Foto: Doxologia.ro
Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei ne-a îndemnat să medităm „la ceea ce se întâmplă cu viața noastră și cu viața lumii” și să avem credință că în fața oricărui val vom avea o stâncă de apărare prin ajutorul sfinților. Un îndemn la luciditate și încredințare în pronia lui Dumnezeu, în contrast cu zvonurile alarmiste despre noi valuri de epidemie și de panică. Sfatul a fost adresat joi, la hramul Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț - „Sfântul Ioan Iacob cel Nou de la Neamț”.
„Aproape prea mult ni se tot amintește de valuri și valuri de multe feluri, care vin asupra noastră. Și este adevărat – că de la păcatul lui Adam și până astăzi, valuri de ispite și încercări au venit asupra noastră și asupra lumii. Când vorbim de val, vedem un torent de apă care risipește totul în calea sa”, a explicat mitropolitul, citat de Agenția de Știri Basilica.
Ierarhul ne-a sfătuit să avem nădejde și să cerem, în ispite, ajutorul divin, pentru că atunci când „înaintea valului se ridică o stâncă, un stejar sau o mână întinsă care te ajută, valul trece și tu rămâi nevătămat”.
„Ce este această stâncă, ce este acest stejar, această mână întinsă? Sunt sfinții lui Dumnezeu, pe care suntem chemați să-i urmăm în viața noastră”.
Înaltpreasfinția Sa a explicat cum putem beneficia în viața noastră de ajutorul sfinților, „coloana de rezistență, de care atingându-ne, rămânem nevătămați în fața ispitelor”:
„Prin patru lucruri: citind viețile lor, pentru ca Slava Împărăției Cerurilor să pătrundă și în viața noastră. Apoi, cinstindu-le Sfintele icoane și, văzând chipul lor cel plin de Duhul, să încercăm să râvnim puțin către asemănarea cu ei. În al treilea rând, închinându-ne sfintelor moaște pline de Duhul Sfânt, să tindem să îl dobandim și noi, iar în al patrulea rând, mergând în locurile în care au vietuit ei, așa cum astăzi ați venit dumneavoastră”.
Totodată, ierarhul a evidențiat vituțile specifice Sfântului Ioan Iacob, patronul spiritual al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț.
„Privind la Sfântul Ioan, observăm la el trei lucruri: dragostea de Dumnezeu, dragostea de oameni și rugăciunea fierbinte. Având acestea, oricât va fi valul de mare, noi nu ne temem pentru că suntem creștini”.
La hramul Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț au slujit Mitropolitul Teofan al Moldovei și Episcopul Macarie al Europei de Nord, informează portalul Doxologia.
Înaltpreasfinția Sa l-a hirotesit iconom stavrofor pe părintele Marius-Gabriel Brumă, profesor la seminarul nemțean, iar Oltia Mihoc, bibliotecara instituției de învățământ, a primit distincția mitropolitană „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei” pentru mireni.
Piatra de temelie a bisericii seminarului nemțean a fost așezată în anul 1994 de Patriarhul Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Lăcașul de cult a fost sfințit în 1997 de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu împreună cu un sobor de ierarhi.
Vineri, 6 august, ÎPS Teofan împreună cu PS Macarie și câteva sute de credincioși s-au aflat la hramul Mănăstirii „Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos”, situată pe masivul montan Ceahlău, la cota 1800. GALERIE FOTO AICI!
În dimineața zilei de 6 august, după ce majoritatea pelerinilor a sosit prin cele două trasee – stațiunea Durău și schitul Stănile – a fost oficiată Sfânta Liturghie de către ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de PS Macarie, Episcopul Europei de Nord, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, pe un podium amenajat în apropierea bisericii. Din soborul de slujitori au mai făcut parte, alături de protos. Casian Florea, starețul Mănăstirii Ceahlău, și stareți ai mănăstirilor din zonă, precum și alți preoți din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor. Răspunsurile la strană au fost date de tinerii care au participat în acest an la cea de-a VII-a ediție a Pelerinajului pedestru „Pe urmele Sfinților Nemțeni”, parcurgând aproximativ 35 de km pentru a lua parte la slujbele săvârșite la hramul Bisericii Seminarului „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, dar și ale Mănăstirilor Ceahlău, Sihăstria și Sihla.
„Dumnezeu nu șade în inima mândră”
În cuvântul adresat credincioșilor prezenți după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a vorbit despre importanța covârșitoare a rugăciunii neîncetate în viața credincioșilor:
„Muntele Tabor este numit de Sfântul Maxim Mărturisitorul muntele teologiei, adică muntele rugăciunii. Căci, cea mai adâncă și cuprinzătoare teologie este teologia rugăciunii. Pentru a fi pe cale, într-o lume așa cum este cea de astăzi, creștinul este chemat să fie om al rugăciunii. Ne întrebăm, adesea, încercând să ne împlinim canonul de rugăciune din fiecare zi, sau participând duminica la dumnezeiasca Liturghie, ne întrebăm, totuși, de ce suntem așa de firavi în fața a tot ce ni se întâmplă, dacă rugăciunea ne face puternici. Suntem slabi, iubiți credincioși, pentru că nu avem în noi rugăciunea cea de toată vremea […]. Părintele Arsenie Papacioc, de la malul mării, spunea că rugăciunea neîncetată este starea pe care o are omul, că se află în prezența lui Dumnezeu. Ai această conștiință că Dumnezeu te vede și te aude mereu? Această stare de prezență continuă în viața lui Dumnezeu este rugăciunea neîncetată, care se arată în starea omului smerit. Căci, smerenia aduce rugăciunea, iar aceasta te ajută să te adâncești în smerenie. Părintele amintea că Dumnezeu iubește mai mult o inimă smerită, decât o inimă postitoare. Nu că postul n-ar fi de folos, dar sunt așezate toate lucrurile în ierarhia lor. Marele dușman al rugăciunii, spunea părintele, este orgoliul, mândria, conșiința superiorității personale. De ce? Pentru că rugăciunea este prezența lui Dumnezeu în inimă, iar El nu șade într-o inimă mândră […]. Să ne dăruiască Dumnezeu o fărâmă de curaj, ceva din duhul rugăciunii și multă răbdare, ca alergând către Sfânta Liturghie, să luăm de acolo izvor de putere pentru a rezista în timpul săptămânii în fața a tot ceea ce vine înaintea noastră”.
De asemenea, la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Macarie a mulțumit IPS Teofan pentru marea binecuvântare pe care i-a oferit-o prin pelerinajul și împreună-slujirea din aceste zile în ținutul Neamțului, subliniind câteva aspecte legate de sărbătoarea de astăzi:
„Preaiubiții mei, poate că vă întrebați de ce Mântuitorul S-a schimbat la Față pe munte, și nu la câmpie unde era mai ușor să Își arate slava Sa tuturor ucenicilor, acolo unde se afla, pe colina Galileii. Mântuitorul S-a urcat pe Muntele Taborului fiindcă tot pe munte S-a arătat Dumnezeu celor doi profeți din vechime, pe care i-a luat ca martori și mărturisitori ai transfigurării Sale – Moise și Ilie. Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că ambii profeți L-au văzut pe Dumnezeu pe Horeb sau pe Sinai, în postire și-n rugăciune. Însă, nu L-au putut vedea față către față, așa cum L-au văzut ucenicii. De aceea, Domnul i-a luat alături pe Muntele Taborului, ca să-și arate slava Sa, împărtășind ucenicilor lumina cea de-a pururea fiitoare, cu 40 de zile înainte de Sfintele Pătimiri, ca nu cumva ei să se poticnească în credință și să se îndoiască pe Golgota suferinței […]. Așadar, preaiubiții mei, să ne bucurăm și să ne veselim și să ne umplem de lumină, iar această lumină pe care am dobândit-o aici, întru nevoință și rugăciune, să o împărtășim și celorlalți, atunci când vom coborâ Muntele Ceahlău, așa cum au împărtășit-o odinioară Apostolii, după ce s-au pogorât alături de Domnul de pe Muntele Taborului.”
Părintele protosinghel Casian Florea a adăugat un cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Teofan pentru deja-tradiționala slujire anuală din ziua Schimbării la Față de la Mănăstirea Ceahlău, aducând un gând de profundă recunoștință preoților, monahilor, monahiilor și tuturor pelerinilor care an de an se ostenesc să participe la hramul așezământului monahal.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.