FOTO: Cotidianul
Ana Blandiana a fost desemnată să participe la manifestarea „Dante assoluto”, dedicată împlinirii a 700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri. Foarte bine, am putea zice, deși poate că ar fi fost mai potrivit să participe cineva care cunoaște bine opera lui Dante și limba italiană.
Așa, însă, la această manifestare importantă, Ana Blandiana a citit un eseu, intitulat „Libertà va cercando, ch’è sì cara”, în care, pornind de la versurile lui Dante despre libertate, academicianca noastră vorbește aproape exclusiv despre ea, despre viața ei, coafînd realitatea, astfel încît să pară mare luptătoare anticomunistă, deși sînt binecunoscute poemele sale închimate Partidului Comunist sau lui Lenin:
„Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv
Cu-ntîiul plâns în curtea școlii sub castani
Cînd clasa mea primea cravata roșie festiv,
Și sufeream respinsă grav de colectiv
Că nu-mplinisem încă nouă ani.
Candoarea scrijelată de mâna ta lucid
În ochii mei, dramatic deschiși spre mâna ta,
Oricâte maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o șterge.
Candoarea ca un zid
Va măsura maturitatea mea, Partid!”
Iată și o strofă din poezia „Odă”, publicată și aceasta în 1983 în „Almanahul Luceafărul”: „Slavă anului acesta / Ce-a ucis în colb milenii; / Și de flăcări, ca drapelul, / Slavă veșnica lui Lenin!”
Or, ce scrie acum Ana Blandiana în eseul despre Dante? Iată: „Cînd am ales, cu un entuziasm aproape exaltat, terțina despre libertate din Cîntul lui Cato ca punct de pornire al acestei intervenții, am făcut-o dintr-un fel de elan nostalgic, în amintirea stării de spirit în care am trăit mai mult de jumătate din viață, cînd libertatea – care lipsea – era valoarea supremă pentru care puteai să-ți riști viața”.
Aceste cuvinte puteau fi spuse de Paul Goma, de Doina Cornea, nu de Ana Blandiana, care a fost unul dintre cei mai privilegiați scriitori ai regimului comunist, așa cum am demonstrat de atîtea ori aici.
Dar, să trecem peste aceste „amănunte”.
În ultimul număr al revistei „România literară”, Ana Blandiana publică acest eseu prezentat la Roma în cadrul proiectului „Dante assoluto”, în care citează de 3 (trei) ori titlul original al cărții lui Dante: „DIVINA COMMEDIA”, pe care academicianca noastră îl scrie greșit de fiecare dată: „DIVINA COMEDIA”:
Dacă nu știa care este titlul original, Ana Blandiana putea să-l scrie în limba română: „DIVINA COMEDIE” și era în regulă, dar academicianca l-a scris după ureche în italiană, într-un fel păsărească ridicolă. Cineva ar putea spune că nu e ceva grav. Ba, este grosolan de-a dreptul, căci este ca și cum cineva ar spune la un festival Shakespeare că s-a jucat piesa „RODEO ȘI JULIETA” sau „HAPLET”!
Eseul scris de Blandiana a apărut și în ziarul „La Repubblica”, în traducerea lui Bruno Mazzoni, așa cum aflăm de pe site-ul ICR, însă acolo traducătorul a corectat tacit gafa Anei Blandiana, scriind corect: „DIVINA COMMEDIA”:
Vedeți? La asta duce snobismul, falsitatea și grandomania. Iar textul prezentat de Ana Blandiana la manifestarea „Dante assoluto” a fost publicat acum în revista „România literară”, principala revistă a Uniunii Scriitorilor, condusă de Nicolae Manolescu, cel care, în „Istoria…” sa reproducea expresia „les hautes et BRUYANTES cascades” a lui Jean Jacques Rousseau, scriind în mod ridicol „les hautes et BRIGANDES cascades”! Adică, „zgomotoasele cascade” deveneau „banditele cascade”! Tot una, nu?
Și tot la „România literară” este director executiv Gabriel Chifu, cel care credea că austriacul Georg Trakl era neamț și că numele poetului grec Odysseas Elytis poate fi scris și Elitis! Ce mare lucru, nu?
Deci, nu este o întîmplare că textul Anei Blandiana, citit la Roma în cadrul unui proiect dedicat lui Dante, apare în „România literară”, unde nimeni din redacție nu și-a dat seama că academicianca noastră a scris „Divina Comedia”, în loc de „Divina Commedia”!
Nu vrem să fim cîrcotași, dar, atunci cînd este vorba despre pretinși intelectuali de elită (Ana Blandiana este academician și Doctor honoris causa al mai multor universități, Nicolae Manolescu este academician și președintele USR, iar Gabriel Chifu este multiplu premiat al USR), puțină rigoare nu strică!
Avea Eminescu o vorbă ucigătoare la adresa falsei ierarhii din literatura noastră: „Ei l-au dat pe Dante, noi pe Prodănescu”! Cine este Prodănescu al zilelor noastre? Manolescu, Chifu, Blandiana… Oricare.
Autor: Ion Spânu
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.