*Pe Hristos nu-L voi merita atât timp cât va exista ceva ce să mă întristeze mai mult decât Patimile Lui și ceva ce să mă bucure mai mult decât Învierea Lui.
*Două cuvinte despre rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetsimani. S-a spus pe bună dreptate că nimeni n-a cunoscut vreodată o suferință ca aceea. În acele clipe Iisus S-a aflat între legământul suprem al mântuirii lumii și cea mai grea și încordată luptă lăuntrică cu chinul insuportabil al îndoielilor și șovăielilor.
"Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești”. Cunoaștem deznodământul. Mântuitorul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, S-a rugat, ca Om, Tatălui ceresc atât de înflăcărat și stăruitor încât sudoarea I s-a făcut picături de sânge. Iar Tatăl I-a primit rugăciunea. În acele clipe întâmplându-se un fapt ce ne scapă multora (relatarea găsindu-se, e adevărat, numai la Apostolul Luca): I s-a arătat un înger din Cer care L-a întărit, risipindu-I îndată nehotărârea și spaima. Dar să-I fi ascultat oare Dumnezeu rugăciunea doar pentru că Iisus Îi era Fiu? Nu, Tatăl nu Și-a privilegiat Fiul.
El doar a răspuns cum se cuvenea unei rugăciuni pline de credință. Așa cum a făcut-o de atunci, poate de mii de ori, când și oamenii I s-au rugat astfel. Să ne amintim numai de rugăciunea argintarului Ioan din Alexandria Egiptului, de la anul 604. Atunci când, pentru a pune capăt persecuțiilor musulmane, din vremea Califului Omar, Dumnezeu a mutat în chip minunat, pentru rugăciunea lui, muntele Adar până în albia Nilului (în jur de 20 de kilometri).
*Creștinii sunt prigoniți și uciși nu în Israel, ci în state musulmane. Până și în Istanbul (Constantinopol), preoții creștini n-au voie în veștminte pe stradă.
*Fără duhovnici buni se golesc bisericile și se umplu clinicile de psihiatrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul, 1924-1994)
*Două cuvinte despre procesul lui Iisus (un simulacru). Procesul a avut loc noaptea, fapt categoric interzis de legea civilă iudaică (Sinedriul a urmărit să evite revolta poporului). În proces au existat numai martori ai acuzării (deși aceștia s-au dovedit a fi martori mincinoși, n-au fost pedepsiți prin condamnare la moarte, așa cum de asemenea era prevăzut).
Iisus n-a avut pe nimeni care să spună măcar un cuvânt în apărarea Sa (ucenicii au fugit în toate părțile; numai doi au fost de față – Petru, care s-a lepădat de trei ori de El, și Ioan, care n-a făcut nici cel mai mic gest; Nicodim și Iosif din Arimateea, membri ai Sinedriului, n-au făcut nici ei nici cel mai mic gest – deși discutaseră cu Iisus și înțeleseseră misiunea Sa pe pământ).
Sinedriul L-a condamnat pe Iisus pentru că Se făcuse pe Sine Fiul lui Dumnezeu (ceea ce și era), însă în fața procuratorului roman Pilat au schimbat în mod fraudulos acuzația religioasă (fără relevanță pentru romani) în una politică, aceea că Iisus ar fi instigat împotriva stăpânirii romane (acuzația a fost absolut mincinoasă, dat fiind că Iisus îndemnase, dimpotrivă, la supunere față de Cezarul). Pilat, deși total convins de nevinovăția lui Iisus și deși a încercat tot timpul să-L elibereze, în cele din urmă L-a condamnat, cedând șantajului iudeilor (l-au amenințat că îl vor reclama Cezarului, în chip mincinos, că apără un instigator împotriva stăpânirii romane).
În sfârșit, scriu fără să judec. Convins fiind că, în locul lor, n-aș fi procedat altfel decât Petru, Nicodim, arhiereii ori Pilat. Iar când mă gândesc că aș fi putut să cad chiar și ca Iuda, mă cutremur și nu mai pot să spun decât "Doamne, îndură-te și de el în marea Ta milostivire!”
*E greu să înțelegi cum pot să existe români creștini (halal!) care urăsc nestăpânit un popor care ni i-a dat pe „jidanii” Iisus și Maica Lui, pe Apostoli, pe Apostolul care ne-a încreștinat ca neam șamd.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
În Israel există mai mult de 50 de legi și regulamente care fac din creștini niște cetățeni de mâna a doua. Bisericile și locurile sfinte sunt vandalizare în mod regulat de evrei, inclusiv autorități, în timp ce un important rabin (Shlomo Aviner) a declarat recent (după incendiul de la Notre Dame) că toate bisericile din Israel ar trebuie distruse, lucru considerat acum ”complicat” (în viitor poate că va fi mai ușor).
https://www.haaretz.com/1.4715226 - ”Creștinii din Ierusalim vor ca evreii să înceteze să-i mai scuipe”
”Poporul ales” ni L-a dat pe Iisus, dar tot el a cerut crucificarea Lui. Pt cultura ta generală îți recomand să citești ce scrie în Talmud despre Iisus și Maica Lui.
Nu se poartă nici evreii cum s-ar cuveni cu creștinii? Dar noi ne-am purtat cu ei cum se cuvenea, de exemplu în anii 1930, 1940?
Nu-i urăsc pe evrei ca popor, dar nu trebuie să fim ignoranți și să nu conștientizăm rolul malefic pe care l-au jucat în distrugerea culturilor europene și a Europei însăși (migrație, distrugerea familiei - lgbt etc.-, subminarea bisericii etc.) sau faptul că războaiele din Orient se poartă pt expansiunea statului Israel.
Pt că ai amintit de 1940, hai să vedem care a fost comportamentul khazarilor la evacuarea Basarabiei și a Bucovinei (dau un sigur citat ca să nu mă întind prea mult, găsești mai multe în volumul „Armata, Mareșalul și evreii”, de Alex Mihai Stoenescu):
„La Chișinău, 400-500 evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați unii cu puști și revolvere, iar alții cu pietre și bastoane, au cerut directorului loneț, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele l-au împușcat, după care au năvălit în spital devastîndu-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și aruncîndu-i afară pe geamuri”. (Sursa: Arh. MAp.N., fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr. 941, f. 559- în volum la pagina 133);
Nu servesc teoria Evreii inamicii umanității.
Desigur că știu și condamn episodul din 1940. Dar nu uit ce a fost în istorie nici înainte de el, și nici ce a fost după el. Și de asemenea nu pot să nu condamn. Și să nu fiu de părere că istoria trebuie evitată cu orice preț - iar nu repetată!
” De aceea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.” (pilda viei și a vierilor) - nu e vorba de nici un popor ales!
Nu e vorba de nici o ”teorie” a inamicilor umanității. Documentează-te despre Școala de la Frankfurt, despre rolul neoconservatorilor în războaiele din Irak, Siria, Libia, Afganistan - doar ești militar, pune o hartă în față și vezi dacă observi ceva.
Nu mă pricep la teologie, dar cum altfel interpretezi citatul pe care l-am dat? Mai sunt evreii cei care vor ”aduce roadele cuvenite”?
In fiecare an, in Duminica Tomii, a doua dupa Sfintele Pasti, vorbim despre credinta sau necredinta, despre dilema sau indoiala, despre cercetare, demonstrare, iscodire sau curiozitate!...
Iar concluzia noastra este clara, simpla si absolut certa: Toma a avut credinta nu necredinta, el a vrut doar sa se (si) incredinteze de realitatea existentei, a prezentei, mai bine spus, a Invierii Domnului, Invatatorului, Mantuitorului si Dumnezeului sau si al nostru!...
Altfel spus, problema credintei, a lipsei ori insuficientei acesteia, este la noi nu la el caci, astazi, empirici, secularizati, indoielnici si neincrezatori cum suntem ajungem la a ne lipsi total de credinta, de adevarata credinta!...
Asadar, stangacia noastra rationala, lipsa de implicare a noastra, din perspectiva apologetica, marturisitoare si misionara, ar trebui sa fie un veritabil semnal de alarma si, deci, sa ne trezeasca din toata aceasta lentoare axiologica, amorteala spirituala, dezorientarea duhovniceasca si ameteala morala!...
Nu mai vorbim de lasitatea noastra caracteriala, de lipsa noastra de ravna, palpabila, daca vreti, insa corecta, concreta si completa, spre a (ne) acoperi putina noastra credinta cu fapte, adevarate, nu false nici fatarnice sau ipocrite!...
Da, astazi am avea mare nevoie de "Toma" de zelul sau apostolic si de motivatia ori determinarea sa plina de sinceritate, devotament si jertfa, de luciditatea, discernamantul, seriozitatea, perseverenta si tenacitatea lui, in cele ale credintei, de loialitatea si fidelitatea lui curata/reala fata de "Domnul meu si Dumnezeul meu!"...
Stelian Gombos
steliangombos.wordpress.com