În fața morții ne cutremurăm și realizăm o dată ȋn plus că, așa după cum ne spune Eclesiastul ȋn Sfȃnta Scriptură (Eclesiastul 1, 3) și după cum am ascultat la slujba ȋnmormȃntării, ,,Deșertăciune sunt toate și viața aceasta este umbră și vis”. La ȋntrebarea firească „Ce este moartea?”, oricȃt am stărui, fără a ne raporta la Biruitorul morții, Mȃntuitorul Hristos, nu aflăm răspuns.

Sfântul Amfilohie de Iconium ne descoperă că: „(Moartea) este ca o haină pe care o dezbraci. Căci trupul ȋnfășoară sufletul ca o haină. Și pe acesta lăsȃndu-l pentru puțină vreme, la sfȃrșit iarăși ȋl vom primi, mai strălucitor, la ȋnvierea de obște a morților. Ce este moartea? O plecare vremelnică, un somn mai lung decȃt cel obișnuit. Astfel ȋncȃt, dacă te temi de moarte, teme-te și de somn, și dacă te ȋndurerezi pentru cei ce mor, ȋndurerează-te și pentru cei ce se nasc. Căci așa cum nașterea urmează firii, la fel și moartea urmează firii.”

Vestea mutării la cele veșnice a Domnului Sorin Iftimi ne-a surprins și ȋntristat și pe noi, slujitorii Bisericii din Moldova - ierarhi, preoți și mireni, deopotrivă -,  mai ales că entuziasmul său, energia sa și angajamentul necondiționat din multele proiecte de cercetare sau editoriale nu prevesteau o despărțire atȃt de timpurie. Am văzut ȋn Domnul Sorin Iftimi, pe toată durata ȋmpreună-lucrării sale cu ostenitorii de la Centrul Eparhial Iași, o inepuizabilă dăruire de sine, o necontenită combustie sufletească și intelectuală pentru descifrarea și ȋnțelegerea trecutului ca fundament al prezentului. Ȋn demersul său de descoperire a unei istorii uitate, a unor povești cu oameni și locuri, istoricul, cercetătorul lăsa să se ȋntrevadă omul ȋndrăgostit de poveste, de veșnicie și de sens. Acestor repere a ȋncercat, neobosit, să ȋi facă părtași ȋn cursul deselor ȋntȃlniri, convorbiri și consultări la nivelul eparhiei noastre, de-a lungul a peste două decenii de colaborare, pe interlocutorii sau convivii săi. Ca autor sau coautor a ȋncredințat spre publicare de-a lungul vremii la editura eparhială, mai multe lucrări, ȋntre care amintim Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene; Iașii. Simbolurile unui oraș simbol; Heraldica Palatului Sturdza de la Miclăușeni; Giovanni Schiavoni – un pictor italian în Moldova; Palatul Sturdza de la Miclăușeni - file dintr-un album risipit.  Un număr semnificativ de studii ale Domniei Sale au constituit contribuții consistente și valoroase ȋn monografii sau volume colective tematice.

Ori de cȃte ori a fost nevoie - și mărturiile sunt unanime ȋn acest sens - am aflat ȋn Domnul Sorin Iftimi un sfătuitor onest, un specialist competent, cu mult discernămȃnt, ȋn cazul căruia stringența unui proiect nu excludea pacea, serenitatea, pe care reușea să le insufle celor cu care lucra. O permanentă disponibilitate de a ajuta, o generozitate debordantă, cum rareori mai putem găsi ȋn jurul nostru, ne dădea tuturor ȋndrăzneala de a-i căuta sfatul, de a-l ȋntȃlni și a ne bucura. Cercetător riguros ȋn argumentare și povestitor cu har, mai totdeauna pelerin pedestru pe platoul de aur al Iașului, cu bornele de plecare și de sosire la Palatul Culturii, respectiv Muzeul Unirii, ȋn căutarea altor și altor istorisiri despre oameni, monumente, ȋntȃmplări și destine, fascinat de ceea ce poate tăinui trecutul și permanent animat de bucuria dăruirii, ȋmpărtășirii propriilor descoperiri cu semenii săi. Rȃvna și entuziasmul nu au exclus niciodată rafinamentul discursului. Istoric erudit a știut să ȋmbrace veșmȃntul smereniei, atitudinea rigidă, inabordabilă fiindu-i cu totul străină.

Multa sa știință de carte nu o afișa cu emfază, pentru a-și pune ȋn inferioritate interlocutorul, ci o folosea ca izvor de ȋmbogățire și odihnă a celuilalt. Evitȃnd stridențele, căuta autenticitatea lucrurilor. Exigent cu sine, empatic cu semenii, cultiva relațiile, fundamentȃndu-le pe o reconfortantă ȋncredere. Modestia și jovialitatea Domniei Sale erau chei ale ȋntȃlnirii ingenue ȋntre suflet și suflet.

Toate acestea sunt doar cȃteva aspecte ale ȋntregului, personalitatea complexă și profundă a Domnului Sorin Iftimi neputȃnd fi evocată nicidecum ȋn cȃteva cuvinte.

Păstrȃnd viu ȋn inimi chipul luminos al Domnului Sorin Iftimi, Ȋl rugăm pe Dumnezeu să așeze sufletul său ȋn Ȋmpărăția Sa, unde toți drepții se odihnesc, iar cutremurul și zbuciumul nostru din fața morții să le alunge, dăruindu-ne ȋn schimb nădejde multă, ȋnțelegere și putere ȋn rugăciune.

✝ Teofan

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Doxologia