„Ovidiu Drugă, fratele meu, a murit azi-dimineață, de infarct. Sunt în stare de șoc.”, a scris sora jurnalistului EVZ și Evenimentul Istoric, decedat la doar 52 de ani.

„A fost un om cu un suflet minunat, iubitor, iubitor de animale, iubitor de frumos, de cărți. A plecat prea repede, durerea e năucitoare!
Dumnezeu să te odihnească, Ovidiu!
M-ai lăsat singură pe lume.

Cei care doresc să își ia rămas-bun de la Ovidiu, pot să o facă joi, la ora 12, când e înmormântarea la cimitirul Străulești 2, pe șoseau Odăi.”, a mai transmis Sorina Drugă.

„Ramas bun, "nebunule", asa cum iti spuneam cu totii cand urlai prin redactie si intrai in panica, ca n avem stiri, cand dadeai cu sapca de birou si iti puneai mainile in cap ca nu iese nush' ce subiect, cand ne adunai tipand in sala de sedinte si faceai pe panicatu'; cand ma sunai pe teren si ma intrebai unde sunt, si te minteam ca sunt la shopping si mai intarzii cu stirea...si tu urlai in telefon: "unde mama dracu' esti?"
...asa erai tu, nebunu' de Ovidiu Druga si noi te iubeam asa, un personaj care n-a trecut neobservat, care lasa amintiri frumoase in urma si pe care nu l vom uita niciodata!! Unde te-ai grabit asa? Ramas bun, Omule!!”, a scris Dana Aldea, o fostă colegă. 

Și Evenimentul Zilei a publicat, ieri, un articol de bun rămas:

„Dumneavoastră, cititorii, îi parcurgeați textele articolelor în ziarul Evenimentul zilei, apoi pe evz.ro, în revista Evenimentul istoric sau pe site-ul evenimentulistoric.ro.

De astăzi, 24 mai 2022, acest lucru nu va mai fi  posibil. Știrile politice sau din întreaga lume, poveștile istorice sau dezvăluirile despre vreun eveniment din trecut sau din prezent nu vor mai fi semnate de Ovidiu Drugă.

Colegul nostru s-a dus să se odihnească. Numai el știe de ce obosise. În curtea lui de lângă București trebuie că era frumos acum, ar fi trebuit ca soarele și mirosul de verde crud să-i dea forță. N-a fost așa. Inima lui s-a oprit la 52 de ani. Atât de devreme…

De azi, și Ovidiu și tastele calculatorului lui se vor odihni. Știrile lui nu vor mai fi pentru că azi este el, autorul, subiect de știre. Știre tristă, care pe noi ne-a umplut de lacrimi și de amintirile din anii 90, de la începuturile Evenimentului zilei-Bulina roșie, unde oricare dintre noi își are locul.

Aș vrea să rețineți un lucru! Când moare un ziarist adevărat, moare un om care a uitat ani mulți să-și trăiască viața cu bucurie, transformându-se într-o sursă de informare a societății, mai mereu în acțiune contra-cronometru. Ovidiu a fost un astfel de ziarist. Site-ul Evenimentul istoric devenise viața lui, zi-lumină. Acolo înfățișa el lumea trecută, prezentă și, uneori, viitoare. Azi, a tras o cortină neagră.

Dumnezeu să-l aibă în pază în lumea în care-l va duce!”

Dumnezeu să-l odihnească în pace”

Redăm aici, In Memoriam, unul dintre articolele sale, din EVZ:

„CAMUS: SE URMĂREȘTE MAREA ÎNLOCUIRE A POPOARELOR EUROPENE. Istoria altfel decât la școală

Oricât de greu ar părea de crezut, inamicul public numărul 1 al gardienilor corectitudinii politice din Franța nu este Marine Le Pen, lidera „extremistului” Front Național. Nici măcar tatăl ei, Jean Marie, fondatorul aceluiasi Front, nu mai este ținta primordială, deși presa mainstream amintește cu orice ocazie faptul că a catalogat Holocaustul drept „un detaliu al istoriei”. Marele inamic se numește Jean Renaud Gabriel Camus.

Cum a ajuns acest scriitor prolific, fost militant al Partidului Socialist, gay declarat și proprietar al unui castel medieval în Gasconia, sa întruchipeze rasismul si xenofobia? Primul incident a avut loc în anii 2000. Camus a stârnit atunci o imensă controversă afirmând că mai toți criticii literari care se ocupau de emisiunea Panorama de la postul national de radio al Franței sunt de origine evreiască și tind să se concentreze aproape exclusiv asupra unor scriitori de aceeași etnie. Comentariul, citat uneori inexact de media pariziană, a declanșat o amplă controversă, Camus fiind acuzat de antisemitism. Ironia sorții, ajutorul a venit tocmai din partea unui filosof de origine evreiască Alain Finkelraut, și încet-încet scandalul s-a potolit.

În 2010 însă, Camus își asumă însă riscul unei idei care atacă 

însăși esența corectitudinii politice. Mai întâi. într-o serie de trei alocațiuni, apoi într-o carte, Renaud Camus vorbește despre un plan secret care ar viza „Le Grand Remplacement”, adică înlocuirea francezilor din Hexagon prin colonizarea masivă cu imigranți musulmani din Orientul Mijlociu și Nordul Africii. „Ideea Le Grand Remplacement este foarte simplă. Ai un popor și, în decurs de numai o generație, obții în loc un alt popor sau alte popoare”, scria Renaud Camus.

Într-o țară în care pericolul islamist este mai mare ca oricând și unde există enclave în care forțele de ordine, pompierii și chiar ambulanțele nu îndrăznesc să intre, teoria lui Camus a provocat un scandal imens. Puțini lideri de opinie au îndrăznit să acorde credit teoriei lui. Cei mai mulți intelectuali au catalogat imediat „Le Grand Remplacement” drept o nouă teorie a conspirației universale (Yannick Cahuzac). Alții, de pildă istoricul Nicolas Lebourg, au declarat că ideea a apărut în mediile naziste încă din anii 50. Nicolas Bancel, Pascal Blanchard și Ahmed Boubeker l-au acuzat pe Camus că, printr-o incredibilă perversiune, reciclează antisemitismul anilor 30 împotriva musulmanilor. Puține voci au vorbit despre fondul problemei. Demografa Michèle Tribalat, cunoscută pentru pozițiile sale tranșante privind imigrația, a opinat că "populația europeană e pe punctul de a deveni ceva de nerecunoscut dacă nu intervine o înghețare a fluxurilor migratorii", iar Gérard-François Dumont estima că, în 2025, numai imigranții și descendenții lor de primă generație din Africa și Asia ar ajunge să reprezinte 15,9% din populația franceză.”