nea pudriera asta de daianu a fac parte din șmecherii de șmecheri. daianu a făcut un semestru la Harvard dindu-se absolvent. vremuri noi tot cu aia vechi. amedeo Lăzărescu Tatal lui Tariceanu secure și șeful masoneriei. Melescanu, Ponta sau Videanu și citi și mai citi sunt cotizanți acolo. Diferența dintre ei și cei vechi gen Deal Vrancea , Kogălniceanu, Școală Ardeleana sta în valoare în ceea ce însemna pentru ei România. Azi de la Vanghelie la Daianu de la Toate scursurile ce vor avantaje imediate au făcut ca banul și poziția socială sa conteze. Pittiș, Iantzu, Alifantis, Oreste cindva, Adrian Daminescu, Nastase , Iliescu, Melescanu ai alte tirituri care a făcut ca zidarii sa se organizeze în conducerea statului în unități de utilitate publica... frumos nu? Iliescu ca deh da bine coloratelor sa fie și ei pe acolo nu? Dece nu Eliade sau Cioran sau Tutzea sau Nae Ionescu , Zelea, Mota și Marin, Gyr, Paulescu, Nichifor și multi alții este limpede. CUm sa le amesteci? Dece? Eu știu ca biserica mea are ușile deschise pentru toți și mai știu ca procesiuni speciale ca INitiera masonica au ușile închise. Sa mai aduc aminte de rușinea bisericii romane de a face un cocteil de ritualuri masono - ortodoxe la inmormintarea lui Pittiș? INcredibil ce s-a intimplat acolo. Dar de punerea patriarhului și influenta masoneriei prin FRUNZAVERDE în alegerea lui Cibotea (Daniel) și nu a lui Teofan este clara nu? CUM a fost omorit Teoctist este o alta poveste și poate fi găsită pe "alegerea patriarhului" o carte ce se vrea adevarata și unde se poate găsi răspuns la cine conduce România azi etc.
am sa pun aici doua texte. unul este poza lui Adrian Punescu în care face "oda zidarilor" adică masonilor și cu greu poate fi găsită ca mai apoi sa vedeți ce vindea Eliade despre masonerie. SI cum cei care conduc lumea sa nu se amuze cind ii mai vezi pe ăștia cu mistria șpaclu ca mai poarta și cruci pe la git ca avem în ringul nostru atit de multi duplicitari. exemplu este Păunescu unul dintre ei care nu a invitat nimic fiind las și un nemernic atit.
Sa vedem acum ce-i cu poezia minune, scrisa de Adrian Paunescu, ”Sufletele fostilor zidari”:
I.
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
II. Și zidarii morți din univers,
Ca și cum ar fi printre străini
Către țara unde s-au născut,
Macină și tot trimit lumini!
Vor să-și facă poate case noi
Din bănuții câștigați în cer
Unde au zidit și-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
III. Ninge ca-ntr-un spațiu aberant,
Trei dimensiuni în sus și-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet și culoare și miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toți zidarii merg în cer
Să zidească moara de ninsori.
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
Eliade despre masonerie
MIRCEA ELIADE: DESPRE MENTALITATEA FRANCMASONICĂ
Nu cunosc nici un francmason și din toate cărțile pe care le-am citit n-am înțeles nimic asupra francmasoneriei. Nu știu ce vor acești oameni, cine le-a băgat în cap că își trag doctrinele de la Solomon și de la Piramide, și de ce sunt atât de misterioși cu ’’secretele’’ lor pe care le publică totuși în sute de cărți de propagadă.
Dar un lucru am învățat din comerțul meu cu literatura asta aiurită: am învățat să cunosc mentalitatea francmasonică. Vă veți mira, poate, aflând că acord o mentalitate francmasonică unor oameni care n-au nimic de-a face cu această societate secretă.
Într-adevăr, uimitor cât de mulți intelectuali judecă lumea, spiritul și istoria cu o astfel de mentalitate francmasonică. Pe care aș putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte de judecare a istoriei. Un marxist, de pildă, exemplifică de minune mentalitatea aceasta francmasonică. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toată istoria este un joc de forțe economice, rigide, simpliste până la absurd, abstracte până la confuzie.
Cu un marxist nu poți discuta. În capul lui e prea multă ’’lumină’’, sunt prea multe ’’certitudini’’; problemele se rezolvă, toate, cu aceeași ecuație, necunoscutele sunt, toate, de același grad, pe același plan. Am început să mă gândesc serios că paradoxul acesta – mentalitate francmasonică – nu este un simplu paradox, după ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxistă. Un marxist este un om cu o mie de certitudini și care acceptă un singur miracol: opera lui Karl Marx.
Pentru el istoria se rezolvă în câteva formule simple, care explică tot, satisface orice curiozitate, preîntâmpină orice controversă – iraționalul, imprevizibilul, ireductibilul – toate acele forțe obscure și peste putință de anticipat care fac istoria unei țări să se deosebească net de istoria altei țări – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonică nu există.
Ceea ce caracterizează această mentalitate francmasonică este strania conjugare a abstractului și a grosolanului. Într-adevăr, un spirit francmason judecă lumea și istoria într-un chip abstract (adică fără atingere directă cu realitățile, fără experiența timpului, fără priză asupra prezentului).
Un francmason pur sânge, ar spune de pildă cam astfel: Mihai Viteazul a reprezentat cutare Forță și a jignit cutare simbol; din această cauză, lipsindu-i ajutorul Maestrului trei Stele, și-a găsit moartea, așa cum era de așteptat.
(Am pe masă, acum când scriu, o serie întreagă de cărți ale ’’magistrului’’ Ragon. Dacă cineva se îndoiește de felul cum am rezumat judecata masonică asupra istoriei, pot cita din Ragon. Și jocul poate continua).
Ați observat cât de ’’abstract’’ și cât de grosolan, totuși, judecă un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonică – istoria, lumea, viața. Nu există concret pentru ei; nu există fapte, pur și simplu fapte, adică evenimente imprevizibile, ireductibile, iraționale. Ei posedă o schemă simplistă – adică semidoctă, adică pseudorațională, lipsită de pătrundere filozofică și, în același timp, lipsită de intuiția directă a faptelor, a realităților – și cu această schemă rezolvă totul.
Pentru un fericit participant la mentalitatea masonică nu există enigme după cum nu există destin. Toate se pot prevedea, toate se pot explica; toate și pentru oricine. Freud și psihanaliza alcătuiesc încă un admirabil exemplu de ceea ce numesc mentalitate francmasonică. Freud laicizează Absolutul, adică pune la îndemâna oricui o cheie unică prin care, crede el, se explică toate cele sufletești.
De unde înainte înțelegerea Absolutului (adică a sensului existenței, sufletului, a realităților suprafirești) presupunea efort, asceza, inteligență – deci inegalitate – psihanaliza oferă tuturor această înțelegere în schimbul a trei sau patru cărți, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de trădare a spiritualității iudaice – adică de monovalență transferată și de laicizare a Absolutului.
De altfel, ar fi interesant de studiat apariția elementului dramatic în spiritualitatea iudaică (unde n-a existat niciodată, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experiența spiritului) – care după părerea noastră coincide cu această laicizare a Absolutului. Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligență deci – căci e la îndemâna oricui.
Învață un simbol în plus, și ai înțeles Evul Mediu. Citești un volum din ’’Capitalul’’ lui Marx și ai înțeles feudalismul. Plătești încă o taxă la Lojă și înveți un al doilea simbol; înțelegi atunci misterul secolului al XVIII – lea. Citești un al doilea volum din ’’Capital’’ și înțelegi Revoluția Franceză. Poate că cele ce scriu par vorbe glumețe. Și n-aș vrea să pară așa. Lucrurile sunt prea serioase și prea triste. Nu știu ce e această societate sau lojă masonică, dar mi se pare că spiritul masoneriei-simplism, anti-istorie, abstracțiune versus grosolănie – a pătruns și a răscolit întreaga mentalitate europeană.
Sunt clase întregi de oameni atât de siguri că posedă cheia universului, clavis abs conditorum, încât nici nu mai poți sta de vorbă cu ei. Și observați că această certitudine nu se referă la principii, la esența lucrurilor, la un domeniu propriu filozofiei sau religiei – ci se referă la un domeniu de realități fenomenologice, în veșnică prefacere, în evanescenta revenire; viața, istoria, omul de toate zilele și omul faptelor mari.
Nu știu dacă ați întâlnit și dumneavoastră asemenea ’’intelectuali’’ de formație masonică, oameni cu care nu poți sta de vorbă asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie să te întâlnești pe un teren neutru de discuție. Priviți cu mai multă luare aminte asemenea oameni. Veți observa că ei toți acceptă un miracol în centrul înțelegerii lor universale.
Ei admit că, în cursul istoriei, a intervenit la o anumită dată un eveniment unic, singular, ireversibil – prin care se explică totul și pentru toată lumea. Este un proces invers, de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea creștină, dacă creștinismul ar fi ceva abstract și nu s-ar contopi, în cazurile sale autentice, cu însăși firea omului, cu omenia. Și un creștin admite că prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pământ lumea s-a schimbat. Și acest fapt este ireversibil și este un miracol.
Dar observați câte deosebiri de mentalitatea laică modernă, de mentalitatea masonică. În primul rând, creștinul religios în general (filozoful, moralistul), acceptă harul, mântuirea, destinul, istoria; acceptă o economie spirituală paralelă cu economia, să mi se ierte expresia, ’’economică’’. Continuați dumneavoastră și veți găsi câte deosebiri veți voi. Există un lucru pe care mentalitatea masonică îl refuză îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor.
Un socialist știe una și bună; un teozof știe trei și bune. Dar numai UNA ,sau numai TREI. Niciodată altceva, niciodată altfel. Veți spune: bine, dar acesta este însăși scopul rațiunii (al gândirii științifice sau filozofice), de a găsi numai o lege, numai un criteriu de înțelegere a lumii. Foarte just. Numai că rațiunea caută o lege care să se refere la principii, la esență. Unitatea rațiunii constă în coerență, nu în monovalență. Mentalitatea masonică, dimpotrivă, ignoră coerența, ocupându-se numai de monovalență.
Adică, în loc de a judeca lumea organic (coerent), o judecă simplist (constrâns, monovalent). Nu știu și nu interesează orientarea acestor note, dacă există vreo legătură istorică între feluritele manifestări ale mentalității masonice în lumea modernă (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism etc.). De altfel, mentalitatea masonică se manifestă și în afara cadrelor menționate mai sus.
Am un excelent prieten care judecă lumea masonic, fără a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist, și puțin cam semidoct. Cu cât știi mai convins ’’una și bună’’, cu atât te apropii de mentalitatea masonică. Iată, de pildă, istoria politicii românești de la pașoptism la 1933. Peste tot nu întâlnești decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolană.
Lipsește cu desăvârșire simțul realului, al concretului, al omeniei, intuiția de toate zilele. Și lista exemplelor poate continua. Din ’’Vremea’’, 10 septembrie 1936.
Vanghelie si alti aprozaristi = bastasse, iliescu , daianu, iantzu, alifantis, daminescu ... ha!!! imi este rusine de nerusinea lor.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
C'a furat cu toptanul
Plânge și tremură, e gata,
Groapa privește lopata
DIE l'a legănat ușor
Trăia mulțumit, zâmbitor,
Nu ca tinerii actuali
Ai masoneriei vasali
Junii Români, treziți odată Or alunga masoneria toată
Cu inima vor face roată
Eternei Românii, cea minunată!
https://www.mesajul.ro/economist-sef-al-bnr-mancati-mai-putina-carne-de-vita-vacile-emit-gaz-metan/
“Dincolo de aceste elemente conjuncturale, prețurile la energie nu vor mai reveni niciodată la nivelurile scăzute la care au fost înainte de pandemie. Și nici nu trebuie să mai revină, dacă vrem ca planeta să mai fie locuibilă peste 30 sau 50 de ani”, spune Lazea și adaugă că “ar fi o greșeală să dăm înapoi la nivel european” ( ... )
“La fel ca și în cazul covid, cei care cred în știință și în argumentele furnizate de experți vor fi de partea câștigătoare, cei care merg la ghicitori și vrăjitori și la practici obscurantiste vor avea de suferit”.
am sa pun aici doua texte. unul este poza lui Adrian Punescu în care face "oda zidarilor" adică masonilor și cu greu poate fi găsită ca mai apoi sa vedeți ce vindea Eliade despre masonerie. SI cum cei care conduc lumea sa nu se amuze cind ii mai vezi pe ăștia cu mistria șpaclu ca mai poarta și cruci pe la git ca avem în ringul nostru atit de multi duplicitari. exemplu este Păunescu unul dintre ei care nu a invitat nimic fiind las și un nemernic atit.
Sa vedem acum ce-i cu poezia minune, scrisa de Adrian Paunescu, ”Sufletele fostilor zidari”:
I.
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
II. Și zidarii morți din univers,
Ca și cum ar fi printre străini
Către țara unde s-au născut,
Macină și tot trimit lumini!
Vor să-și facă poate case noi
Din bănuții câștigați în cer
Unde au zidit și-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
III. Ninge ca-ntr-un spațiu aberant,
Trei dimensiuni în sus și-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet și culoare și miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toți zidarii merg în cer
Să zidească moara de ninsori.
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
Eliade despre masonerie
MIRCEA ELIADE: DESPRE MENTALITATEA FRANCMASONICĂ
Nu cunosc nici un francmason și din toate cărțile pe care le-am citit n-am înțeles nimic asupra francmasoneriei. Nu știu ce vor acești oameni, cine le-a băgat în cap că își trag doctrinele de la Solomon și de la Piramide, și de ce sunt atât de misterioși cu ’’secretele’’ lor pe care le publică totuși în sute de cărți de propagadă.
Dar un lucru am învățat din comerțul meu cu literatura asta aiurită: am învățat să cunosc mentalitatea francmasonică. Vă veți mira, poate, aflând că acord o mentalitate francmasonică unor oameni care n-au nimic de-a face cu această societate secretă.
Într-adevăr, uimitor cât de mulți intelectuali judecă lumea, spiritul și istoria cu o astfel de mentalitate francmasonică. Pe care aș putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte de judecare a istoriei. Un marxist, de pildă, exemplifică de minune mentalitatea aceasta francmasonică. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toată istoria este un joc de forțe economice, rigide, simpliste până la absurd, abstracte până la confuzie.
Cu un marxist nu poți discuta. În capul lui e prea multă ’’lumină’’, sunt prea multe ’’certitudini’’; problemele se rezolvă, toate, cu aceeași ecuație, necunoscutele sunt, toate, de același grad, pe același plan. Am început să mă gândesc serios că paradoxul acesta – mentalitate francmasonică – nu este un simplu paradox, după ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxistă. Un marxist este un om cu o mie de certitudini și care acceptă un singur miracol: opera lui Karl Marx.
Pentru el istoria se rezolvă în câteva formule simple, care explică tot, satisface orice curiozitate, preîntâmpină orice controversă – iraționalul, imprevizibilul, ireductibilul – toate acele forțe obscure și peste putință de anticipat care fac istoria unei țări să se deosebească net de istoria altei țări – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonică nu există.
Ceea ce caracterizează această mentalitate francmasonică este strania conjugare a abstractului și a grosolanului. Într-adevăr, un spirit francmason judecă lumea și istoria într-un chip abstract (adică fără atingere directă cu realitățile, fără experiența timpului, fără priză asupra prezentului).
Un francmason pur sânge, ar spune de pildă cam astfel: Mihai Viteazul a reprezentat cutare Forță și a jignit cutare simbol; din această cauză, lipsindu-i ajutorul Maestrului trei Stele, și-a găsit moartea, așa cum era de așteptat.
(Am pe masă, acum când scriu, o serie întreagă de cărți ale ’’magistrului’’ Ragon. Dacă cineva se îndoiește de felul cum am rezumat judecata masonică asupra istoriei, pot cita din Ragon. Și jocul poate continua).
Ați observat cât de ’’abstract’’ și cât de grosolan, totuși, judecă un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonică – istoria, lumea, viața. Nu există concret pentru ei; nu există fapte, pur și simplu fapte, adică evenimente imprevizibile, ireductibile, iraționale. Ei posedă o schemă simplistă – adică semidoctă, adică pseudorațională, lipsită de pătrundere filozofică și, în același timp, lipsită de intuiția directă a faptelor, a realităților – și cu această schemă rezolvă totul.
Pentru un fericit participant la mentalitatea masonică nu există enigme după cum nu există destin. Toate se pot prevedea, toate se pot explica; toate și pentru oricine. Freud și psihanaliza alcătuiesc încă un admirabil exemplu de ceea ce numesc mentalitate francmasonică. Freud laicizează Absolutul, adică pune la îndemâna oricui o cheie unică prin care, crede el, se explică toate cele sufletești.
De unde înainte înțelegerea Absolutului (adică a sensului existenței, sufletului, a realităților suprafirești) presupunea efort, asceza, inteligență – deci inegalitate – psihanaliza oferă tuturor această înțelegere în schimbul a trei sau patru cărți, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de trădare a spiritualității iudaice – adică de monovalență transferată și de laicizare a Absolutului.
De altfel, ar fi interesant de studiat apariția elementului dramatic în spiritualitatea iudaică (unde n-a existat niciodată, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experiența spiritului) – care după părerea noastră coincide cu această laicizare a Absolutului. Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligență deci – căci e la îndemâna oricui.
Învață un simbol în plus, și ai înțeles Evul Mediu. Citești un volum din ’’Capitalul’’ lui Marx și ai înțeles feudalismul. Plătești încă o taxă la Lojă și înveți un al doilea simbol; înțelegi atunci misterul secolului al XVIII – lea. Citești un al doilea volum din ’’Capital’’ și înțelegi Revoluția Franceză. Poate că cele ce scriu par vorbe glumețe. Și n-aș vrea să pară așa. Lucrurile sunt prea serioase și prea triste. Nu știu ce e această societate sau lojă masonică, dar mi se pare că spiritul masoneriei-simplism, anti-istorie, abstracțiune versus grosolănie – a pătruns și a răscolit întreaga mentalitate europeană.
Sunt clase întregi de oameni atât de siguri că posedă cheia universului, clavis abs conditorum, încât nici nu mai poți sta de vorbă cu ei. Și observați că această certitudine nu se referă la principii, la esența lucrurilor, la un domeniu propriu filozofiei sau religiei – ci se referă la un domeniu de realități fenomenologice, în veșnică prefacere, în evanescenta revenire; viața, istoria, omul de toate zilele și omul faptelor mari.
Nu știu dacă ați întâlnit și dumneavoastră asemenea ’’intelectuali’’ de formație masonică, oameni cu care nu poți sta de vorbă asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie să te întâlnești pe un teren neutru de discuție. Priviți cu mai multă luare aminte asemenea oameni. Veți observa că ei toți acceptă un miracol în centrul înțelegerii lor universale.
Ei admit că, în cursul istoriei, a intervenit la o anumită dată un eveniment unic, singular, ireversibil – prin care se explică totul și pentru toată lumea. Este un proces invers, de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea creștină, dacă creștinismul ar fi ceva abstract și nu s-ar contopi, în cazurile sale autentice, cu însăși firea omului, cu omenia. Și un creștin admite că prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pământ lumea s-a schimbat. Și acest fapt este ireversibil și este un miracol.
Dar observați câte deosebiri de mentalitatea laică modernă, de mentalitatea masonică. În primul rând, creștinul religios în general (filozoful, moralistul), acceptă harul, mântuirea, destinul, istoria; acceptă o economie spirituală paralelă cu economia, să mi se ierte expresia, ’’economică’’. Continuați dumneavoastră și veți găsi câte deosebiri veți voi. Există un lucru pe care mentalitatea masonică îl refuză îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor.
Un socialist știe una și bună; un teozof știe trei și bune. Dar numai UNA ,sau numai TREI. Niciodată altceva, niciodată altfel. Veți spune: bine, dar acesta este însăși scopul rațiunii (al gândirii științifice sau filozofice), de a găsi numai o lege, numai un criteriu de înțelegere a lumii. Foarte just. Numai că rațiunea caută o lege care să se refere la principii, la esență. Unitatea rațiunii constă în coerență, nu în monovalență. Mentalitatea masonică, dimpotrivă, ignoră coerența, ocupându-se numai de monovalență.
Adică, în loc de a judeca lumea organic (coerent), o judecă simplist (constrâns, monovalent). Nu știu și nu interesează orientarea acestor note, dacă există vreo legătură istorică între feluritele manifestări ale mentalității masonice în lumea modernă (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism etc.). De altfel, mentalitatea masonică se manifestă și în afara cadrelor menționate mai sus.
Am un excelent prieten care judecă lumea masonic, fără a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist, și puțin cam semidoct. Cu cât știi mai convins ’’una și bună’’, cu atât te apropii de mentalitatea masonică. Iată, de pildă, istoria politicii românești de la pașoptism la 1933. Peste tot nu întâlnești decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolană.
Lipsește cu desăvârșire simțul realului, al concretului, al omeniei, intuiția de toate zilele. Și lista exemplelor poate continua. Din ’’Vremea’’, 10 septembrie 1936.
Vanghelie si alti aprozaristi = bastasse, iliescu , daianu, iantzu, alifantis, daminescu ... ha!!! imi este rusine de nerusinea lor.
Internetul e bun, e una din marile realizari ale umanitatii. Excesul de internet, folosirea proasta a internetului, ori dorinta guvernelor si corporatiilor de a controla oamenii cu ajutorul internetului, sunt rele. Ce vina au copiii si tinerii? Nu ei transforma internetul in arma, ci cei care il controleaza!!
In alta ordine de idei, maimutoiul asta deplange... ce anume? Incalzirea globala? Din vina cui se produce ea? E masina mea diesel care o produce, ori:
- razboaiele cu milioane de bombe, rachete si avioane care elimina cantitati uriase de noxe;
- rachetele lansate saptamanal de Musk in spatiu, ca "sa experimenteze", ca un copil retardat caruia i s-a dat o jucarie noua;
- defrisarile fara mila de zeci de mii de hectare pe zi la nivel global;
- poluarea marilor si oceanelor de catre marile corporatii si distrugerea planctonului;
- cele 8 MILIOANE de hectare de padure care ard acum in Canada;
- milioanele de metri cubi de gaz metan degajat in atmosfera ca urmare a aruncarii in aer a Nord Stream?
Dar despre astea nu spune nimeni ca polueaza planeta. Razboaiele sunt bune, defrisarile sunt bune, rachetele sunt bune, incendiile... probabil ca si alea or fi bune, ca nu se ia nimeni de ele, explozia Nord Stream e grozava, ca... ce le-am tras-o rusilor.
Despre masina mea, insa, toti aurolacii astia vorbesc.