Începând din anul 1866, România și-a sărbătorit Ziua Națională în 10 mai, în 23 august și, din 1990, la 1 decembrie.
Reper în calendarul sărbătorilor naționale, românii și-au cinstit patria și regele, au fost scoși la defilări și la manifestări de elogiere a comandantului suprem. În ultimii 25 ani, românii de pretutindeni sărbătoresc un act de voință al națiunii române: Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Semnificația celor trei sărbători naționale
Din 1866 până în 1947, 10 mai nu a fost doar Ziua Regalității și a Independenței, ci și Ziua Națională a României, sărbătorită cu mare bucurie de români.
Ziua avea trei semnificații majore pentru istoria României: la 10 mai 1866 prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul ca domnitor. La 10 mai 1877, după secole de stăpânire otomană, Vodă Carol proclama Independența României, iar în 10 mai 1881, domnitorul Carol I era încoronat ca prim rege al noului Regat al României, potrivit ziuanationala.ro.
Timp de opt decenii, în calendarul sărbătorilor naționale, 10 mai a fost reperul principal, Ziua Națională a României fiind respectată și sărbătorită de toți românii. La parada militară din fiecare 10 mai, însuși Regele și Regina erau în frunte, iar românii participau în număr mare, dorind să-și cinstească patria și suveranul, deopotrivă.
În urma abdicării de la tron a regelui Mihai I și înlăturarea monarhiei constituționale la 30 decembrie 1947, s-a trecut și la demolarea brutală a tuturor simbolurilor României Regale. Semnificația zilei de 10 mai ca Zi a Regalității a fost integral suprimată și nici proclamarea Independenței nu a mai fost legată de această dată.
Din anul 2013, 10 mai - Ziua Regelui - a intrat în rândul sărbătorilor publice oficiale, iar în aprilie 2015 a fost înaintat în Parlament un proiect de lege prin care data de 10 mai urma să devină zi nelucrătoare. Proiectul a fost respins, pe motiv că nu sunt bani suficienți la buget pentru a susține asemenea demers.
Odată cu instaurarea regimului comunist, ziua de 23 august a devenit Ziua Națională a României, sărbătorită sub numele de Ziua insurecției armate antifasciste și începutul revoluției populare în România. Se făcea astfel referie la data de 23 august 1944, când România trecea de partea Aliaților în cel de-al Doilea Razboi Mondial, întorcând armele împotriva Germaniei naziste.
Până în 1989, 23 august a fost cea mai fastuoasă zi a anului, marcată prin parade și spectacole grandioase, cu semnificație puternic ideologizată. Ziua era „sărbătoarea întregului popor" sub conducerea înțeleaptă a Partidului Comunist. Oamenii erau scoși la defilare, dar adevăratul scop al manifestărilor era elogierea comandantului suprem, Nicolae Ceaușescu.
După 1989, 1 Decembrie devine Ziua Națională a României și sărbătoare publică, conform Legii nr. 10 din 31 iulie 1990. Adoptată de un Parlament dominat de FSN, legea a avut în vedere atât combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, cât și contracararea opoziției anticomuniste, care ceruse adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.
Alegerea zilei de 1 decembrie ca Zi Națională a făcut trimitere la Marea Unire, unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în anul 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.