Episcopul Ignatie al Hușilor a comentat, într-o reacție pentru Stiripesurse,  postarea deputatului USR Iulian Bulai, conform căreia Iisus a fost un copil „provenind dintr-o familie ciudată”, cu „o mamă surogat” și cu un tată care „n-a contribuit la paternitate”.  Episcopul Ignatie demontează afirmațiile membrului USR, pe care îl numește ”iluministul deputat catolic Iulian Bulai”, și vorbește, în termeni teologici despre ”Fecioara Maria, „spinul” din ochii lui Bulai”. 

 

Episcopul Hușilor spune că prin postarea sa, deputatul USR a  dat peste niște „sensuri noi” generatoare de non-sensuri și „mai noi”, aruncându-se în hăul „sensului profund” al „omului recent” care blasfemiază, conștient sau inconștient, toate datele Tradiției. IPS Igantie contrazice teoria lui Bulai  aducându-i ca argumente cele spuse de un renumit teolog catolic, de care sunt convins că nu se va dezice nicio secundă: Papa Benedict al XVI-lea, pe numele său, înainte de pontificat, Joseph Ratzinger.

”Citind titlul de mai sus, intuiesc că, într-un mod preconceput și grăbit, m-ați etichetat „fundamentalist ortodox”, care abia am așteptat ocazia să îl maculez ideologic pe domnul deputat USR Neamț, Iulian Bulai. O reacție oarecum previzibilă, dar neîntemeiată. Voi aduce în sprijinul meu un renumit teolog catolic, de care sunt convins că nu se va dezice nicio secundă dl Iulian Bulai: Papa Benedict al XVI-lea, pe numele său, înainte de pontificat, Joseph Ratzinger”, spune Episcopul Ignatie. Care citează din Papa Benedict al XVI-lea următorul pasaj: „Nașterea lui Iisus dintr-o fecioară, așa cum este ea redată în Evanghelii, a stat dintotdeauna ca un spin în ochii iluminiștilor de orice fel” (Joseph Ratzinger, Introducere în creștinism: prelegeri despre Crezul apostolic, p. 190).”

În continuare, Episcopul Hușilor subliniază:

„Nașterea lui Iisus Hristos este, în mod incontestabil, un mister insondabil pentru logica omenească. Este o imprudență incalificabilă pentru oamenii credinței să se apropie de mister cu târnăcopul unor expresii puberale cu privire la adevărurile creștine, așa cum a procedat dl Iulian Bulai. Domnia sa se scuză, invocând faptul că vrea să înțeleagă actul credinței și, prin urmare, se află într-un proces de legitimă căutare de „noi sensuri ale unor cuvinte milenare”.

Din păcate, această legitimă căutare a avut drept efect colateral adăugarea unei pâcle și mai dense asupra efortului de a înțelege adevărurile biblice, folosind niște termeni atât de inadecvați, încât am impresia că îmi vorbește un chinez sau un african complet străin de revelația biblică despre unul din evenimentele cardinale ale credinței creștine: nașterea Domnului.

Cu alte cuvinte, dl Iulian Bulai a dat peste niște „sensuri noi” generatoare de non-sensuri și „mai noi”, aruncându-se în hăul „sensului profund” al „omului recent” care blasfemiază, conștient sau inconștient, toate datele Tradiției.”.

 

 Espiscopul Ignatie continuă:

”Când am aflat că dl Iulian Bulai este „creștin catolic practicant” și glosează jovial și într-o manieră corpolent iluministă în jurul adevărurilor creștine, mi-au venit instantaneu în minte cuvintele unui filozof care spune: „limbajul deghizează gândirea” (Ludwig Wittgenstein).

Mai concret, în cazul acesta, limbajul unui „creștin catolic practicant” deghizează gândirea unui deputat USR cu reflexe iluministe. Iată câteva exemple:

• Iisus este „un copil-Dumnezeu apărut din senin în pântecele unei tinere fecioare”, nu din „Duhul Sfânt și Puterea Celui Preaînalt” (Luca 1, 35), așa cum menționează Noul Testament;

• „cu doi tați, dar niciun tată biologic”, de parcă filiația pământească este mai esențială decât cea cerească, atâta vreme cât sursa oricărei paternități sau filiații omenești este paternitatea și filiația divină. În sprijinul meu îl aduc tot pe Papa Benedict al XVI-lea, ca să nu mă acuze cineva că scriu de pe pozițiile ortodoxului, care vrea să îl anihileze pe catolicul „eretic”: „filiațiunea divină despre care vorbește credința nu e un fapt biologic, ci unul ontologic; este un eveniment care se petrece nu în timp, ci în veșnicia lui Dumnzeu: Dumnezeu e dintotdeauna Tată, Fiu și Duh” (Joseph Ratzinger, Introducere în creștinism: prelegeri despre Crezul apostolic, p. 191);

• Iisus „un copil. Sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinerețe și o mamă adolescentă”, de parcă ar fi trebuit să fie o familie europeană din secolul al XXI-lea, când, de fapt, cutumele din vremea Fecioarei Maria erau altele decât cele de acum. Conform tradiției iudaice, căsătoria implica două etape: 1. faza logodnei, cum a fost cazul Fecioarei Maria, când doi tineri își exprimau dorința de a se căsători în fața martorilor, promițând să respecte această făgăduință. Această promisiune era echivalentă cu o alegere definitivă; 2. Fata rămânea încă un an de zile la părinții ei și apoi era condusă la casa soțului ei și începeau viața conjugală. Deci, familia Fecioarei Maria nu era nicidecum „ciudată”, ci în consonanță cu tradițiile iudaice, atâta vreme cât logodna era considerată ca o căsătorie deja încheiată. Urma doar să fie oficializată. Intervenind vestea nașterii lui Dumnezeu-Fiul ca om, Maica Domnului a rămas fecioară pentru totdeauna. Iosif a fost protectorul ei, așa cum sunt unele familii care decid să trăiască în abstinență conjugală. Cred că nu este nimic „ciudat” în această poveste. Cred că ciudate sunt, să mă ierte dl Iulian Bulai, lacunele unui „creștin catolic practicant” și intențiile ascunse ale unui politician USR;

• Maica Domnului este o „mamă surogat” sau „Maria este purtătoare de Dumnezeu. Ideea de mamă e absentă în chestiunea veșniciei lui Dumnezeu. Maria e purtătoarea”, de parcă – să mă ierte Domnul că dezvolt blasfemia, dar cred că nu se poate face curățenie dacă nu depistezi murdăria – Maica Domnului și-a asumat, conform a ceea ce înseamnă expresia „mamă purtătore”, „o maternitate de substituție în baza unui contract sau înțelegeri de gestație” (Wikipedia), ca mai apoi să încredințeze pe pruncul Iisus unei alte „mame”, când, de fapt, Maica Domnului, este un model desăvârșit de maternitate atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru creștinii catolici. Sunt convins că niciun „creștin catolic practicant” nu s-ar simți corect și elegant reprezentat de această abordare jignitoare a dlui Iulian Bulai.

• Iisus are „un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea”, de parcă adopția (fie spirituală, fie legală) ar fi un delict și o mare „ciudățenie”, de vreme ce niciunul din părinți nu „contribuie” la „paternitatea” sau „maternitatea” pruncului adoptat. Această opinie nu este vrednică de secolul al XXI-lea. Mai mult nu îndrăznesc să comentez.

Drept concluzie, la tot ceea ce am spus, aș cita tot din Papa Benedict al XVI-lea, care subliniază faptul că Dumnezeu, în calitate de Creator al tuturor legilor din univers și ale ființei umane, are putere să acționeze asupra unor date naturale, tocmai pentru că este omnipotent: „Dacă Dumnzeu nu are putere și asupra materiei, atunci El nu este Dumnezeu. Dar El are această putere și, prin zămislirea și învierea lui Isus Cristos, a inaugurat o altă creație. Astfel, Creator fiind, este și Răscumpărătorul nostru. De aceea, zămislirea și nașterea lui Isus din Fecioara Maria constituie un element fundamental al credinței noastre și un semn luminos de speranță” (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret. Copilăria, p. 75).

In final, îi recomand, cu toată căldura, dlui Iulian Bulai să facă lectio divina din cărțile Papei Emerit Benedict al XVI-lea”, i-a transmis Episcopul Ignatie, deputatului userist.