Foto: Noua TV
România nu a reușit decât să se strecoare printre interesele marilor puteri pentru a beneficia de avantajele oferite de Gurile Dunării. Un permanent casus belli pentru controlul rutelor comerciale care făceau legătura dintre Este și Vest. Cine stăpânea Marea Neagră, stăpânea și Gurile Dunării. Mai întâi a fost o afacere turcească, apoi una rusească. Românii, care nu au fost o forță militară, au folosit diplomația pentru a-și face coridor pentru a beneficia de avantajele acestei poziții geostrategice.
Anul 1940 a însemnat invazia sovieticilor la Gurile Dunării. Rușii își îndeplineau politica de cotropire, dusă de secole, pentru a controla Marea Neagră și zonele limotrofe ale vărsării a Dunării în mare. Atunci încep și donațiile făcute de ruși către noua republică sovietică a Ucrainei.
Cuceririle sovietice din zona de Deltă, pe timp de pace, în 1940, s-au făcut, fără să țină cont nici de Pactul Ribentropp-Molotov, nici de prevederile dictatului prin care ocupau Basarabia. Ca apoi, după al doilea război mondial, tot în mod arbitrariu, prin dreptul forței, teritoriile românești de la Gurile Dunării să fie înglobate în așa zisa Repubică Socialistă Sovietică Ucraina.
După 1990, Ucraina independentă și-a jucat foarte bine cartea la Gurile Dunării, gestionând situația doar din punct de vedere al intereselor personale. Acum, în situația de război, greu mai pot românii să judece lucrurile în termeni de protecție a naturii în Delta Dunării. Sunt alte priorități!
Interviu cu Constantin Hlihor, profesor universitar doctor
Realizator: Costel Oprea
Video și montaj: Virginia Oprea
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.