Anularea unor alegeri într-o democrație încă tânără este riscantă. A face acest lucru fără explicații, singura justificare fiind declarațiile serviciilor de securitate și decizia unor judecători nealeși, se poate numi autocrație, scrie jurnalista Sheridan Hanson în comentariul ”Într-o Democrație, Călin Georgescu ar trebui să fie Președintele României”, publicat pe site-ul commentcentral.co.uk. Redăm materialul în trducere urmat de forma originală, în limba engleză:
„Pe 24 noiembrie 2024, 9,5 milioane de români - aproape jumătate din totalul alegătorilor înregistrați - au votat la alegerile prezidențiale din această țară est-europeană.
În istoria acestei democrații aflate la început de drum au existat doar nouă alegeri prezidențiale. Și au avut loc într-un moment crucial în dezvoltarea societății din țară - la fel de important ca cele nouă alegeri prezidențiale din Statele Unite, care l-au readus la putere pe Thomas Jefferson.
Dar în România, democrația pare să funcționeze după alte reguli. La nouă zile după vot, opinia a nouă judecători a încalcat vocea celor 9 milioane de conaționali, iar rezultatul alegerilor a fost anulat.
Motivul? 2,2 milioane dintre acești alegători l-au susținut pe Călin Georgescu, diplomat de carieră și fost Raportor Special în cadrul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.
Anularea unor alegeri într-o democrație tânără este riscantă. A face acest lucru fără explicații, singura justificare fiind declarațiile serviciilor de securitate și deciza unor judecători nealeși, este autocrație.
Inamicii lui Georgescu susțin că acesta este instrumentul lui Putin, deoarece a poziționat România ca fiind neutră în războiul din Ucraina. Mai spun că este beneficiarul operațiunilor de influență online ale Kremlinului, deoarece se bucură de sprijin viral pe TikTok. Și mai susțin că ar fi primit finanțare secretă de la Moscova, deoarece adversarii săi electorali aveau mai mulți bani decât el și tot au pierdut.
Nu ar trebui să fie dificil de înțeles instinctul de nealiniere într-o țară care are o armată mai mică decât Nepalul.
Dacă viralizarea pe TikTok este o dovadă a operațiunilor de influență ale Kremlinului, serviciile de securitate la nivel global ar trebui să investigheze și rutina zilinică de înfrumusețare. Și dacă un candidat insurgent subfinanțat, cu un CV eclectic, poate obține sprijin de la bază doar cu ajutorul Moscovei, președintele ucrainean Zelenski are câteva întrebări la care trebuie să răspundă.
Există un consens internațional clar că Georgescu este singura figură din România cu credibilitatea și capacitatea de a se descurca în negocieri globale la nivel înalt și de a fi cu adevărat o voce ascultată pe scena mondială. Această recunoaștere universală a conducerii sale vine într-un moment critic, deoarece România se află în prezent într-o situație economică dezastruoasă.
Majoritatea prietenilor mei din România nu l-au votat pe Georgescu, dar au votat. Și vor ca voturile lor să conteze. Vor să trăiască într-o democrație. O democrație în care este în regulă să votezi pentru cineva pe care elitele nu îl plac. Românii au amintiri neplăcute despre oficialii guvernamentali care se bazau pe rapoarte obscure ale serviciilor de informații pentru a închide societatea civilă. Aceste amintiri întunecate au revenit acum din cauza acțiunilor Bruxelles-ului.
De la finele anilor 1940, Securitatea din România (una dintre cele mai puternice forțe de poliție secretă din Blocul Estic, pe cap de locuitor) a devenit instrumentul principal prin care liderii comuniști au eliminat pluralismul politic.
Aproape întotdeauna au folosit rapoarte secrete ale serviciilor de informații ca justificare formală. Liderii partidelor și oamenii guvernului s-au bazat pe „notele informative” ale Securității pentru a construi dosare și a face procese-spectacol împotriva liderilor partidelor istorice (cum ar fi Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal), etichetându-i drept „agenți ai imperialismului” și „dușmani ai poporului” pe baza unor dovezi neverificabile.
Acest proces s-a încheiat abia în 1989. Majoritatea românilor nu mai vrea să-și vadă țara întorcându-se la trecutul întunecat - chiar dacă acest trecut întunecat este acum susținut de instituțiile UE.
Democrațiile sunt fragile, democrațiile mai tinere cu atât mai mult. Democrația românească are abia o generație. Trebuie să fie susținută în adolescență de instituțiile Europei - chiar dacă, în opinia lor, face unele greșeli pe calea spre maturitate.
În mod paradoxal, acele elemente ale statului paralel care au susținut că protejează România împotriva interferenței Rusiei prin respingerea votului pentru Georgescu, ar fi putut să facă jocul lui Putin.
Comentatorii cu legături cu Rusia au folosit rapid anularea rezultatului alegerilor prezidențiale ca o dovadă că „democrația nu funcționează”. Chiar și cei mai rusofobi dintre noi trebuie să recunoască faptul că de data aceasta au dreptate.
Apărătorii democrației, în România și în alte părți, fie că sunt jurnaliști, judecători sau demonstranți, ar trebui să-și amintească faptul că o democrație este democrație doar dacă i se permite să-i deranjeze pe cei care pretind că o apără.”
In a Democracy, Calin Georgescu should be Romania's President
On 24th November 2024, 9.5 million Romanians - nearly half of all
registered voters - voted in the Eastern European country’s
Presidential election.
It was only the fledgling democracy’s ninth ever Presidential
election. And it came at a pivotal point in the development of civic
society in the country - as pivotal as the United States’ ninth
Presidential election, which returned Thomas Jefferson to power.
But in Romania, democracy seems to play by different rules. Nine
working days after the vote, nine judges’ opinion overruled the voice of
9 million of their fellow countrymen, and the election result was
annulled.
The reason? 2.2 million of those voters supported Calin Georgescu, a
career diplomat and former Special Rapporteur in the Office of the
United Nations High Commissioner for Human Rights.
Annulling an election in a democracy that is barely a generation old
is risky. Doing so without explanation, and with the only justification
being the pronouncements of the security services and the rubber
stamping of unelected judges, is autocracy.
Georgescu’s enemies claim that he is a Putin asset, because he
positioned Romania as neutral in the war in Ukraine. They say he is the
beneficiary of Kremlin online influence operations, because he has viral
support on Tiktok. And they believe he must have received secret
funding from Moscow, because his electoral opponents have deeper pockets
than him and still lost.
It should not be difficult to understand the instinct for
non-alignment in a country that has a smaller military than Nepal. If
going viral on TikTok is evidence of Kremlin influence operations,
security services globally should be investigating beauty regimens. And
if an underfunded insurgent candidate with an eclectic CV can only
garner grass roots support with help from Moscow, Ukrainian President
Zelensky has questions to answer.
There is a clear international consensus that Georgescu is the only
figure in Romania with the credibility and capacity to navigate
high-level global negotiations and be truly listened to on the world
stage. This universal recognition of his leadership comes at a critical
time, as Romania currently finds itself in a disastrous economic
situation.
Most of my friends in Romania didn’t vote for Georgescu, but
they did vote. And they want their votes to matter. They want to live in
a democracy, and a democracy where it’s ok to vote for someone the
elite doesn’t like. Romanians have dark memories of government officials
relying on shadowy intelligence reports to shut down civil society.
Those dark memories have resurfaced because of Brussels-sanctioned
actions.
Democracies are fragile, younger democracies even more so. Romanian democracy is barely a generation old.
From the late 1940s, Romania’s ‘Securitate’ (one of the largest
secret police forces in the Eastern Bloc, per capita) became the core
instrument through which communist leaders eliminated political
pluralism.
They almost always used secret intelligence reports as formal
justification. Party and government leaders relied on Securitate
"informative notes” to build cases for show trials against leaders of
historical parties (such as the National Peasant Party and National
Liberal Party), branding them "agents of imperialism” and "enemies of
the people” based on closed, unverifiable evidence.
This only ended in 1989. Most Romanians were alive then, and they do
not want to see their country go back to its dark past - even if that
dark past is now supported by EU institutions.
Democracies are fragile, younger democracies even more so. Romanian
democracy is barely a generation old. It needs to be supported through
its adolescence by Europe’s institutions - even if, in their view, it
makes some mistakes on the path to maturity.
Ironically, those deep state elements who claimed to be protecting
Romania against Russian interference by discarding the vote for
Georgescu, may have played right into Putin’s hands.
Russian-linked commentators quickly used the annulment of the
Presidential election result as evidence that ‘democracy doesn’t work’.
Even the most Russophobic amongst us must concede that this time, they
have a point.
Democracy’s defenders, in Romania and elsewhere, whether they are
journalists, judges or demonstrators should remember that a democracy is
only a democracy if it is allowed to upset those who claim to defend
it.
Sheridan Hanson is a London-based freelance writer on law and human rights.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
De exemplu sa scrie despre Cazul Stegarului Dac, si mai nou Cazul Av. Mihai Rapcea.
Opinia publica straina trebuie sa cunoasca Democratia care este in Romania sub Nicusor Dan.