„Să ne adunăm gândurile, simțămintele noastre românești și să înțelegem că noi suntem frați. Ca frați, nu trebuie să ne dușmănim, ci să ne ajutăm! Sigur că Ziua Națională trebuie să fie un moment de unitate, de armonie, de pace, de veselie, toți trebuie să ne strângem mâinile. Prima Unire, cât de frumos s-a produs: printr-o Horă a Unirii la Focșani, Unirea Mică! Unirea Mare, de asemenea, a adunat români acolo, la Alba Iulia. Trebuie ca momentul Alba Iulia să ne marcheze pe fiecare dintre noi. Trupul Țării noastre a devenit întreg. Trupul are nevoie de un suflet armonios care să pună toți românii într-o coeziune, într-o legătură frumoasă, frățească. Să ne căutăm unii altora pricini de a ne face surprize frumoase, de bucurie! Când e ziua cuiva, îi duci gândurile cele mai frumoase, îi duci cadoul cel mai sensibil. Ar trebui să ne facem cadou unii altora această bucurie că suntem români, că Dumnezeu ne-a unit într-o Țară, că trebuie să rămânem așa împreună! Este soarta noastră, este vocația noastră. Noi am fost, într-un fel, în comuniune și înainte (de Unire -n.red.) prin cultură, prin cărți. Limba noastră a fost cea care ne-a unit. Iată, cărțile lui Varlaam au ajuns în celelalte provincii. Cei vechi, fără să fie uniți politic, erau uniți în simțire, în cultură, în credință, în sentimente. Acea legătură între provinciile românești este de poveste, este ca o baladă frumoasă și continuă! Acum suntem uniți într-o Țară: trebuie să ne străduim să înfăptuim Unirea în fiecare zi! Noi în fiecare zi trebuie să ne gândim la frații noștri, este glasul lui Dumnezeu în noi ca să ne iubim și să fim o Țară în care simțirea românească să se simtă printr-o identitate, printr-o emoție unul față de altul, pentru că Țara este cu adevărat o necesitate să îi aparținem ei și trebuie să îi aparținem Țării acesteia în mod egal. Mântuitorul Hristos face apel la acest patriotism, la această unitate: Ierusalime, Ierusalime, de cât ori am vrut să-i adun pe fiii tăi cum adună cloșca puii sub aripi, dar n-ai voit! Dumnezeu Însuși ne vrea uniți: avem o credință vie, o credință curată. Prin credință și prin simțire românească trebuie să fim uniți! Chiar la Judecata cea de pe urmă avem și această răspundere în conștiința noastră: ce-am făcut pentru noi, pentru semenii noștri, pentru Țara noastră? Pentru că noi aparținem și Bisericii, dar aparținem și Țării. Cine nu își iubește Țara nu este credincios. Nu poți să fii vitreg cu Țara ta, dușmanul Țării tale, dușmanul semenilor tăi! Acestea trebuie să le adâncim în noi și să le trăim intens. Urez tuturor românilor să-și caute resursele lăuntrice, să caute sentimentele cele mai frumoase pentru semeni și pentru Țară!”, le-a transmis ÎPS Teodosie românilor de Ziua lor Națională.