După ce un utilizator a distribuit pe Twitter un articol din Forbes despre efectele devastatoare ale măștii în școli asupra copiilor, iar postarea a devenit virală, revista a șters articolul de pe site-ul său.
„Prieteni, citiți acest articol de Zak Ringelstein, sunt uimit că în sfârșit cineva înțelege că măștile la copii nu sunt benefice”, a scris utilizatorul respectiv pe Twitter.
Postarea a fost distribuită de peste 500 de ori într-o singură oră, înainte ca Forbes să șteargă articolul.
Ineficiența măștilor a fost dovedită încă din noiembrie 2020 de un studiu important, realizat de o
echipă de cercetători din Danemarca și publicat în Annals of Internal Medicine.
De asemenea, s-a dovedit științific faptul că efectele COVID-19 la copii sunt minime, mortalitatea fiind foarte aproape de 0%.
Cu toate acestea, autoritățile din majoritatea țărilor occidentale se încăpățânează și continuă să impună mascarea copiilor în școli, inclusiv la orele de educație fizică.
Reproducem mai jos integral articolul din Forbes, după o variantă salvată pe internet.
Autorul articolului este profesorul Zak Ringelstein, doctorand la Universitatea Columbia.
*
Mi-am petrecut întreaga carieră din domeniul educației luptând împotriva testelor standardizate și a ravagiilor pe care acestea le provoacă asupra sănătății mentale și bunăstării elevilor americani, în special a copiilor proveniți din familiile cu venituri reduse.
Înainte de pandemia COVID-19, anii noștri de activism aduseseră în sfârșit roade și legislația din întreaga țară tocmai începuse să anuleze examenele draconice importante, realizând răul pe care îl produc asupra psihicului, sănătății și performanțelor școlare ale elevilor americani.
În locul băncilor așezate în șir, s-au recomandat mesele rotunde.
În locul temelor cu opțiuni multiple, s-au recomandat proiectele colaborative.
În locul disciplinei punitive, s-a recomandat învățarea bazată pe atenție și empatie.
Viitorul părea promițător pentru educație constructivistă, având în centru elevul, pentru toți copiii. Se părea în sfârșit că nu doar familiile bogate își vor putea permite să se retragă din cadrul școlar restrictiv, bazat pe teste.
Așa părea până când COVID-19 a ajuns în Statele Unite și a transformat brusc sistemul educativ public american în ceva de nerecunoscut: un sistem de restricții și obligativități mult mai represive decât au fost vreodată testele standardizate.
Elevii din majoritatea sălilor de clasă americane trebuie acum să poarte o mască și să stea la distanță de colegii lor pe toată durata zilei.
În numeroase școli, elevii sunt obligați să se joace singuri în recreație.
Chiar și pentru elevii cei mai mici, băncile sunt așezate una în spatele celeilalte. Copiii nu pot vedea zâmbetele celorlalți sau nu pot dobândi competențe sociale și verbale de o importanță majoră.
Propoziția pe care o aud repetată iar și iar pentru a justifica măștile este: „copiii sunt rezistenți”.
Însă, ca profesor de școală primară și doctorand la Universitatea Columbia, specializat în traume educaționale, mă tem că această afirmație este prea simplistă și înșelătoare.
Ceea ce ar trebui să spunem este: „Măștile și distanțarea socială provoacă traume, iar traumele la vârste fragede reprezintă un pericol pentru dezvoltare, în special pentru copiii care suferă traume și în alte aspecte ale vieții”.
Psihologii au privit adesea trauma în mod deformat ca fiind rezultatul unic al unor evenimente izolate, cum ar fi pierderea unui părinte sau un accident de mașină.
Însă studiile asupra sărăciei au contribuit la lărgirea definiției traumei la stresul sau frica continue și persistente, când un copil elimină constant hormonul stresului, cortizolul.
Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, „traumele sunt definite ca evenimente care produc sau reprezintă o amenințare pentru integritatea fizică a unei persoane și care provoacă o reacție de frică intensă, de oroare sau de neputință”.
Este genul de amenințare pe care copiii o percep atunci când li se spune să se distanțeze de alți copii și să-și acopere partea corpului cu care comunică, își exprimă emoțiile și se hrănesc.
A-i forța pe copii să poarte măști sau să se îndepărteze de semenii lor indică nu doar faptul că sunt o amenințare pentru ei, ci le și răpește mijlocul cel mai elementar prin care copiii își liniștesc sistemul nervos.
După cum a scris Psychology Today, „expresiile faciale ale altora ne ajută să ne liniștim sistemul nervos, însă dacă nu primim aceste semnale putem intra în modul de supraviețuire”.
Ar trebui realizate mai multe studii despre modul în care traumele cauzate de restricțiile COVID-19 în școli sunt asociate cu starea de sănătate pe termen lung și cu bunăstarea copiilor americani, însă cercetări privind Sindromul Stresului Post-Traumatic au arătat că „stresul și frica, ca reacții la o amenințare reală sau potențială, sporesc posibilitatea formării de amintiri legate de traumatism”.
Fiecare an din copilărie pune bazele vieții adulte, iar temeliile nesigure se prăbușesc.
În conformitate cu Piramida Nevoilor a lui Maslow, copiii cărora nu li se asigură securitatea personală (de exemplu, anxietatea socială provocată de măști și distanțarea socială) sunt adesea incapabili să stabilească legături sociale sănătoase și pot avea dificultăți să stabilească relații intime în viața lor.
Studii neurologice demonstrează că copiii care trăiesc acest tip de frici și traume la vârste fragede suferă o reorganizare structurală și funcțională a cortexului prefrontal al creierului lor, care conduce la probleme emoționale și de procesare cognitivă.
Asemenea traume îi afectează în special pe copiii care cresc în sărăcie și care au adesea efectul cumulativ al altor traume acasă sau în comunitate.
Înainte de COVID-19, aproape jumătate dintre toți copiii americani au cunoscut traume în viețile lor.
Mai mult, copiii cu măști care sunt distanțați social au o probabilitate mai mare de a ajunge la un stil de viață sedentar la școală și acasă, și astfel au o probabilitate mai mare de a deveni atât obezi cât și depresivi.
Obezitatea afectează în mod disproporționat copiii din medii cu venituri mici și poate duce la probleme de sănătate pe viață având adesea ca rezultat o moarte prematură.
În mod tragic, prevalența depresiei clinice și a anxietății s-a dublat deja la copii pe plan mondial de la începutul pandemiei de COVID-19 și este probabil că se va înrăutăți dacă restricțiile vor continua.
Copiii cu măști sunt de asemenea susceptibili să sufere o lipsă de dezvoltare dramatică a limbajului, un alt domeniu fundamental de dezvoltare în primii ani de viață, când copiii proveniți din medii cu venituri mici sunt deja dezavantajați în mod disproporționat.
Numărul de cazuri de COVID-19 la copii a crescut din cauza tulpinii Delta, însă, potrivit Academiei Americane de Pediatrie, „0,00% până la 0,03% din toate cazurile de COVID-19 la copii au dus la deces” săptămâna trecută.
În ciuda senzaționalismului programelor de știri, riscul de deces al unui copil din cauza COVID-19 în America este mai mic decât riscul de a muri lovit de fulger sau într-un accident de mașină.
Ar trebui să continuăm să monitorizăm aceste cifre pentru a verifica dacă morbiditatea și mortalitatea la copii se agravează față de situația actuală.
Însă trebuie să ne punem întrebarea: beneficiile măștii și distanțării sociale depășesc cu adevărat răul psihic, fizic, social și educațional pe termen lung pe care îl provocăm unei întregi generații de elevi americani?
Dacă ne pasă cu adevărat de echitate și de cei mai vulnerabili membri ai societății noastre, măcar nu ar trebui să ne fie teamă să punem această întrebare.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
In a landmark study, Shaman et al. (2010) showed that the seasonal pattern of extra respiratory-disease mortality can be explained quantitatively on the sole basis of absolute humidity, and its direct controlling impact on transmission of airborne pathogens.
Lowen et al. (2007) demonstrated the phenomenon of humidity-dependent airborne-virus virulence in actual disease transmission between guinea pigs, and discussed potential underlying mechanisms for the measured controlling effect of humidity.
The underlying mechanism is that the pathogen-laden aerosol particles or droplets are neutralized within a half-life that monotonically and significantly decreases with increasing ambient humidity. This is based on the seminal work of Harper (1961). Harper experimentally showed that viral-pathogen-carrying droplets were inactivated within shorter and shorter times, as ambient humidity was increased.
Harper argued that the viruses themselves were made inoperative by the humidity (“viable decay”), however, he admitted that the effect could be from humidity-enhanced physical removal or sedimentation of the droplets (“physical loss”): “Aerosol viabilities reported in this paper are based on the ratio of virus titre to radioactive count in suspension and cloud samples, and can be criticized on the ground that test and tracer materials were not physically identical.”
The latter (“physical loss”) seems more plausible to me, since humidity would have a universal physical effect of causing particle/droplet growth and sedimentation, and all tested viral pathogens have essentially the same humidity-driven “decay.” Furthermore, it is difficult to understand how a virion (of all virus types) in a droplet would be molecularly or structurally attacked or damaged by an increase in ambient humidity. A “virion” is the complete, infective form of a virus outside a host cell, with a core of RNA or DNA and a capsid. The actual mechanism of such humidity-driven intra-droplet “viable decay” of a virion has not been explained or studied.
In any case, the explanation and model of Shaman et al. (2010) is not dependent on the particular mechanism of the humidity-driven decay of virions in aerosol/droplets. Shaman’s quantitatively demonstrated model of seasonal regional viral epidemiology is valid for either mechanism (or combination of mechanisms), whether “viable decay” or “physical loss.”
The breakthrough achieved by Shaman et al. is not merely some academic point. Rather, it has profound health-policy implications, which have been entirely ignored or overlooked in the current coronavirus pandemic.
In particular, Shaman’s work necessarily implies that, rather than being a fixed number (dependent solely on the spatial-temporal structure of social interactions in a completely susceptible population, and on the viral strain), the epidemic’s basic reproduction number (R0) is highly or predominantly dependent on ambient absolute humidity.
For a definition of R0, see HealthKnowlege-UK (2020): R0 is “the average number of secondary infections produced by a typical case of an infection in a population where everyone is susceptible.” The average R0 for influenza is said to be 1.28 (1.19–1.37); see the comprehensive review by Biggerstaff et al. (2014).
In fact, Shaman et al. showed that R0 must be understood to seasonally vary between humid-summer values of just larger than “1” and dry-winter values typically as large as “4” (for example, see their Table 2). In other words, the seasonal infectious viral respiratory diseases that plague temperate latitudes every year go from being intrinsically mildly contagious to virulently contagious, due simply to the bio-physical mode of transmission controlled by atmospheric humidity, irrespective of any other consideration.
Therefore, all the epidemiological mathematical modeling of the benefits of mediating policies (such as social distancing), which assumes humidity-independent R0 values, has a large likelihood of being of little value, on this basis alone. For studies about modeling and regarding mediation effects on the effective reproduction number, see Coburn (2009) and Tracht (2010).
To put it simply, the “second wave” of an epidemic is not a consequence of human sin regarding mask wearing and hand shaking. Rather, the “second wave” is an inescapable consequence of an air-dryness-driven many-fold increase in disease contagiousness, in a population that has not yet attained immunity.
If my view of the mechanism is correct (i.e., “physical loss”), then Shaman’s work further necessarily implies that the dryness-driven high transmissibility (large R0) arises from small aerosol particles fluidly suspended in the air; as opposed to large droplets that are quickly gravitationally removed from the air.
Such small aerosol particles fluidly suspended in air, of biological origin, are of every variety and are everywhere, including down to virion-sizes (Despres, 2012). It is not entirely unlikely that viruses can thereby be physically transported over inter-continental distances (e.g., Hammond, 1989).
More to the point, indoor airborne virus concentrations have been shown to exist (in day-care facilities, health centers, and on-board airplanes) primarily as aerosol particles of diameters smaller than 2.5 μm, such as in the work of Yang et al. (2011):
“Half of the 16 samples were positive, and their total virus −3 concentrations ranged from 5800 to 37 000 genome copies m . On average, 64 per cent of the viral genome copies were associated with fine particles smaller than 2.5 μm, which can remain suspended for hours. Modeling of virus concentrations indoors suggested a source strength of 1.6 ± 1.2 × 105 genome copies m−3 air h−1 and a deposition flux onto surfaces of 13 ± 7 genome copies m−2 h−1 by Brownian motion. Over one hour, the inhalation dose was estimated to be 30 ± 18 median tissue culture infectious dose (TCID50), adequate to induce infection. These results provide quantitative support for the idea that the aerosol route could be an important mode of influenza transmission.”
Such small particles (< 2.5 μm) are part of air fluidity, are not subject to gravitational sedimentation, and would not be stopped by long-range inertial impact. This means that the slightest (even momentary) facial misfit of a mask or respirator renders the design filtration norm of the mask or respirator entirely irrelevant. In any case, the filtration material itself of N95 (average pore size ~0.3−0.5 μm) does not block virion penetration, not to mention surgical masks. For example, see Balazy et al. (2006).
Mask stoppage efficiency and host inhalation are only half of the equation, however, because the minimal infective dose (MID) must also be considered. For example, if a large number of pathogen-laden particles must be delivered to the lung within a certain time for the illness to take hold, then partial blocking by any mask or cloth can be enough to make a significant difference.
On the other hand, if the MID is amply surpassed by the virions carried in a single aerosol particle able to evade mask-capture, then the mask is of no practical utility, which is the case.
Yezli and Otter (2011), in their review of the MID, point out relevant features:
Most respiratory viruses are as infective in humans as in tissue culture having optimal laboratory susceptibility
It is believed that a single virion can be enough to induce illness in the host
The 50-percent probability MID (“TCID50”) has variably been found to be in the range 100−1000 virions
There are typically 10 to 3rd power − 10 to 7th power virions per aerolized influenza droplet with diameter 1 μm − 10 μm
The 50-percent probability MID easily fits into a single (one) aerolized droplet
For further background:
A classic description of dose-response assessment is provided by Haas (1993).
Zwart et al. (2009) provided the first laboratory proof, in a virus-insect system, that the action of a single virion can be sufficient to cause disease.
Baccam et al. (2006) calculated from empirical data that, with influenza A in humans,“we estimate that after a delay of ~6 h, infected cells begin producing influenza virus and continue to do so for ~5 h. The average lifetime of infected cells is ~11 h, and the half-life of free infectious virus is ~3 h. We calculated the [in-body] basic reproductive number, R0, which indicated that a single infected cell could produce ~22 new productive infections.”
Brooke et al. (2013) showed that, contrary to prior modeling assumptions, although not all influenza-A-infected cells in the human body produce infectious progeny (virions), nonetheless, 90 percent of infected cell are significantly impacted, rather than simply surviving unharmed.
All of this to say that: if anything gets through (and it always does, irrespective of the mask), then you are going to be infected. Masks cannot possibly work. It is not surprising, therefore, that no bias-free study has ever found a benefit from wearing a mask or respirator in this application.
Therefore, the studies that show partial stopping power of masks, or that show that masks can capture many large droplets produced by a sneezing or coughing mask-wearer, in light of the above-described features of the problem, are irrelevant. For example, such studies as these: Leung (2020), Davies (2013), Lai (2012), and Sande (2008).
Why There Can Never Be an Empirical Test of a Nation-Wide Mask-Wearing Policy
As mentioned above, no study exists that shows a benefit from a broad policy to wear masks in public. There is good reason for this. It would be impossible to obtain unambiguous and bias-free results [because]:
Any benefit from mask-wearing would have to be a small effect, since undetected in controlled experiments, which would be swamped by the larger effects, notably the large effect from changing atmospheric humidity.
Mask compliance and mask adjustment habits would be unknown.
Mask-wearing is associated (correlated) with several other health behaviors; see Wada (2012).
The results would not be transferable, because of differing cultural habits.
Compliance is achieved by fear, and individuals can habituate to fear-based propaganda, and can have disparate basic responses.
Monitoring and compliance measurement are near-impossible, and subject to large errors.
Self-reporting (such as in surveys) is notoriously biased, because individuals have the self-interested belief that their efforts are useful.
Progression of the epidemic is not verified with reliable tests on large population samples, and generally relies on non-representative hospital visits or admissions.
Several different pathogens (viruses and strains of viruses) causing respiratory illness generally act together, in the same population and/or in individuals, and are not resolved, while having different epidemiological characteristics.
Unknown Aspects of Mask Wearing
Many potential harms may arise from broad public policies to wear masks, and the following unanswered questions arise:
Do used and loaded masks become sources of enhanced transmission, for the wearer and others?
Do masks become collectors and retainers of pathogens that the mask wearer would otherwise avoid when breathing without a mask?
Are large droplets captured by a mask atomized or aerolized into breathable components? Can virions escape an evaporating droplet stuck to a mask fiber?
What are the dangers of bacterial growth on a used and loaded mask?
How do pathogen-laden droplets interact with environmental dust and aerosols captured on the mask?
What are long-term health effects on HCW, such as headaches, arising from impeded breathing?
Are there negative social consequences to a masked society?
Are there negative psychological consequences to wearing a mask, as a fear-based behavioral modification?
What are the environmental consequences of mask manufacturing and disposal?
Do the masks shed fibers or substances that are harmful when inhaled?
Conclusion
By making mask-wearing recommendations and policies for the general public, or by expressly condoning the practice, governments have both ignored the scientific evidence and done the opposite of following the precautionary principle.
In an absence of knowledge, governments should not make policies that have a hypothetical potential to cause harm. The government has an onus barrier before it instigates a broad social-engineering intervention, or allows corporations to exploit fear-based sentiments.
Furthermore, individuals should know that there is no known benefit arising from wearing a mask in a viral respiratory illness epidemic, and that scientific studies have shown that any benefit must be residually small, compared to other and determinative factors.
Otherwise, what is the point of publicly funded science?
The present paper about masks illustrates the degree to which governments, the mainstream media, and institutional propagandists can decide to operate in a science vacuum, or select only incomplete science that serves their interests. Such recklessness is also certainly the case with the current global lockdown of over 1 billion people, an unprecedented experiment in medical and political history.
Denis G. Rancourt is a researcher at the Ontario Civil Liberties Association (OCLA.ca) and is formerly a tenured professor at the University of Ottawa, Canada. This paper was originally published at Rancourt's account on ResearchGate.net. As of June 5, 2020, this paper was removed from his profile by its administrators at Researchgate.net/profile/D_Rancourt. At Rancourt's blog ActivistTeacher.blogspot.com, he recounts the notification and responses he received from ResearchGate.net and states, “This is censorship of my scientific work like I have never experienced before.”
The original April 2020 white paper in .pdf format is available here, complete with charts that have not been reprinted in the Reader print or web versions.
And now, to wrap this letter up: we are currently undergoing the single largest planetary-wide social experiment ever conducted on human beings. Social distancing is social isolation.
It is a well-documented war-time technique deployed for the better part of the last century by the CIA against our worst enemies. For the victims who have endured social isolation – to a man and to a woman – they experience it as torture: a torture so inhumane that they refuse to endorse its use against even their own enemies. Id; see also, New Yorker article which described a prisoner who was confined to solitary for 8 years who – upon his release and finding out his State Prison Director had been jailed – stated he would let the Prison Director “out of solitary” as he wouldn’t wish that social isolation on anyone… “not even him.”
Moreover, a plethora of studies show that social distancing and isolation can be fatal, and when not fatal, are yet still a fate from which people do not EVER fully recover. The brain is irretrievably structurally altered, and the part that is most vulnerable and necessary to learning – not only in children but in ourselves – is gutted beyond repair.
I implore you to take heed of these studies. And as educators yourselves, who are not doubt familiar with genocides and atrocities of yesteryear, I also implore you to not simply accept suggestions – or even orders – which are unconstitutional.
I do much work in countries where War Crimes Tribunals are active, and with lawyers who prosecute crimes against humanity, and I tell you true: it is no defense to have taken part in even a minor human rights violation, and then attempt to justify one’s actions later on down the line with the pablum that one was “required to do so” by virtue of one’s post, one’s title, one’s uniform, or one’s orders.
I further implore you to reject – out of hand and without exception – any suggestions that would force TUSD children to have classrooms requiring large distances of physical space between students, to have schedules that would reduce attendance by 20% or 50% on a rotating basis, that would seek to carve up the student body so that only ½ or 1/3 were present at any given time, that would enforce mask wearing (a separate issue, which medical studies I won’t cite here), and I would ask you to reject as well any plans that would prohibit recess and outdoor breaks or sunlight, or physical education.
Such plans are neither required nor even logically related to containment of a virus that is less fatal that SARS, MERS and the flu, and whose mortality rate for children is non-existent. Yet more striking, such plans will make children (or anyone) less physically healthy through immuno-suppression secondary to social isolation and lack of physical activity/sunlight. Yet further, such plans infringe on many constitutional rights – not to mention literally tearing at the very fibers of the minds of the children whose future you hold in your hands.
I recognize that I have given you an abundance of legal, scientific, and medical information. I did this because I firmly believe that people make better decisions when they have the relevant facts at hand. And I did this because – at base – I know what the end of the road looks like, for those who embark on even the tiniest violations of civil liberties, with the best of intentions. I would not wish the things I have seen in Cambodia, in Africa, in speaking to survivors of social isolation, of war, of human rights atrocities – I would not wish these ends on my worst enemy.
Because these people? These people … do not EVER recover: it is a harm from which there is NO ROAD BACK.
You are the guardians of our children’s minds, their hearts, their very humanity. My child – and yours – they are not rhesus monkeys. They are not hostages in Lebanon. They are not POWs in Hanoi.
But if we do not do the right thing here? They will be.
With more warmth, love and prayers than I could ever convey in words,
Leigh Dundas, Esq.
Am scris deja mai multe articole care detaliază studii care arată că măștile nu pot proteja împotriva infecțiilor virale . Motivul este simplu. SARS-CoV-2 are un diametru de la 0,06 la 0,14 microni. 18 măști medicale N95 - care sunt considerate cele mai eficiente - pot filtra particule de până la 0,3 microni. 19 Măștile chirurgicale, măștile de casă, tricourile și bandanele sunt și mai poroase.
În mod ciudat, mandatele de mască continuă să înflorească, în ciuda cercetărilor efectuate de agențiile de sănătate, care arată că este o măsură inutilă care oferă doar un fals sentiment de securitate:
· Organizația Mondială a Sănătății a 05 iunie 2020, orientări memo 20 privind stări de utilizare mască de fața , „ nu există nici o dovadă directă ( de la studii privind COVID- 19 și la persoanele sănătoase din comunitate) cu privire la eficacitatea mascării universal al persoanelor sănătoase în comunitate pentru a preveni infecția cu viruși respiratori, inclusiv COVID-19. ”
· Potrivit unei lucrări de revizuire a politicilor 21 publicată în jurnalul CDC, Emerging Infectious Diseases, în mai 2020: „Revizuirea noastră sistematică nu a constatat niciun efect semnificativ al măștilor faciale asupra transmiterii gripei confirmate de laborator”.
· Academia Națională de Științe, în consultarea sa rapidă de experți cu privire la eficacitatea măștilor de țesături pentru raportul COVID-19 Pandemic, 22 publicat pe 8 aprilie 2020, a concluzionat „Dovezile din ... studii de filtrare de laborator sugerează că ... măștile de țesături pot reduce transmiterea picături respiratorii mai mari ", dar că" Există puține dovezi cu privire la transmiterea particulelor mici aerosolizate de dimensiunea potențial expirată de indivizii asimptomatici sau presimptomatici cu COVID-19. "
Cercetătorii avertizează împotriva măștilor de pânză
Un studiu publicat în 2015 a primit recent comentarii suplimentare de la autori în lumina pandemiei COVID-19. Studiul inițial 23 a fost intitulat „Un studiu randomizat de măști de pânză comparativ cu măștile medicale la lucrătorii din domeniul sănătății”.
Ei au descoperit că lucrătorii din domeniul sănătății care purtau măști de pânză aveau cele mai ridicate rate de boli asemănătoare gripei și infecții cu virus respirator confirmate de laborator, în comparație cu cei care purtau măști medicale sau controale (care foloseau practici standard care includeau purtarea ocazională a măștii medicale). Comparativ cu grupurile de control și grupul cu măști medicale, cei care purtau măști de pânză au avut o rată cu 72% mai mare de infecții virale confirmate de laborator. Potrivit autorilor:
„Penetrarea măștilor de pânză cu particule a fost de aproape 97%, iar a măștilor medicale de 44%. Acest studiu este primul ECA al măștilor de pânză, iar rezultatele avertizează împotriva utilizării măștilor de pânză. Aceasta este o constatare importantă pentru informarea sănătății și securității la locul de muncă.
Păstrarea umezelii, reutilizarea măștilor de pânză și filtrarea slabă pot duce la un risc crescut de infecție. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a informa utilizarea pe scară largă a măștilor de pânză la nivel global. Cu toate acestea, ca măsură de precauție, măștile de pânză nu ar trebui recomandate pentru persoanele care suferă de îngrijire medicală [lucrătorii din domeniul sănătății], în special în situații de risc ridicat ... ”
Într-un comentariu de urmărire datat la 30 martie 2020, autorii acestui studiu abordează întrebările primite în timpul pandemiei de la lucrătorii din domeniul sănătății preocupați de instrucțiunile de utilizare a măștilor de pânză dacă sau când măștile de calitate medicală nu sunt disponibile. Comentariul lor citește, în parte: 24
„Studiul a constatat că purtătorii de măști de pânză au avut rate mai mari de infecție decât chiar și grupul standard de control al practicilor de personal medical, iar filtrarea furnizată de măștile de pânză a fost slabă în comparație cu măștile chirurgicale ...
Lucrătorii din domeniul sănătății ne întreabă dacă nu ar trebui să poarte deloc mască, dacă măștile de pânză sunt singura opțiune. Cercetările noastre nu acceptă lucrătorii din domeniul sănătății care lucrează neprotejați. Recomandăm ca lucrătorii din domeniul sănătății să nu lucreze în timpul pandemiei COVID-19 fără protecție (n.m. nu se raspunde la intrebare dar evident ca PROTECTIE inseamna altceva decat masca de panza) respiratorie ca o chestiune de sănătate și siguranță a muncii ...
Au existat o serie de studii de laborator privind eficiența diferitelor tipuri de materiale din pânză, cu un singur strat sau cu mai multe straturi și despre rolul pe care îl pot juca filtrele. Cu toate acestea, niciunul nu a fost testat într-un studiu clinic pentru eficacitate.
Dacă lucrătorii din domeniul sănătății aleg să lucreze folosind măști de pânză, vă sugerăm să aibă cel puțin două și să le cicleze, astfel încât fiecare să poată fi spălat și uscat după utilizarea zilnică. Spray de dezinfectare sau cutii de dezinfectare UV pot fi folosite pentru a le curăța în timpul pauzelor într-o singură zi. Acestea sunt sugestii pragmatice, mai degrabă decât sugestii bazate pe dovezi, având în vedere situația.
În cele din urmă pentru COVID-19, purtarea unei măști nu este suficientă pentru a proteja lucrătorii din domeniul sănătății - este necesară, de asemenea, utilizarea mănușilor și a ochelarilor, deoarece SARS-CoV-2 poate infecta nu numai pe calea respiratorie, ci și prin contactul cu suprafețe (n.m. aceasta este iarasi o chestiune absolut nedovedita, ba chiar socotita deloc stiintific probata de cvasitotalitatea expertilor; avand in vedere expunerea comuna "nas, gat , urechi, rezulta ca trebuie avuta in vedere si ... protectia urechilor) de și autocontaminare. ”
Politicile pandemice au realizat puțin
Nu în ultimul rând, un document de lucru 25 al Biroului Național de Cercetări Economice (NBER), scris de Andrew Atkeson, Karen Kopecky și Tao Zha, sugerează că măsurile de blocare draconică puse în aplicare în multe țări, inclusiv în SUA, au realizat puține în termeni a stopării numărului de morți.
Într-un articol din 26 august 2020, Institutul American pentru Cercetări Economice a prezentat următoarele patru „fapte stilizate” din lucrare: 26
1.„Odată ce o regiune atinge 25 de decese totale prin COVID, în decurs de o lună rata de creștere a deceselor pe zi scade la aproximativ zero. Cu alte cuvinte, indiferent de țară sau stat și de politicile sale, decesele pe zi încetează să crească în decurs de 20-30 de zile de la trecerea unui prag de 25 de decese.
2.Odată ce se întâmplă acest lucru, decesele pe zi fie încep să scadă, fie tendința rămâne constantă.
3.Variabilitatea tendințelor de deces între regiuni a scăzut brusc de la începutul epidemiei și rămâne scăzută. Toate statele studiate, toate țările studiate, au devenit mai asemănătoare în tendințele lor și au rămas așa.
4.Observațiile 1-3 sugerează că numărul efectiv de reproducere, R, a oscilat în jurul unuia din întreaga lume după primele 30 de zile ale epidemiei.
Concluzia lucrării este că tendințele datelor observate mai sus indică probabil că intervențiile non-farmaceutice (NPIs) - cum ar fi blocări, închideri, restricții de călătorie, comenzi de ședere la domiciliu, interdicții de evenimente, carantine, stingeri și mandate de mască - nu par să afecteze virusul ratele de transmisie în general.
De ce? Deoarece acele politici au variat în ceea ce privește calendarul și punerea în aplicare între țări și state, dar tendințele rezultatelor nu. ”
Măsurile de blocare ar trebui să se încheie acum
În mod clar, măsurile pe care le-am suportat în ultimele șase luni au fost în mare măsură inutile. Unul dintre motivele esențiale pentru care măsurile de blocare și distanțare socială nu au avut impact, potrivit cercetătorilor, este că „interacțiunea umană nu se conformează modelelor epidemiologice simple”.
Pe scurt, rețelele sociale umane se suprapun, permițând unui virus să se răspândească rapid pentru o vreme. Apoi, virusul își pierde rapid impulsul, deoarece oamenii au fost deja expuși prin alte rețele sociale și nu mai sunt sensibili. Rezultatul final este că se dezvoltă o formă de imunitate a turmei, dar la o rată mai mică de infecție decât ar fi de obicei presupusă.
Mai mult, autorii susțin că, chiar dacă intervențiile non-farmaceutice au avut la un moment dat un efect pozitiv, acel efect nu se mai aplică. Prin urmare, ar fi o greșeală să includem estimări ale eficacității NPI atunci când încercăm să prognozăm rezultatele potențiale ale măsurilor relaxate. După cum a raportat Institutul American pentru Cercetări Economice: 27
„Acest studiu oferă un sprijin statistic puternic pentru ceea ce atât de mulți au observat de șase luni. Epidemia are tendința naturală de a se răspândi rapid la început și de a încetini, aparent pe cont propriu, un punct subliniat nu doar aici, ci încă din 14 aprilie de Isaac Ben-Israel. 28
Între timp, guvernatorii își imaginează că regulile foarte specifice pentru deschiderea barurilor și restaurantelor sunt cheia de izolare. Guvernele au efectuat un experiment social, economic și politic fără precedent în controlul comportamentului întregii populații, cu costuri economice și umane ridicate.
Autorii pun întrebarea corectă: a făcut diferența acest experiment de control și suprimare a virusului administrat de guvern? Răspunsul uimitor pe care l-au găsit, după examinarea datelor din întreaga țară și din lume, este că dovezile pur și simplu nu există. Dacă suntem îngrijorați de dovezile acestui experiment global, trebuie să recunoaștem că majoritatea autorităților guvernamentale au acționat probabil din greșeală ”.(n.m. o gluma tragica; de altfel chiar se recunoaste acest lucru mai jos in articol ).
De ce sunt atât de persistenți cu recomandările pentru mască?
Având în vedere dovezile științifice puternice împotriva acesteia, de ce guvernele sunt atât de persistente în recomandarea lor de a purta masca? În mod clar, pentru mulți, purtarea unei bandane sau a unei măști de pânză oferă o formă de apărare psihologică, o modalitate de a te simți mai puțin înfricoșat, deoarece simți că faci ceva pentru a te proteja pe tine și pe ceilalți. Dar este un fals sentiment de securitate.
Măștile nu vă vor împiedica să expirați sau să inhalați virusul aerosolizat. Măștile de pânză sunt în mod clar opțiunea cel mai puțin preferabilă dacă doriți să reduceți răspândirea infecției, deoarece capacitatea lor de a bloca picăturile respiratorii mai mari este, de asemenea, limitată.
În special, măștile N95 cu supape de curgere a aerului în față ar trebui evitate, deoarece supapa lasă aerul nefiltrat, negând astfel micul beneficiu - reducerea emisiilor de picături respiratorii - pe care le puteți obține de la o mască. 29
Dar, cu rate de mortalitate la fel de scăzute, de ce guvernele ar face presiuni pentru un fals sentiment de securitate? Pare complet inutil în acest moment. Vă amintiți în martie 2020 când au spus că trebuie doar să încetinim rata infecției pentru a evita supraaglomerarea spitalelor?
Cum am trecut de la asta la acum să purtăm măști peste tot până când fiecare urmă a virusului a fost eliminată, chiar dacă marea majoritate rămân asimptomatice și nici măcar nu știu că au virusul decât dacă sunt testate?
În general, începe să pară că mandatele de mască sunt utilizate ca un instrument de manipulare psihologică pentru a încuraja respectarea vaccinării odată ce un vaccin devine disponibil. În acel moment, prezic un compromis care va fi oferit: mandatele de mască vor fi renunțate cu condiția ca toată lumea să fie vaccinată. (n.m. acest lucru a si fost declarat de ARAFAT, cu subiect si predicat)
Până atunci, mulți ar putea fi dispuși să ia aproape orice, atâta timp cât nu mai trebuie să poarte o mască. V-aș încuraja să citiți numeroasele întrebări deschise legate de vaccinurile rapide COVID-19 înainte de a lua această decizie. În general, se pare că cel mai bun mod de a evita să faci o astfel de meserie este să te angajezi în neascultare civilă acum și să fii fara masca .
https://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2020/09/11/can-a-face-mask-prevent-coronavirus.aspx?cid_source=dnl&cid_medium=email&cid_content=art1HL&cid=20200911Z2&mid=DM647802&rid=961541206
He also heard a lot of things from these nurses that were not being repeated in the corporate media, so the Town Hall meeting was recorded and published on AlphaNews recently.
Some of these nurses reported that they have been in their field for over 20 years, were treated as heroes last year as frontline workers in COVID wards, but were now being ridiculed and ostracized for not wanting to take a COVID-19 vaccine.
One of the reasons they do not want to take the shots is because they have seen first hand how these shots have killed and injured people, including family members.
One nurse explained how the media is actually lying by stating that most of the healthcare workers are now fully vaccinated for COVID-19. She said this wasn’t true, and that she knew of departments that were only about 20% vaccinated, and that ER workers had an especially low percentage of workers who were fully vaccinated for COVID-19.
“Why aren’t people asking the nurses why they don’t want to take the shots?” she asked.
She said she ran an ER department, and that it was tragic that they were seeing so many heart attacks and strokes, and that it is obvious that they are related to the COVID-19 shots.
One of the few men who was present stated that he worked in IT with one of the largest healthcare providers in the State of Minnesota, and he was losing his job of 17 years working there in the IT as a data analyst, because they were forcing him to get a COVID-19 injection as a requirement to stay employed, even though he worked from home in his basement 24/7 and never went to the office.
One nurse stated that she was never trained about how to submit a report to VAERS, and did not even know it existed until she did some research on her own. There is pressure to NOT report vaccine injuries and deaths, and it takes about 30 minutes to fill out the report, which few will do.
One nurse read a direct quote from a nursing book she was required to study in nursing school just 4 years ago, which shows that many of these nurses today are being forced to engage in criminal activities, as a victim, in order to appease their superiors and keep their job.
In nursing school we are taught about intentional crimes and torts. It says that an intentional tort is assault and battery. Assault is the threat of an unwanted action or a bodily contact. Battery is an assault that is carried out and includes willful, angry, violent, negligent, touching of another person’s body, clothing, or anything attached to them.
Forcibly removing a patient’s clothing and administering an injection after a patient has refused are all examples of battery.
This is out of my nursing book from four years ago. This is what they teach us. If we did this to a patient, if you told your patient informed consent, and they said no, and you did it anyway, you would go to jail, you’d get your nursing license taken away, and you’d be a criminal.
So now what they’re doing is they’re putting us in the position of saying either you become a victim of a crime voluntarily, and the nurse giving the injection when they know you don’t want it, is committing a crime, that nurse can lose their license, and we’re being told to be a victim of a crime in order to keep our employment.
Another nurse who is an educator with two master degrees stated:
I am one and a half years from retirement. I’m a nurse educator, I have two master’s degrees. They need me at my hospital. The nurses need me, the patients need me.
If I don’t get the vaccine, I’m going to lose my job. I’m going to lose thousands of dollars in retirement. I’m going to lose my health insurance, my life insurance, my over 400 days of extended illness bank hours.
I’m going to lose a lot.
But I’m here because I believe in medical freedom. And I believe if we don’t stand up and stop these mandates, they’re going to keep twisting our arm, and twisting our arm, and twisting our arm, until we’re all broken.
And the system can’t handle it. The crisis is bad now. Staffing is bad now.
We haven’t seen anything yet. And an unvaccinated nurse is way better than no nurse.
Sadly, what many like these nurses are starting to learn, is that our government doesn’t care about us. Our government is run by billionaires and bankers who view us through their eugenic glasses as “useless eaters” that are polluting and killing the planet, and that therefore all of these deaths are necessary to save the earth.
Just look at the total disregard for life being broadcast each day from Afghanistan as proof that your government doesn’t care about your life. And this is a nonpartisan issue. See my article on Afghanistan here showing how this is a nonpartisan issue.
I know this is a very difficult concept for Americans to grasp. The thought that our government has an actual plan to eliminate most of us for a greater purpose they get to define, is not a conspiracy theory.
It is happening right in front of our eyes, but of course the corporate media is not reporting it, because they serve their masters on Wall Street, and therefore most people are still asleep.
Will they wake up in time to save their lives, and the lives of their children and future generations?
The video recording of this Town Hall meeting is on YouTube, for now. We have also put it on our Rumble and Bitchute channels.
MAI MULTE STUDII DIN LITERATURA MEDICALĂ CARE AU COMPARAT RATELE DE INFECȚIE ÎN TIMPUL INTERVENȚIILOR CHIRURGICALE CU CHIRURGI CARE PURTAU MĂȘTI CU INTERVENȚII CHIRURGICALE ÎN CARE PERSONALUL NU PURTA MĂȘTI, NU AU ARĂTAT NICIUN BENEFICIU ÎN PURTAREA MĂȘTILOR ȘI, ÎN MULTE CAZURI, RATA INFECȚIEI A FOST MAI MICĂ ATUNCI CÂND NU PURTA MĂȘTI.
La început în timpul COVID Plandemic, atunci când obligativitatea purtarii măstii a început să fie derulata, si care a început întâmplător numai după cumpărarea de aproape 1 miliard de dolari de catre Guvernatorul Californiei , Gavin Newsom, cand măștile fabricate în China au început vămuirea și drumul lor catre piața din SUA ( A se vedea: Is Newsom Guvernatorul din California, care conduce preluarea comunistă a Americii? ), mi s-a spus într-un weekend din iunie că nu pot intra într-o piață a fermierilor în aer liber fără mască de față.
Am refuzat și am intrat oricum pe piață, deoarece era pe proprietatea publică. Tânărul care a încercat să-mi împiedice intrarea m-a urmărit prin piață pentru a se asigura că nu încerc să cumpăr nimic și am încercat să-l implic într-o dezbatere intelectuală despre motivul pentru purtarea măștilor de față afară într-un spațiu larg deschis.
I-am spus că mulți medici expun pericolele de a purta măști pentru față prea mult timp, la care a răspuns:
"Oh, chiar așa? Deci, atunci când un medic care efectuează operații cerebrale poartă o mască de față, greșește?
M-am oprit din plin, l-am privit direct în ochi și am spus:
„Vedeți pe cineva pe aici care efectuează operații cerebrale? Da, într-un context chirurgical la spital, o mască de față este potrivită, dar nu afară în aer proaspăt ca acesta. "
Acum, nu sunt atât de sigur că răspunsul meu a fost exact până la urmă, deoarece chiar și această credință, credința că măștile chirurgicale sunt necesare în timpul operației, este contestată acum.
Credințele sunt lucruri interesante. Cei care depun eforturi conștiente să privească de ce cred ceva ca fiind adevărat, vor constata, de obicei, că peste 90% din timp, credem că ceva este adevărat, deoarece cineva pe care îl respectăm ne-a spus așa, sau un grup atât de mare de oameni cred este adevărat că doar presupunem că este adevărat. Rar se întâmplă pentru că ne-am luat timpul pentru a face cercetările reale pentru a vedea dacă convingerile noastre se aliniază de fapt cu datele disponibile.
Aceasta a revenit în iunie a acestui an (2020), iar astăzi la mijlocul lunii august, îmi schimb credința că măștile chirurgicale previn întotdeauna infecțiile spitalicești în timpul operației, pe baza unor noi dovezi care mi-au fost dezvăluite prin căutarea mea pentru adevăr.
Un bărbat din Australia care susține că a mers la școala de medicină, mi-a contestat credința oferind link-uri către propriile sale cercetări, multe dintre aceste link-uri mergând direct pe site-ul Institutului Național al Sănătății din SUA, care arată că atunci când au fost efectuate studii comparative cu rezultatul in numarul de infecții în sala de operație cu personalul spitalului care a purtat măști chirurgicale în timpul operației, cu intervenții chirurgicale efectuate de personalul spitalului care nu a purtat măști chirurgicale în timpul operației, nu numai că măștile s-au dovedit că nu scad infecțiile, ratele de infecție în multe cazuri au fost mai puține în cazurile în care nu erau purtate măști.
DECI DE UNDE A VENIT ACEASTĂ IDEE?
De asemenea, a făcut cineva vreodată o analiză chimică pe aceste măști de față venite din China pentru a vedea ce respiră oamenii în plămâni atunci când le poartă atât de mult timp?
Între timp, am demascat deja Mintea stăpână din spatele lui COVID și toată această nebunie, iar dacă nu ați citit încă asta, este timpul să o faceți.
STUDII PRIVIND EFICACITATEA MĂȘTILOR CHIRURGICALE
de Arthur Firstenberg
Cellphonetaskforce.org
Ca persoană care a mers la școala medicală, am fost șocată când am citit studiul lui Neil Orr , publicat în 1981 în Analele Colegiului Regal de Chirurgi din Anglia.
Dr. Orr a fost chirurg în Unitatea chirurgicală Diverse din Colchester. Și timp de șase luni, din martie până în august 1980, chirurgii și personalul din acea unitate au decis să vadă ce se va întâmpla dacă nu vor purta măști în timpul intervențiilor chirurgicale.
Ei nu au purtat măști timp de șase luni și au comparat rata infecțiilor rănilor chirurgicale din martie până în august 1980 cu rata infecțiilor rănilor din martie până în august din ultimii patru ani.
Și au descoperit, spre uimirea lor, că atunci când nimeni nu purta măști în timpul intervențiilor chirurgicale, rata infectarii ranilor era mai mică decât jumătate din ceea ce era atunci când toată lumea purta măști.
Concluzia lor: „ S-ar părea că contaminarea minimă poate fi obținută cel mai bine prin faptul că nu purtați deloc o mască ” și că purtarea unei măști în timpul operației „ este o procedură standard care ar putea fi abandonată ”.
Am fost atât de uimită încât am scrutat literatura medicală, sigur că aceasta a fost o problemă și că studiile mai noi trebuie să arate utilitatea măștilor în prevenirea răspândirii bolii.
DAR, SPRE SURPRINDEREA MEA, LITERATURA MEDICALĂ DIN ULTIMII PATRUZECI ȘI CINCI DE ANI A FOST CONSECVENTĂ: MĂȘTILE SUNT INUTILE ÎN PREVENIREA RĂSPÂNDIRII BOLII ȘI, DACĂ ESTE CEVA, SUNT OBIECTE NESANITARE CARE ÎN SINE RĂSPÂNDESC BACTERII ȘI VIRUȘI.
Ritter și colab. , în 1975, a descoperit că „ purtarea unei măști de față chirurgicală nu a avut efect asupra contaminării mediului în general în sala de operație .”
Ha'eri și Wiley , în 1980, au aplicat microsfere de albumine umane pe interiorul măștilor chirurgicale în 20 de operații. La sfârșitul fiecărei operații, spălarea plăgii a fost examinată la microscop. „ Contaminarea cu particule a plăgii a fost demonstrată în toate experimentele .”
Laslett și Sabin , în 1989, au descoperit că bonetele și măștile nu erau necesare în timpul cateterizării cardiace. „ Nu au fost găsite infecții la niciun pacient, indiferent dacă s-a folosit o bonetă sau o mască ”, au scris ei. Sjøl și Kelbaek au ajuns la aceeași concluzie în 2002.
În studiul lui Tunevall din 1991 , o echipă de chirurgie generală nu a purtat măști în jumătate din intervențiile chirurgicale timp de doi ani. După 1.537 de operații efectuate cu măști, rata de infecție a plăgii a fost de 4,7%, în timp ce după 1 551 operațiuni efectuate fără măști, rata infecției rănii a fost de doar 3,5%.
O revizuire făcută de Skinner și Sutton în 2001 a concluzionat că „ Dovada pentru întreruperea utilizării măștilor chirurgicale ale feței ar părea a fi mai puternică decât dovezile disponibile pentru a susține utilizarea lor continuă. “
Lahme și colab. , în 2001, a scris că „ măștile de față chirurgicale purtate de pacienți în timpul anesteziei regionale, nu au redus concentrația bacteriilor aeriene pe câmpul de operație din studiul nostru. Astfel sunt dispensabile . "
Figueiredo și colab. , în 2001, a raportat că în cinci ani de efectuare a dializei peritoneale fără măști, ratele de peritonită în unitatea lor nu erau diferite decât ratele din spitale unde erau purtate măști.
Bahli a făcut o revizuire sistematică a literaturii în 2009 și a constatat că „ nu s-a observat nicio diferență semnificativă în incidența infecției plăgii postoperatorii între grupurile de măști și grupurile operate fără măști. “
Chirurgii de la Institutul Karolinska din Suedia, recunoscând lipsa de dovezi care să sprijine utilizarea măștilor, au încetat să le mai solicite anesteziologilor și a altor persoane care nu au fost spălate în sala de operație. „ Decizia noastră de a nu mai necesita măști chirurgicale de rutină pentru personalul care nu este spălat pentru operație este o îndepărtare de la practica obișnuită. Dar dovezile care susțin această practică nu există ”, a scris dr. Eva Sellden.
Webster și colab. , în 2010, a raportat despre chirurgii obstetrice, ginecologice, generale, ortopedice, mamare și urologice efectuate la 827 de pacienți. Toți angajații care nu au fost spălați au purtat măști în jumătate din intervenții chirurgicale și niciunul dintre cei care nu au fost spălați nu a purtat măști în jumătate din intervențiile chirurgicale. Infecțiile la locul chirurgical au avut loc la 11,5% din grupul de Măști și la doar 9,0% din grupul Fără mască.
Lipp și Edwards au revizuit literatura chirurgicală în 2014 și nu au găsit „ nicio diferență semnificativă statistic în ceea ce privește ratele de infecție între grupul mascat și cel nemascat în niciunul dintre teste ”. Vincent și Edwards au actualizat această recenzie în 2016, iar concluzia a fost aceeași.
Carøe , într-o revizuire din 2014, bazată pe patru studii și 6.006 pacienți, a scris că „ niciunul dintre cele patru studii nu a găsit o diferență în numărul de infecții postoperatorii, indiferent dacă ați folosit sau nu o mască chirurgicală ”.
Salassa și Swiontkowski , în 2014, au investigat necesitatea spalarilor, măștilor și acoperirilor de cap în sala de operație și au ajuns la concluzia că „ nu există dovezi că aceste măsuri reduc prevalența infecției la locul chirurgical ”.
Da Zhou et al. , revizuind literatura din 2015, a ajuns la concluzia că „ lipsesc dovezi substanțiale care să susțină afirmațiile potrivit cărora facemask-urile protejează fie pacientul, fie chirurgul de contaminarea infecțioasă ”.
Școlile din China interzic acum elevilor să poarte măști în timpul exercitiilor. De ce? Pentru că îi ucid . Îi lipsesc de oxigen și îi omora.
Cel puțin trei copii au murit în timpul cursurilor de Educație Fizică - doi dintre ei în timp ce alergau pe pista școlii lor în timp ce purtau o mască. Și un bărbat în vârstă de 26 de ani a suferit de un plămân prăbușit după ce a alergat doi kilometri și jumătate în timp ce purta o mască.
MĂȘTILE OBLIGATORII NU AU MENȚINUT RATELE DE DECES NICĂIERI. CELE 20 DE STATE AMERICANE CARE NU AU ORDONAT NICIODATĂ OAMENILOR SĂ POARTE MĂȘTI DE FAȚĂ ÎN INTERIOR ȘI ÎN EXTERIOR AU RATE DRASTIC DE COVID-19 MAI SCĂZUTE DECÂT CELE 30 DE STATE CARE AU MANDATAT MĂȘTI.
Majoritatea statelor fără mască au rate de deces COVID-19 sub 20 la 100.000 de populații și niciuna nu are o rată a decesului mai mare de 55. Toate cele 13 state care au rate de deces mai mari de 55 sunt state care au impus purtarea de măști în toate populațiile locuri. Nu le-a protejat.
„Trăim într-o atmosferă de boală permanentă, de separare fără sens”, scrie Benjamin Cherry în numărul de vară 2020 al revistei New View . O separare care distruge vieți, suflete și natura.
https://vaccineimpact.com/2020/the-great-unmasking-studies-in-the-medical-literature-show-fewer-infections-in-surgery-when-medical-staff-do-not-wear-mask