sufletești”, Mitropolitul ortodox al Banatului de atunci, Nicolae Corneanu, a plecat din mijlocul credincioșilor și a intrat în altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăși.

Astăzi, adaptarea titlului nu este legată de vreo altă „năzdrăvănie” din jurul Sfintei Euharistii, ci de locvacitatea, ortodoxă desigur, a sinodului tăcut, căci după cum se pare, la vreme pandemică tăcerea a devenit endemică.

Cu nici o lună și jumătate în urmă, în vâlva prilejuită de măsurile nătângi (dacă nu cumva de-a dreptul dușmănoase) ale autorităților privind accesul la pelerinajul de la Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, IPS Teodosie făcea următoarea declarație:

Sufletul poporului nostru este rănit, pentru că cel mai mare pelerinaj care aducea pace în sufletele credincioșilor care mergeau acolo la sfânta raclă iată este confiscat de cei care nu au credință. Numai cine nu înțelege a putut să facă așa ceva. Este o lipsă de credință și de afecțiune față de semenii noștri credincioși, care aveau dreptul să meargă acolo, să se apropie de sfințenia întruchipată, de sfințenia care are o istorie de alinare a înaintașilor noștri. În fiecare an, acest pelerinaj era așteptat. Am aflat că oameni chiar din străinătate au venit și anul acesta la pelerinaj și, din nefericire, nu pot să ajungă la sfânta raclă, neavând buletin de Iași. Suntem în gândul și în glasul Înalt Preasințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei care își exprimă durerea față de pelerinii care cu sete așteptau să se apropie de Sfânta Parascheva, să le fie cu adevărat un popas de nădejde, de alinare, de bucurie.

Și astăzi? Când pelerinajul de la Peștera Sfântului Apostol Andrei este interzis, ce tăcere asurzitoare vine dinspre Mitropolia Moldovei! Înalt Preasfințite Teofan, mesajul Evangheliei Mântuitorului, cine l-o fi adus pe aceste meleaguri, trecând și prin Argeșul natal, ori prin Oltenia străbună și până în Moldova lui Ștefan cel Mare? Te pomenești că Sfânta Cuvioasă Parascheva! Ori poate că Apostolul Andrei, cel dintâi chemat, nu face parte și din ortodoxia dumneavoastră?

Deunăzi Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a trimis un „ucaz” de îndrumare către tot creștinul drept măritor privind criteriile pe care se cuvine să le aibă în vedere la alegerile parlamentare. Întru totul de acord. Ca dealtfel și Preasfințitul Vincențiu al Sloboziei și Călărașilor. La întronizare, Înalt Preasfințitul Calinic ne-a prevenit că la dânsul nu merg aranjamentele. Înalt Prea Sfinția Voastră, având în vedere tăcerea ce v-a năpăstuit brusc în ceea ce privește Pelerinajul de la Peștera Sfântului Andrei, credeți că sunteți comform cu toate cele zece criterii recomandate nu demult credincioșilor creștini? Ori poate și prin acele ținuturi Evanghelia o fi ajuns de la nord, de la est ori de te miri unde sau te pomenești că a adus-o Sfântul Ioan cel Nou? La Călărași o fi venit de pe la bulgari odată cu Ioniță Asan?

În Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2020găsim scris următoarele:

Rodirea Evangheliei iubirii smerite și milostive a lui Hristos în spiritualitatea poporului român a condus la manifestarea iubirii față de Dumnezeu și de aproapele în forme concrete, exprimate fie individual și spontan, fie instituțional și sistematic.

Care Evanghelie Preafericirea Voastră și Înalt Preasfințiților și Preasfinților Părinți? Evanghelia sfinților locali sau a pelerinajelor locale? Sântul Apostol Andrei, creștinătorul românilor mai face parte din Biserica neamului ăsta năpăstuit pe care îl păstoriți sau nu?

Domnule Vasile Bănescu, apropos, cum mai stați cu solipsismul? În general, că de moral și prințip, vorba lui Caragiale, nici nu poate fi vorba.

Andrei se tâlcuiește bărbat. Dar voi? Voi ce sunteți?