Din an în an, dacă nu chiar mai des, profesorul Ioan Aurel Pop este atacat în pseudo-presa din România, cu ecourile de rigoare în Ungaria. După ce i s-a înscenat de Grupul pentru Dialog Social Fake-news-ul cu Securitatea, pentru ca apoi să se dovedească că cel pitit de SIE la CNSAS era chiar un colaborator îndelungat și autodenunțat forțat al DIE, autorul Humanitas Lucian Boia, președintele Academiei Române este acum acuzat bizar, prin toate gurile de foc ale mediei pretins deontoloage, că a fost... UTC-ist. Aceasta în contextul în care cei care au trecut prin învățământul de stat în perioada comunistă știu că rare erau excepțiile (eu am fost una) când un elev se împotrivea intrării în UTC. În general, în liceu, toate clasele deveneau pe bandă "uteciste".
Ioan Aurel Pop: "Se crează mecanisme umane, roboți, marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace"
Autorul petardei fumigene este subprefectul de Cluj, un oarecare Zoltán Györke, de vocație autonomist maghiar din siajul PNL, aflat la o recidivă față de profesorul Ioan Aurel Pop. Exact aceeași "imensă dezvăluire", că studentul Pop, devenit asistent universitar, a fost UTC-ist, a mai fost publicată de același Zoltán Györke și în urmă cu 4 ani! Atunci, motivul a fost un discurs magistral al academicianului Ioan Aurel Pop, susținut la Congresul Istoricilor Români desfășurat la UBB Cluj Napoca, în care erau expuși impostorii istoriei reale a României și în care denunța ceea ce astăzi poate părea deja portretul unui USR-ist "clasic". După cum bine observă ziaristul Bogdan Tiberiu Iacob, pasajul care i-a scos din minți pe propagandiștii sistemului a fost următorul: "Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință".
Avertismentul privind tehnologia 5G și opoziția față de școala online
De ce este atacat azi, cu aceleași trasoare, Ioan Aurel Pop? O posibilitate ar fi, potrivit aceluiași jurnalist, criticare propunerilor de școală online: „Fără comunicarea de la om la om, școala desfășurată online timp îndelungat, în această etapă a omenirii, va conduce la robotizare în mai puțin de trei generații. Nu ne vom mai atinge unii de alții niciodată. În acest moment, câtă vreme suntem încă oameni și ne-am păstrat natura umană, câtă vreme nu ne-am transformat în aparate, trebuie să ne întâlnim unii cu alții, să zărim o lacrimă în colțul ochilor, să putem râde, să vedem cum ne dojenește doamna dacă am făcut o eroare, să vedem un profesor universitar înflăcărat atunci când un student expune o teorie, chiar și cu mască. Viața trebuie să meargă înainte, școala trebuie să se desfășoare natural. A pleda pentru ore serios făcute nu înseamnă a fi contra modernizării învățământului. Școala trebuie adaptată vieții. Școala îți deschide căi spre o profesie pe care va trebui să o alegi atunci când vine vremea. Școala nu te poate face nici lăcătuș, nici informatician. Probabil cărțile vor fi relicve în curând și vor putea fi văzute numai în muzee”, afirmă Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, într-un interviu acordat Muzeului Național al Literaturii Române. O altă supoziție este că atacul stupid a fost declanșat ca urmare a opoziției constructive a Academiei Române față de tehnologia 5G, care, deși nu a fost încă testată științific pe deplin în raport cu factorul uman, animal și vegetal, existând serioase posibile pericole pentru sănătatea umană dar și pentru mediul înconjurător, este impusă aproape pe șest românilor.
Europa Liberă, noul Radio Erevan
Pornind de la postarea pe Facebook a lui Zoltán Györke, parcă la ordin, titluri-"bombă" s-au rostogolit zilele trecute pe portativele online ale statului paralel: de la ziarul de limbă română care și-a luat denumirea de la cotidianul rusesc Pravda, cu "Actul care arată că președintele Academiei României a fost membru UTC", trecând prin Digi, Newsweek și Ziare.com, până la umbra schiloadă a Europei libere de odinioară, care a titrat nici mai mult nici mai puțin decât că "Ioan Aurel Pop a fost membru în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist". Or această afirmație este un fals ordinar care demonstrează ori lipsa totală de profesionalism a sursei de Fake news, care a interpretat eronat filele dosarului de cadre, ori reaua intenție. Cum ar zice Trump, toată lumea bună știe că Europa liberă înseamnă Fake News! Sau, cum am zice noi, Radio Europa liberă a ajuns de Radio Erevan. Pentru că Ioan Aurel Pop nu a fost nicidecum membru al CC al UTC dar, cu siguranță, poate fi pus la zid pentru că, pe lângă UTC-ist, e foarte posibil să fi fost și pionier ba poate chiar și un fioros șoim al patriei! Nu mai vorbim că toate goarnele de presă, altfel pretins deontoloage, calcă în picioare Regulamentul european privind protecția persoanelor fizice, expunând public date personale ale profesorului Ioan Aurel Pop și chiar și ale familiei sale, de la părinți la soție și copii. Poate ar fi de remarcat ceea ce nimeni nu a transmis comentând cu obidă Dosarul de cadre al președintelui Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, și anume faptul că tatăl lui era conducător auto și mama muncitoare la o cooperativă de tricotaje. În plus, nici unul nu era membru de partid.
Bogdan Tiberiu Iacob: "Mult mai cool e povestea utecistei/comunistei Ana Blandiana"
Stupidul scandal "utecistul" oferă însă prilejul unor ziariști să pună în oglindă și alte personaje publice care niciodată nu au beneficiat de un tratament atât de mărinimos din partea presei sistemului paralel atunci când a fost vorba să li se evoce trecutul. Bogdan Tiberiu Iacob o amintește prompt pe Ana Blandiana. "Apropo de (non)scandalul cu utecistul Ioan Aurel Pop: mult mai cool e povestea utecistei/comunistei Ana Blandiana, și tot conform propriului dosar de cadre", scrie jurnalistul, prezentând conținutul acestuia, din care putem afla că Secția Cadre a CC al PCR considera că poeta cu poeta cu "spirit militant" "este corespunzătoare în funcția actuală". Din aceeași Fișă de Cadre aflăm că celebra disidentă a fost distinsă prin decret semnat de președintele Nicolae Ceaușescu, "pentru meritele sale pe tărîm literar", cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a IV-a (foto). Peste ani, în 2019, poeta a primit același ordin din partea unui alt președinte al României, Klaus Iohannis, care i-a acordat tot decorația Ordinul "Meritul Cultural”, de data aceasta pentru "meritele sale ca președinte fondator al Memorialului Victimelor". Într-un alt document existent pe internet, o cerere adresată de conducerea USR Suzanei Gâdea, președinta Consiliului Culturii și Educației Socialiste, se scrie că, după o vizită la Viena, „Tovarășii Ana Blandiana și Romulus Rusan doresc să viziteze, de asemenea, Franța, R.F. Germania, Elveția, Italia, Grecia, Turcia, Egipt, Israel, în scop de studii și documentare cultural-literară, în vederea scrierii unor cărți despre civilizațiile mediteraneene și interferența lor cu cultura română. Această deplasare în țările mai sus menționate urmează să aibă loc de la începutul lunii mai 1982, pentru o durată totală de 90 de zile". Pentru orice român care a trăit anii regimului comunist, orice alt comentariu este de prisos.
Piața Universitîții și Punctul 8 de la Timișoara
Dezbaterea ar fi necesară doar dacă am completa riguros imaginea adevăraților propagandiști UTC-iști și PCR-iști care conduc azi România, instaurați bine-mersi la butoanele de spălat creiere și a mașinilor politice de făcut bani, cu biografia dată cu înălbitor, după ce Piața Universității care milita pentru Punctul 8 de la Timișoara a fost înăbușită în sânge. "Totul a fost și este un spectacol spre deliciul lor care știu, pentru că stăpânesc informația. Și spectacolul continuă să fie: materialist pentru ei și dialectic pentru noi. Adică „foștii” trăiesc materialist și naivii speră dialectic.Istoria universală e dovadă constantă că insurecțiile populare se produc de jos în sus numai ziua și că loviturile de stat se fac de sus în jos numai noaptea", scrie istoricul Adrian Majuru într-un articol pe această temă intitulat UASCR+UTC=DE CE?!.
Bolșevicii de la GDS
Probabil presa deontoloagă ar trebui să înceapă chiar cu președintele țării, care, așa cum arată documentat jurnalistul Ion Spânu, a fost „comandant-instructor de pionieri” responsabil cu îndoctrinarea comunistă a elevilor. Acest articol nu a apărut în Europa liberă, dar nici în "22", organul GDS, acolo unde tronează, pe prima pagină, alături de Andrei Cornea, fiul tatălui său, Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC, Rodica Culcer, de la "Era Socialistă", sau Alexandru Lăzescu, fost vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Politehnică Iași responsabil de „problemele cultural-educaționale”, adică de propagandă, care, într-un interviu din 1979 apărut în „Flacăra Iașilor”, afirmă: „Suntem comuniști sau viitori comuniști, și în orice moment trebuie să ne comportăm că atare, să privim în viitor, care este al nostru”. În 1990, "Andi" Lăzescu era, simultan, coordonator al GDS și Fundației Soroș la Iași. În fruntea țării mai e, ca prim ministru, "fiul unui securist torționar", după cum scrie Valerian Stan. Nici aceasta nu deranjează. O "exclusivitate" că a fost UTC-ist ar merge?
Primul redactor-șef al revistei GDS, Stelian Tănase, și el fost propagandist UTC și PCR, scria în vervă, în articolul „Pulsul Prezentului”: „A trebuit să vină un Partid, o adevărată mișcare democrată, purtătoarea celei mai nobile idealuri de propășire a poporului nostru (…). Și dacă niște calomniatori plătiți, mercenari ai cuvântului, în slujba unor oficine de spionaj, reziduri ale războiului rece, cutează, ca niște trădători de patrie ce sunt, să caute nod în papură din străinătățile prin care au fugit (…) aceasta este pentru că un popor mic își afirmă cu vigoare dreptul la o existență demnă în rândul popoarelor lumii.(…) A fi revoluționar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăzneț al noului. Se spune pe drept cuvânt în Programul Partidului Comunist: (…) A trăi în contemporaneitatea românească înseamnă a trăi liber” (Stelian Tănase, „Pulsul Prezentului”, „Convingeri Comuniste”, nr.2, 1976, p.1 și p.9)
Același Stelian Tănase scria pe 28 decembrie 1989 astfel: „(…) Curajul unora mă copleșește. Unii m-au auzit vorbind la BBC, sau au ascultat la Europa Liberă despre protestul unor scriitori împotriva cenzurii și mă îmbrățișează. Un muncitor scoate din sacoșă un termos cu ceai, și-mi oferă. N-am băut nicicând un ceai mai bun și nu cred să mai beau vreodată. Mă uit la șuba lui de om cu viață grea și ma întristez. Cât ne-a trebuit să ne găsim puțină fraternitate și încredere! Cât rău ne-a făcut tuturor! De un sfert de secol n-am mai cunoscut nimic din ce este omenesc” (Stelian Tănase, „România Literară”, anul XXII, nr.52, 28 decembrie 1989, p.12), citat în Cotidianul.
Adrian Majuru scoate la lumină cârtițele UASCR-UTC din Cluj
Unul dintre istoricii care au luat la lupă această clasa politică fără mamă-fără tată, o adevărată pătură superpusă peste populația chinuită, un maglavais FSN-ist pretins dualist care iese ca spuma la iveală înainte de toate alegerile, este Adrian Majuru. Într-o serie de articole de presă, istoricul relevă trecutul multor personaje care și-au creat o rețea politico-intelectuală pentru a se menține în permanență la putere. Unul dintre aceștia este chiar colegul lui Zoltán Györke de la Cluj Napoca, primarul Emil Boc, fost prim-ministru al României, pe care presa deontoloagă l-a uitat. Boc a fost președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România, filiala Cluj, între anii 1987 și 1989, vicepreședinte pe Universitatea Babeș-Bolyai al UTC și apoi președinte, conform istoricilor. Istoricul Adrian Majuru ne oferă și un citat din ce scria Boc în 1987 în ziarul local "Făclia” din Cluj-Napoca, un fel de Europa liberă pe stil vechi (vedeți, de altfel, și sigla similară a celor două-trei oficine pline de flăcări, enumerate aici): "Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei” - „Acum, când întregul popor se pregătește să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viața partidului, unitatea tuturor cetățenilor țării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte față de destinul nostru revoluționar. în acest climat de profundă angajare și răspundere, nu vom precupeți niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferința Națională a partidului cu bogate și frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre. Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenților atmosfera înțelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului și a statului nostru”.
Tot la Cluj Napoca, arată Adrian Majuru, "Vasile Pușcaș a fost înainte de 1989 membru în Consiliul UASCR. Și atunci, ca și acum, este subordonat lui Ioan Rus, liderul PSD al grupării de la Cluj, care era președinte al Consiliului UASC din Centru universitar Cluj-Napoca și membru în Comitetul Executiv al Consiliului UASCR". "Clujeanul Ioan Rus este astăzi social democrat cu state vechi și ministru în guvernul Ponta, însă pe când era președinte al consiliului UASC din Centrul Universitar Cluj-Napoca a ținut să sublinieze că „(…) asociațiile studenților comuniști din Centrul Universitar Cluj Napoca s-au preocupat – sub conducerea organelor și organizațiilor de partid, pentru formarea tinerei generații universitare în spiritul tradițiilor revoluționare ale partidului și poporului nostru” (Ioan Rus, „Viața Studențească”, anul XXIX, 4.01.1989, nr.1, p.7)", redă Majuru. Din creațiile lui Pușcaș, istoricul Majuru ne oferă: „(…) Pe drumul viitoarelor înfăptuiri deschis de congresul unificării politice ale clasei muncitoare, de luptele eroice ale comuniștilor în perioada interbelică, de revoluția de eliberare socială și națională din august 1944, Congresul al IX-lea al partidului reprezintă momentul cel mai important în evoluția istorică a patriei noastre socialiste, în construirea noii orânduiri pe pământul românesc. Marcat în mod hotărâtor de personalitatea și activitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu, Congresul al IX-lea a inaugurat o epocă, a deschis largi orizonturi gândirii și activității revoluționare, punând în valoare energiile întregului nostru popor. Gândirea politică a secretarului general al partidului, dezvoltarea complexă a practicii revoluționare au adus un suflu nou vieții politice, economice și sociale. PCR, sinteză revoluționară a istoriei noastre naționale și-a cucerit încrederea poporului, slujindu-i interesele vitale și oferindu-i un grad superior de civilizație” (Vasile Pușcaș, „Partidul – simbol al libertății noastre”, „Tribuna”, nr. 19, 11 mai 1989, p. 3).
Dilema lui Pleșu sau „Servim Republica Populară Română”
"Mihai Răzvan Ungureanu a fost delegat al Organizației județului Iași a UTC la cel de-al XII-lea Congres al UTC, în calitate de membru supleant în CC al UTC din 1985 până în 1989", arată Majuru. Cristian Preda, fost agitator și europarlamentar PDL din tabăra Macovei, azi activist PLUS, "a fost la rândul lui membru PCR din anul 1987, pe când era student în anul II la Filosofie. În anul 1988 a devenit membru al Comisiei de Cenzori a UASCR și responsabil de organizarea Conferinței Naționale a UASCR din același an". Elena Ștefoi, primul redactor șef al Dilemei lui Pleșu a fost membru în Consiliul UASCR. Andrei Pleșu, membru PCR de la 19 ani, a fost și el șeful Asociației Studenților Comuniști iar apoi, organizator de grupă de partid, după cum îl acuză Sorin Ilieșiu. În 1978 a fost trimis de PCR tocmai în Indonezia, scrie Ion Spânu. Ștefoi, care a intrat apoi în diplomației sub Pleșu, a fost urmată la Dilema de un alt mare propagandist comunist. Adrian Majuru: "Poate cel mai controversat personaj proletcultist trecut în tabăra democraților este cazul lui Oscar Rohlich. Oscar Rohlich este cunoscut astăzi sub pseudonimul Radu Cosașu. Mult declaratul „mare european” de azi a debutat în 1952 cu volumul „Servim Republica Populară Română”. De bine ce a servit-o, domnul Oscar Rohlich alias Radu Cosașu este redactor din 1993 la „Dilema” și apoi la „Dilema Veche”, în serviciul mai tânărului său coleg Andrei Pleșu. Altfel, Oscar Rohlich alias Radu Cosașu și-a început activitatea proletcultistă la „Revista Elevilor” între anii 1948 și 1949 și începând cu anul 1949 îl găsim redactor la „Scânteia Tineretului”. Privind prin filtrul acestor personaje, de la nomenclaturiști la proletcultiști, mulți încă foarte activi și azi sub falsa imagine a dizidenței sau a democrației, aș putea concluziona că în decembrie 1989, dintr-o altă perspectivă a istoriei, comuniștii internaționaliști au dat jos un comunist naționalist, pe Nicolae Ceaușescu". Să mai amintim că Lucian Boia era în 1989 Secretar cu Propaganda PCR pe Facultatea de Istorie?
Portavocile regimului comunist
Jurnalistul Ioan T. Morar, poreclit „Biju”, scria nu demult astfel: „(…) În concepția partidului nostru, de realizare a legăturii cu masele, credem că întreg corpul didactic din învățământul superior trebuie să fie preocupat de formarea complexă a personalității studentului, viitor specialist, de formarea lui politică prin menținerea interesului și față de cartea social-politică” (Ioan T. Morar, „Popularitatea și popularizarea cărții social-politice”, „Viața Studențească”, nr. 11, anul XXV, 18 martie 1981, p. 9).
"Dan C. Mihăilescu este cunoscut drept omul care aduce cartea, dar în tinerețea sa era omul care aducea versul. În revista "Universitatea Comunistă”, Dan C. Mihăilescu a publicat o poezie dedicată României socialiste și conducătorului ei. Redăm aici un fragment: „(…) Mai știu că ai un voievod prea bun/ Precum părinții noștri din vechime/ Că neamul nostru e la fel de drept/ Că nu voiește răul pentru nimeni”. „Voievodul” din anul 1975 nu putea fi decât Nicolae Ceaușescu iar Dan C. Mihăilescu a publicat această „scrisoare” din poziția de redactor-șef adjunct al revistei "Universitatea Comunistă” (anul VII, nr.25, februarie-martie 1975, p.5)" arată istoricul.
Adrian Majuru îl devoalează și pe Dan Pavel: "Născut în 1958 la Cluj, a fost membru PCR din anul 1982, și un marcant lider UTC. După 1989 se convertește în democrat și în anul 2007 înființează firma de consultanță DDHM Strategic Consulting Group, care își mai dă cu presupusul pe anamneza și prognoza politicii românești. Altfel, după 1990, lector, apoi conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice de la Universitatea din București. Liderul UTC din anii ’80 se afirma ideologic astfel: „Dezvoltarea literaturii tinere din anii socialismului beneficiază de climatul spiritual de excepție creat prin grija partidului, personal a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Politica culturală a partidului nostru povestește de premisele afirmării libertății de creație și a rolului social al creației culturale. În acest sens, în Programul PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism se spune: «Operele de literatură și artă au menirea de a înfățișa cît mai fidel, (…) realizările, aspirațiile maselor largi populare (…). (…) Caracterul de masă al cenaclurilor literar-artistice trebuie pus în conexiune cu exigențele pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului le pune în fața scriitorilor și artiștilor. (…) Preocupările tinerilor creatori, profund receptivi la sarcinile puse în fața lor de partid, consistau în căutarea surselor lor de inspirație în activitățile oamenilor muncii, în realitățile prezentului nostru socialist. (…) Grăitoare pentru climatul de profundă efervescență creatoare și angajare revoluționară a literaturii tineretului studios o constituie atmosfera în care se desfășoară cenaclurile literar-artistice studențești, atmosferă în care se regăsesc indicațiile pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu le-a dat în numeroasele sale întîlniri cu creatorii din domeniile literaturii și artei (…)” (Dan Pavel, „Cadru generos de manifestare a talentelor”, „Amfiteatru”, anul XXI, nr.1 (253), ianuarie 1987, p.5).
UDMR, simbioza dintre PCR și DSS
Fondatorul UDMR, Domokos Géza, a fost membru supleant al Comitetului Central al PCR. A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984). Din 1971 a fost vicepreședintele Consiliului Național al Radio-Televiziunii RSR. Géza Domokos a fost decorat de trei ori pentru activitatea sa în timpul regimului comunist. "Marko Bela a fost înainte de 1989 unui dintre redactorii de bază ai revistei „Igaz Szo” revistă a filialei scriitorilor comuniști maghiari din România, care apărea la Tg.- Mureș" scrie Majuru. Iar György Frunda, fost consilier special al premierului PSD Victor Ponta, membru fondator al UDMR, deputat, senator și fost candidat la președinția României, a fost recrutat de Securitate încă din 1979 și a purtat numele conspirativ de sursă EMIL, FRICIU și FREND, după cum am scris în Bursa. Iar Kelemen Hunor să nu spuneți că n-a fost, și el, UTC-ist!
Adrian Severin, ministrul de Externe care a conceput actul trădător denumit Tratatul cu Ucraina, a fost șef UASCR în Centrul Universitar București. Severin, scrie Majuru, își afirma vocația de propagandist în revista "Convingeri Comuniste”, cu prilejul festivalului național al Artei Studențești, „dedicate Congresului X al UTC și Conferinței a IX-a a UASCR precum și pregătirii Congresului educației politice și culturii socialiste” (Adrian Severin, "Convingeri Comuniste”, nr. 2, 1976, p. 2).
Lista e lungă
Adrian Majuru explică mecanismul: "Prin succesiune și solidaritatea de interese a succesorilor, comunismul s-a autotransformat în capitalism. Proletariatul s-a autotransformat în burghezie. URSS s-a autotransformat în Rusia, iar PCR s-a autotransformat în FSN – PSD – PSDR – PD – PDL, iar PNȚ și PNL nu au fost altceva decât două etichete antebelice luate în exploatare și bine manipulate de autentici comuniști camuflați în abili democrați. Foștii nomenclaturiști sau urmașii lor au strâns averi profitând de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile. Condamnat ca „regim ilegal” de Comisia „Tismăneanu”, (culmea ironiei, Tismăneanu, el însuși fiul unui cominternist care a pus umărul la crearea RPR!), comunismul a consacrat egalitatea în sărăcie, însă nu și pentru nomenclaturiști. Din cenușa regimului s-au regrupat câteva mari familii comuniste pentru care prăbușirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere. Alți câțiva foști demnitari sau portavoci ale regimului o duc, după cum o mărturisesc chiar ei, mai bine decât înainte de 1989." Și lista e lungă...
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Academia Română pare orientată strategic spre China.
Până acum, acest conflict structural a trecut mai degrabă neobservat, pentru că Academia a reprezentat un actor relativ minor, ignorat, care s-a descurcat cum a putut și s-a bucurat de prietenia celor care erau dispuși să i-o ofere. Astăzi, acest conflict devine evident, pentru că interesele americane și cele ale Chinei au intrat în coliziune pe tema 5G inclusiv în România. Și, în timp ce statul român e coerent cu opțiunea sa strategică occidentală, Academia pare să sprijine interesele Chinei.
În urmă cu două săptămâni, Academia Română a emis un comunicat bizar, în care vorbea despre pericolele tehnologiei 5G în termeni folosiți de un curent pseudo-conspiraționist. În realitate, acest curent este manipulat discret de actori sofisticați, care doresc, în funcție de moment, să blocheze sau să accelereze negocierile comerciale 5G. (După un model care s-a dovedit eficient în războiul mediatic pentru gazele de șist, prin dezbaterile despre fracturarea hidraulică și apariția cutremurelor).
Nu e clar nici până acum cine a scris acel comunicat al Academiei. Aparent, diferitele institute de specialitate, care puteau emite opinii avizate pe temă, nu au fost întrebate nimic. E cel puțin straniu că o instituție științifică de vârf pune pe piață o serie de afirmații explozive, dar nu are nicio figură capabilă să le explice și să le apere. Din acest motiv, Academia a și retras comunicatul, revenind – după o îndelungată chibzuință – cu o propunere de amplă „dezbatere națională” pe subiectul asupra căruia se pronunțase deja virulent. Mă îndoiesc însă că această dezbatere va avea loc, pentru că – așa cum am văzut – nimeni nu e dispus să-și asume poziția celui care a semnat „Academia Română”. Nici măcar autorul direct.
Este la fel de straniu că acel comunicat a apărut exact într-un moment în care China încearcă să oprească legislația 5G care pune în practică angajamentele strategice ale României în parteneriatul cu SUA. Acea legislație a ajuns în faza finală, a consultării publice – și singurul mod în care mai poate fi blocată temporar e o controversă cu caracter ”științific”.
Are China o influență atât de mare în cadrul Academiei Române? Și dacă da, pe ce filiere? Este o astfel de influență una sănătoasă?
Haideți să ne uităm pe câteva date.
Pe 9 mai 2019, Academia Română a semnat și un memorandum de cooperare cu Academia de Științe Sociale din Shanghai. Această organizație este cel mai vechi think-tank al Chinei, fiind al doilea ca mărime dupa Chinese Academy of Social Sciences. Academia de Științe Sociale din Shanghai este predominant finanțată de autoritățile chineze și este bănuită de FBI că acționează drept „paravan” pentru ofițerii de intelligence ai Ministerului Securității Statului din China. FBI susține că numeroși cercetători ai Academiei din Shanghai sunt, de fapt, „observatori și evaluatori”.
Memorandumul a fost semnat de Ioan-Aurel Pop și de Zhang Daogen, decanul academiei din Shangai. Zhang Daogen este o personalitate îndrăgită de China Global Television Network și de agenția oficială Xinhua pentru pozițiile sale anti-SUA, în contextul războiului comercial sino-american. Simultan cu poziția de președinte al Academiei din Shanghai, Zhang este și secretar general adjunct al partidului comunist chinez în cadrul Comitetului Municipal Shanghai, directorul Comitetului de Consiliere Decizională și directorul Grupului Financiar din cadrul Guvernului Municipal. În 2007 a obținut chiar și calitatea de membru al Congresului Popular Național. Astfel, Academia Română va extinde și aprofunda legăturile și cooperarea cu SASS în cercetarea științifică prin vizite reciproce ale savanților, proiecte comune de cooperare, organizarea comună a activităților academice, schimbul de informații științifice și literatură, în special pentru promovarea cercetării comune în domeniul construcției „Belt and Road”, comerțului internațional, relațiilor internaționale etc.
Pe 28 iunie 2019, același Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a avut o întâlnire și cu ambasadorul Chinei, însoțit – surpriză! – de Consilierul de Știință și Tehnologie al Ambasadei, dl Zhang Jian. În comunicatul de presă publicat ulterior de Ambasada RPC la București, partea chineză menționează că Academia Română, în calitatea sa de membru fondator al Alianței Organizațiilor pentru Știință și Tehnologie din cadrul „Belt and Road” (marele proiect de expansiune economică și culturală al comuniștilor chinezi) este așteptată să participe activ la construcția noului Drum al Mătăsii și să ofere suport și sprijin intelectual pentru dezvoltarea în continuare a relațiilor bilaterale și a cooperării regionale.
De asemenea, conform comunicatului: „Academia Română și-a consolidat contactele strânse cu omologii săi chinezi și a organizat împreună cu partenerii din China seminarul de Inițiativa „Belt and Road” și Cooperarea „17+1” și a profitat de oportunitatea de a îndeplini funcția de președinție rotativă a Consiliului UE să co-găzduiască împreună cu Ministerul Afacerilor Externe al României, Conferința internațională privind relațiile China-UE.”
În cadrul acestor evenimente, președintele Ioan-Aurel Pop a promovat intens cooperarea româno-chineză în diverse domenii precum cel academic, tehnologic, dezvoltării și cercetării. Poziția sa față de China este rezumată în afirmațiile următoare: „China are un viitor plin de demnitate și mai ales de bogăție sufletească spirituală”; „Relațiile UE-China sunt puternice și pline de esență.”; „Academia Română de Științe este dispusă să își mențină poziția și să susțină activ dezvoltarea relațiilor dintre România și China, precum și Europa și China”.
Și nu sunt doar vorbe – acestea fiind dublate de fapte. ICR Beijing și editura Universității Renmin i-au propus președintelui Academiei intrarea pe piața de carte a Chinei, cartea sa, „Istoria românilor”, fiind prima lucrare de istorie a românilor publicată în limba chineză (2018). Potrivit informațiilor din presă, ediția este special concepută pentru publicul din China și conține numeroase referiri la istoria poporului chinez, evocând prietenia istorică româno-chineză.
Cooperarea academică româno-chineză și implicarea României în Belt and Road Initiative au fost susținute în numeroase rânduri de elita Academiei Române, după cum se poate observa cu ocazia discuțiilor pe tema BRI și cooperarea China – CEEC (12 aprilie 2019). Prof. Gheorghe Zaman, directorul adjunct al Institutului Național de Economie al Academiei a declarat „Suntem pe deplin de acord că România și China pot coopera la nivel global, dată fiind specificitatea economiilor noastre.” Prof. Ilie Bădulescu, directorul Institului de Sociologie al Academiei, chiar a reiterat afirmațiile lui Gao Peiyong, președintele CASS, declarând că „BRI, care promovează globalizarea, este de asemenea bazată și pe cooperarea între diferite economii.” În 2018, acad. Florin Gheorghe Filip, președintele Secției de știința și tehnologia informației a Academiei Române, a vizitat, la invitația acestora, două din cele mai importante instituții academice din China: Academia Chineză de Științe (CAS) și Universitatea Academiei Chineze de Științe. În urma vizitei, academicianul a fost desemnat de către Academia Chineză de Științe consilier academic al unui laborator și al unui centru de cercetare din cadrul Academiei chineze pentru perioada 2018-2021.
Potrivit unui raport al Comisiei pentru Analiza Securității și Economiei SUA-China, Academia Chineză de Științe are „conexiuni cu programele militare, nucleare și de cyperespionage chineze”, iar companiile care se asociază cu CAS sunt percepute de Comisia congresională americană ca fiind „potențiale amenințări pentru lanțurile de aprovizionare ale companiilor americane”. De asemenea, există numeroase elemente în cazurile citate de Departamentul de Justiție care sugerează că persoanele afiliate CAS facilitează transferul de informații guvernamentale către China. Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că CAS controlează Lenovo, care a rămas liderul pieței de PC-uri din România pentru al șaselea an consecutiv, având o cotă de piață de aproximativ 26% în 2018.
La scurt timp după summitul 16+1 din 2019 (10-13 aprilie), Academia Română a primit o delegație a celui mai mare think-tank chinez de stat, Academia Chineză de Științe Sociale. Aceasta se afla într-un turneu în Europa de Est pentru crearea unor legături instituționale puternice și, desigur, extinderea și consolidarea sferei de influență chineză în regiune. În România, câteva dintre instituțiile vizate au fost Academia Română (care în cadrul summitului 16+1 a încurajat activ schimburile academice și aprofundarea cooperării în domeniul cercetării) și Institutul Diplomatic Român (din punctul CASS de vedere, o instituție cu putere de influență a formulării de politici la nivel guvernamental asemănătoare cu a sa). Spre deosebire de IDR, Academia Română a căzut de acord cu CASS să extindă cooperarea în domeniul cercetării.
Bogdan C. Simionescu a fost persoana care a condus discuțiile cu CASS.
Bogdan C. Simionescu, nimeni altul decât vicepreședintele Academiei Române, este și persoana care pare să lege China de centrul universitar din Iași. Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, în cadrul căreia Bogdan C. Simionescu este profesor de chimie, s-a bucurat de donații surprinzătoare din partea Huawei. Totodată, acest tratament special poate fi explicat și prin influența celuilalt vicepreședinte al Academiei Române, Victor Spinea, fost profesor de istorie în cadrul Universității „A.I. Cuza”, dar și a actualului președinte al Academiei Românie Filiala Iași, Viorel Barbu, matematician și profesor onorific la Universitatea din Wuhan.
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI) pare a fi partenerul academic favorit al companiei chineze de telecomunicații Huawei România, devenind singura universitate din România recunoscută în programul HAINA. În 2018, Huawei România a investit 50.000 de dolari în înființarea unui Centrul de Instruire Huawei Authorized Information and Network Academy (HAINA) în incinta universității. Prin acesta, compania își propune să formeze studenții români în domeniile de retelistica si Cloud, având obiectivul de a certifica minim 20 de studenți pe an. De asemenea, Huawei a deschis porțile studenților ieșeni și către competiția studențească „Huawei ICT Competition”. TUIASI beneficiază chiar și de o convenție de practică încheiată cu gigantul de telecomunicații chinez. Deși studenții ieșeni, în general, vor efectua practica la București, Huawei pune în discuție și posibilitatea efectuării internshipului în China.
Cariera unor cercetători importanți ai Academiei se leagă aproape exclusiv de China. Să privim, de exemplu, către domnul Luige Vlădăreanu, autorul unei lucrări numite ”IoT Open Architecture Ground Control System by Adaptive Fusion Intelligent Interfaces for Robot Vectors Applied to 5G Network Densification Era”. Potrivit adresei sale de pe platforma Academia.edu, domiciliul stabil al lui Luige Vlădăreanu este Beijing, China, iar în mențiunile IMSAR acesta este numit „profesor Shanghai University”. Împreună cu fiul său, Victor Vlădăreanu, a studiat extension theory la Universitatea Guangdong și au întreprins numeroase vizite de cercetare în China, stabilind o rețea vastă de contacte în lumea științifică chineză.
Doctorul Luige Vlădăreanu face parte din boardul Institutului de Mecanica Solidelor al Academiei Române. Potrivit Informării privind activitatea Institutului pentru anul 2019, infrastructura de cercetare nouă achiziționată/completată în anul 2019 a fost obținută exclusiv prin cooperare internațională cu China (un robot de reabilitare în valoare de 250k usd și un laborator de roboți inteligenți de reabilitare locomotori). Totodată, la punctul 9. Cooperări științifice naționale și internaționale, citim că lista de colaboratori ai Institutului este dominată de universități din China (Fudan, Yanshan și Shanghai). Potrivit raportului din 2018, Laboratorul de Robotică IMSAR a fost dotat cu 3 roboți de reabilitate, în colaborare cu Yanshan University, prin cooperare internațională finanțată de Agenția de Cercetare din China. Valoare investiție: 267.731 Euro. Iar la punctul 9. Cooperări științifice naționale și internaționale, regăsim 5 proiecte în care sunt implicate universități chineze, toate coordonate, de partea IMSAR, de domnul Luige Vlădăreanu.
În calitatea sa de conducător de doctorat, Luige Vlădăreanu și-a îndrumat studenții spre cercetători și universități din China – inclusiv către cei de la Universitatea Jiliang. Această universitate a intrat în 2012 în vizorul Amnesty International, Freedom House, Radio Free Asia și Scholars at Risk Network, în urma unui incident care implica internarea involuntară a unui profesor într-o instituție psihiatrică, după ce acesta ar fi exprimat păreri politice „controversate” despre partidul comunist chinez.
Ei, în aceste condiții devine mai limpede de ce e, din senin, atâta nevoie de o dezbatere ”academică” despre efectele 5G asupra sănătății chiar în zilele în care producătorii chinezi pierd controlul asupra tehnologiei 5G în România?