Să fie clar din start: DoNimic Fritz și-a pierdut mandatul de primar al orașului Timișoara prin faptele lui, care înseamnă conflict de interese. Faptele au fost stabilite de ANI și confirmate definitiv de două instanțe de judecată (Curtea de apel Timșioara și Înalta Curte de Casație și Justiție). Nu l-a dat nimeni jos pentru „succesul” să ca primar al Timișoarei. L-a dat jos eșecul său moral și juridic: conflictul de interese este delict moral și juridic, în acleași timp.
De aceea, este mai mult decât jenant să vezi că o întreagă sală, plină de „elitele” useriste, serbează finalul mandatului lui Fritz, în acorduri pe orgă, murmur și declamație patriotardă a imnului național al României: e ultragiant. E vorba de a desconsidera un întreg sistem juridic și de valori morale pe care, de bine de rău, s-a construit și se susține această țară.
Dincolo de comicul de filme noir sau de tonul de snoavă serioasă de la Mark Twain (spectacolul a fost un fel de „orgie funebră”, ca în Aventurile lui Tom Sawyer) se situează tentativa lui Fritz și a locotenenților săi de a se urca pe simbolul Revoluției din Decembrie 1989, care a început la Timișoara. Fritz a țipat la microfon „Revoluția continuă!”, devoalând evidenta intenție de a fura mitul revoluției anti-comuniste.
Este tragi-comic să vezi că USR, partidul creat în laboratoarele SRI - Coldea, odrasla fostei Securități comuniste (care n-o muritu, ci doar o țîr a adormitu), revendică mitul Revoluției române. Este mai mult tragic decât comic să vezi că fiii și nepoții nomenklturiștilor comuniști – mă refer la „elitele” useriste de azi – vorbesc de continuarea revoluției care i-a măturat de la putere pe părinții și bunicii lor.
Ceea ce denotă afilierea naturală leninistă este și celălalt sens al sintagmei „revoluție continuă”, unde continuă nu mai e verb, ci adjectiv.
Conceptul de „revoluție continuă”, adică de criză telescopică, de răvășire continuă a societății și a lumii pentru a crea haos din care să câștige putere și control asupra maselor cei ce pozează în salvatori în lupta permanentă cu dușmanii (reali sau inventați), este de sorginte leninistă. Lenin l-a teoretizat, Troțki și Buharin l-au transformat în filosofie a anarhiei, iar Che Guevara l-a pus în practică, până la transoformarea sa în mit de către proștii solemni de la acea vreme care conduceau serviciile secrete americane.
Iată de ce mi s-a părut că văd în discursul patetic al lui Fritz urme de propagandă de tip Goebbels, dar mai ales propagandă leninistă.
Lenin spunea: dacă nu știți, vă învățăm, dacă nu puteți, vă ajutăm, dacă nu vreți, vă obligăm. Tot Lenin spunea: cine nu e cu noi, e contra noastră (și va fi exterminat).
Așa că, despre „revoluția continuă” proclamată de Fritz voi mai zice doar atât: vade retro, satana!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
NICU KOVACI a încetat din viață ulterior cu sufletul greu....
Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește. Matei 12,30
Deci, da, cine nu e cu Domnul, e contra Lui ..și nu adună ci risipește.. Sau, dacă vreți, aducă ce face cât o ceapă degerată ..indiferent ce adună și indiferent ce (se) crede..
Doamne, miluiește.