În timp ce asistăm la un veritabil bombardament concentrat asupra unor repere valorice ale culturii, spiritualității și identității românești, mergând până la interzicerea lor, iată că la Editura Humanitas a apărut, în urmă cu doi ani, nestingherită, necontestată și neamendată de nimeni, din țară sau din afara țării, o carte care pur și simplu îl reabilitează pe Miklós Horthy, cel mai mare asasin al evreilor și românilor din Ungaria și Transilvania ocupată după Diktatul de la Viena (1940). Cartea, care are 424 de pagini, e scrisă de  Catherine Horel, se numește „Amiralul Horthy, regentul Ungariei” și e recomandată în media noastră „echidistantă” ca fiind „prima biografie a lui Miklós Horthy realizată de un istoric pe baza unei documentări vaste”. Atât de vastă e această bibliografie, încât în ea nu figurează niciun text românesc, deși, slavă Domnului, ar fi avut de unde să se inspire, românii din Transilvania numărându-se printre victimele „prioritare”, ale regimului Horthy, alături de evrei. Autoarea aproape că îl exonerează pe amiralul de Balaton de orice vină în legătură cu aplicarea Soluției Finale în Ungaria și, în principiu, de orice crimă comisă de trupele maghiare în teritoriile cucerite, notează Miron Manega în numărul 94 din ziarul Certitudinea. Redăm mai departe considerațiile fondatorului publicației citate:

„În schimb, după cum observa istoricul Georgeta Filitti, cartea e scrisă pe linia minimalizării existenței românilor în spațiul european, aceștia fiind pomeniți doar de patru ori, „de fiecare dată când i-au jefuit moșia lui Miklós Horthy. Dar nu se spune că Armata Română a fost cea care a salvat Budapesta de comunism în timpul Primului Război Mondial. Nu se dau amănunte ce și cât au jefuit românii, dar se spune că au jefuit”. Cât privește informațiile despre „bunul Papa Horthy”, acestea sunt absolut înduioșătoare. „Noi aflăm din cartea aceasta ce mânca la micul dejun – spune Georgeta Filitti. Aflăm că îi plăcea să meargă pe un cal și anume pe un cal alb. De ce? Îi amintea de Arpad și de triburile lui. Horthy era absolut un om de treabă. Nu a vrut să fie regent, a fost împotriva legilor antisemite, prin urmare un bătrânel, pe care, dacă am fi avut un copil și nu știam cui să îl încredințăm, i-l dădeam lui să îl crească. Exact cum se vorbește despre Stalin. Ei bine, această imagine fermecătoare, cuceritoare despre ‘bunul Papa Horthy’ cred că vă va îndemna să citiți mai departe niște lucruri, pe care doamna Horel nu le explică”.