Generalul-maior (rtr.) Ion Dobran, ultimul supraviețuitor al legendarului Grup 8 Vânătoare, împlinește pe 5 februarie venerabila vârstă de 101 ani
Veteran aviator, erou al celui de-al doilea Război Mondial, generalul – maior Ion Dobran – care a scris multe pagini glorioase în istoria aviației militare – a devenit un simbol, model de onoare și demnitate militară, sursă de admirație și respect pentru tinerele generații. A devenit faimos și prin faptul că, la 6 iunie 1944, l-a doborât pe cunoscutul aviator american Barrie Davis.
Absolvent al Școlii Militare de Ofițeri de Aviație, promoția 1941, generalul Dobran a luptat împotriva sovieticilor pe frontul de est, împotriva americanilor în timpul bombardamentelor din 1944 și împotriva germanilor după 23 august 1944, îndeplinind misiuni inclusiv în ultima zi a războiului, 9 mai 1945.
După război, eroul nu și-a mai găsit rostul într-un stat ocupat de sovietici și așa a ajuns să muncească la strungărie, la Uzina „Timpuri Noi", iar familia sa a fost evacuată din casa boierească de pe strada Popa Nan, primită ca dotă de la soție. În cele din urmă a reușit să-și recupereze imobilul și acum locuiește în el.
Într-un mesaj postat pe Facebook, Forțele Aeriene Române anunță:
„Cu ocazia împlinirii a 101 ani, în data de 5 februarie 2020, conducerea Statului Major al Forțelor Aeriene a organizat, în semn de prețuire, o vizită la domnul general-locotenent (rtr.) Ion DOBRAN. Acțiunea, denumită generic „Generali, în vizită la General!”, marchează aniversarea unui simbol al aviației române, veteran aviator, erou al celui de-al doilea război mondial, singurul pilot în viață din Grupul 9 Vânătoare, ai cărui piloți au scris multe pagini glorioase în istoria aviației militare.
Poveștile și experiențele de viață ale domniei sale ne-au onorat și ne-au făcut părtași ale unor clipe trăite intens, cu adevărat memorabile, într-un dialog cu istoria, o adevărată enciclopedie cu slove adânc încrustate”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Duminica a 29 a dupa Rusalii ne pune in fata textul/fragmentul evanghelic de la Sf. Luca, 17, 12-19, in care ni se relateaza minunea vindecarii celor zece leprosi!...
Impresionant, graitor si miscator acest pasaj scripturistic, atat de elocvent si, de adevarat sau actual caci, da, greu ne mai este noua, oamenilor, sa fim recunoscatori, indeosebi fata de Dumnezeu si, nu in ultimul rand, fata de semenii nostri!...
Da, intr-adevar, recunostinta este o floare rara care trebuie, insa, cultivata des!...
Da, este dificil de inteles, de ce fapta cea buna sta sau ramane foarte putin timp in mintea si inima noastra pe cand, in opozitie, fapta cea rea nu o putem ierta, trece cu vederea ori sterge usor din sufletul nostru!...
Uitam, foarte repede, darul primit, binele facut, multumind prea rar, prea putin ori prea superficial, in schimb, cand este vorba de fapta cea rea, ne ascutim simtul justitiar si intransingent, care alinenteaza dorinta reglarii de conturi sau a razbunarii, sanctionarii, amendarii si pedepsirii cu orice chip, fara tagada, rest ori intarziere!...
Da, noi, cei noua, afectati de toata aceasta maladie ori "lepra" a nerecunostintei, consideram ca, in dreptul nostru stau numai facilitati, merite si privilegii iar in dreptul celorlalti stau toate datoriile si obligatiile acestui veac!...
Trebuie, asadar, sa intelegem "ca ce faci, te face si ti se va face", altminteri ca, pana cand nu ne vom intoarce catre Dumnezeu si semenul nostru, cu gestul sincer al recunostintei, gratitudinii si multumirii, nu vom avea parte, nici noi, de liniste, apreciere sau pretuire, niciodata, de le nimeni!...
Stelian Gombos
steliangombos.wordpress.com