După publicarea articolului despre împrumuturile pe vremea lui Cuza, am primit critici că nu știu ce este dreapta și stânga în politica românească. Că PNL-ul ar fi un partid de dreapta. Haideți să încercăm să ne lămurim împreună.
Noțiunile de dreapta și stânga își au originea în Revoluția Franceză din 1789. Fără a avea pretenția unei descrieri istorice, pentru că ne interesează doar expresia politică, reamintim că în Adunarea Națională a Franței s-au conturat trei mari poziții, unul numit aripa dreaptă, pentru că s-au așezat în partea dreaptă a adunării…, în care s-a remarcat Jacques Antoine Marie de Cazalès, fost militar, om politic și orator, provenit dintr-o familie de nobili de rang inferior, și abatele (părintele) Jean-Sifrein Maury, care din fiu de cizmar a ajuns academician și deputat, apropos de nedreptățile vechiului regim monarhic…. Definitoriu pentru acest curent a fost organizarea statală ca o monarhie constituțională, dar cu prerogative reale pentru conducătorul statului, nu un rege de marionetă (sau un președinte marionetă la noi, potrivit constituției lui Iliescu și Năstase); respectul pentru tradiție, recunoașterea rolului în stat al Bisericii Catolice. Îmbinarea drepturilor autorității de stat, cu drepturile generale ale cetățenilor. Membrii marcanți ai acestui curent au fost influețați în vederile lor de organizarea statală a Angliei, ca monarhie constituțională. De altminteri acestă poziție a fost precedată de organizația Amicilor monarhiei constituționale. Caracteristici ale acestui curent au fost credulitatea, idealismul și risipa.
O a doua poziție, de centru, în care găsim revoluționari care au un amestec de idei politice descrise ca fiind de centru, centru stânga, sau stânga elevată, neradicală, și personalități ale vremii ca: Mirabeau, care a scandalizat opinia publică prin aventurile sale amoroase și datoriile la jocurile de noroc, considerat un orator al poporului, ulterior dovedit agent străin, La Fayette, Bailly, Duport, Barnave, Lameth, și o grupare denumită Partida națională, la momentul respectiv cu vederi administrative diferite dar nu foarte departe de cei considerați "de dreapta”. Curentul avea drept scop să instituie o monarhie liberală constituțională, cu drepturi restrânse regelui. Era acceptată ideea votului popular, dar se făcea distincție între cetățenii activi și cei pasivi.
Ca să înțelegeți cine ar fi cetățenii activi și cei pasivi, vă dăm exemplul de azi al contribuabililor reali sau efectivi la ANAF, aceștia ar fi cei activi. Iar asistații sociali, persoanele care primesc ajutor de la stat, în contra a nouă zile de muncă în folosul comunitații (era cât pe-aci să zic a primarului și a angajaților primăriei la sate), în marea lor majoritate niște pomanagii semi-analfabeți, și care au votat în majoritate cu PSD-ul, și care nu susțin statul cu nimic, ar fi cei pasivi.
Per ansamblu acest curent de centru al vremii respective format din nobili, burghezi, cler, intelectuali, a propus și susținut o reformare moderată a societății, care să asigure stabilitate, în opinia lor. Nu au făcut de fapt decât să erodeze puterea legitimă și să pregătească succesul stângii care a dublat arma politică a oratoriei și votului cu teroarea de stat….
Și o a treia poziție în stânga care propune desființarea vechii societăți, și construcția uneia noi, prin desființarea monarhiei, vot popular făra deosebire între cetățeni (activi și pasivi), liberalismul economic, despărțirea bisericii de stat, ateism. Zonă în care îi regăsim pe Marat, un medic ratat, pe care contemporanii l-au descris plin de ură, și care s-a făcut responsabil de condamnarea și execuția regelui. Responsabil (printre altele) de Masacrul din Septembrie (2-7 Septembrie 1792). Aici în stânga îi regăsim și pe Danton și Desmoulins, juriști, creatorii Comitetului Salvării Publice (un fel de FSN), care este la rândul său creatorul Comitetului Siguranței Generale, un fel de Securitate, care numea și judecătorii și membrii Tribunalelor Revoluționare, tribunale care au funcționat și la noi. Ca o paralelă în timp și ca să vedeți că revoluția franceză (în esență și formă), a inspirat și alte revoluții, și că între stânga de atunci și stânga de azi există o legătură, vă aducem aminte că Brucan, "ideologul” revoluției noastre, pe numele său real Saul Bruckner, care în calitate de ziarist la Scânteia a cerut pedeapsa cu moartea pentru Maniu, Brătianu, Coposu, Gyr, Șeicaru, a fost căsătorit cu Alexandra Sidorovici, acuzator public în Tribunalele Populare.
Lui Danton și Desmoulins li se raliază ulterior avocatul Robespierre și acesta devine vocea radicală a revoluției. Legea din 22 Prairial (1794), propusă de el, legea inamicilor publici, a făcut cele mai multe victime nevinovate. Odată cu Robespierre vine și prietenul său la cataramă Saint-Just, cel mai tânăr deputat, infractor reclamat de mama sa că la 16 ani că a fugit cu argintăria de acasă, ca s-o vândă și să petreacă cu prostituatele din Paris, devine ulterior interfața dură a Regimului Terorii, supranumit de scriitorii vremii "Îngerul morții”.
De parcă nu ar fi fost suficientă această stângă, orientarea își are și ea extremele sale, hebertiștii, radicali de stânga adunați în jurul scriitorului făra succes Jacques Hebert, care visa la înfrățirea tuturor popoarelor prin revoluție... Vi se pare cunoscut ? Acesta odată cu concesiile făcute de regalitate pentru libertatea presei, și cu un sprijin financiar obscur, devine om politic și jurnalist populist. Jacques Hebert promovează în 1793 o lege a suspecților, care a permis arestarea, închiderea și executarea practic fără judecată, a unui număr incalculabil de oameni.
Aici în această zonă politică de extremă stânga îl regăsim și pe Marchizul de Sade care face un elogiu lui Marat, și care este adeptul unei libertăți totale, fără morală a societății. Aici îl regăsim și pe Anacharsis Cloots supranumit cetățeanul universal și oratorul umanității, dușmanul personal al lui Dumnezeu…
Definitoriu pentru stânga, și mai ales pentru stânga radicală a fost de atunci (și pâna acum), ipocrizia și minciuna. Spre exemplu avocatul Robespierre a fost în teorie un înflăcărat adept al abolirii pedepsei cu moartea, dar în practică și-a lichidat adversarii politici, și un numar imens de cetățeni declarați inamici publici.
Schimbarea radicală a societății s-a făcut în așa fel încât a fost modificată nu doar organizarea statală dar și limba și calendarul. Limba franceză veche, de dinainte de revoluție, nu mai poate fi înțeleasă de un contemporan francez.
Anul revolutionar a avut 12 luni, a câte 30 de zile, și săptămâna 10 zile. Zilele anului nu erau asociate unui sfânt, firește, ci unor plante, minerale sau unelte… Spre exemplu erau zile denumite: vacă, adică ziua vacii, barba-caprei putină, grapă, etc. Fără nici o glumă. Sursele sunt publice. Aveți curiozitatea să citiți !
Reușita curentului de stânga și apoi extremă stânga, s-a produs prin crimă și teroare, și finalmente a distrus Franța în așa măsură, încât din cea mai prosperă țară europeană la momentul respectiv, a ajuns în 10 ani, un spațiu al teroarei și sărăciei, în care au murit câteva milioane de oameni, prin execuții sumare, în numele Libertății, Egalitații și Fraternitații, și peste un milion de foame, prin dezorganizarea statului, în numele unei prosperități viitoare. Să concluzionăm. Drepta înseamnă monarhie constituțională, continuitatea tradițiilor, credință în Dumnezeu, naționalism.
Stânga înseamnă: republică, progres cu orice preț, ateism, internaționalism.
Acu` unde sunt liberalii noștri care pe vremea lui Cuza au intrat în "monstruoasa coaliție” ce a detronat un rege român, în favoarea unuia străin, printr-o lovitură de stat… ? Unde se poziționează liberalii de azi care au guvernat cu sprijinul PSD ? Unde sunt liberalii non-combat (sau blat) ? Unde sunt liberalii care au promovat o lege ce scutește pe marii afaceriști imobiliari de impozite, beneficiari fiind și, sau mai ales, baronii ciumei roșii ?
Firește că sunt la dreapta. La dreapta stângii, unde să fie ?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Povestești frumos revoluția franceză da nu merge aplicat la realitățile din România (noastră), că dă cu virgulă.
pui piesele una peste alta și vezi că unde acolo e pătrat la noi dă triunghi și băgăm așchiere după aia.
hai să ne lămurim olecuță:
Revoluția franceză adin ce îmi amintesc a fost cea mai de stânga revoluție, pe alocuri la fel ca aia bolșevică. A început ușurel cu revendicări ca în Anglia, revoluție liberală, apoi s-a radicalizat și s-a dat drumul la ghilotină. După ce s-a distrus din greu îia s-au oprit STOP și au făcut regim liberal. Înțelegem că liberalismul este stânga fără excese. Că ghilotina o face stânga aialantă, cu egalitatea comunistă, nu egalitatea de șanse, cum zice liberalismul.
Mai înțelegem că exista acolo, la revoluția franceză o aripă liberală care voia un rege constituțional da cu atribuții babane. Nu, nu ca în Anglia cum scrieți domnia voastră, că pe nemții din Hanovra i-au adus ienglejii ca să nu spună nimic (muți), de decor.
Buuun.
Să trecem la noi. A fost revoluția din 89 liberală de stânga sau comunistă de stânga?
Că de dreapta aristocratică și regalistă nu se putu de fel. O țărișoară fără aristocrație sau măcar cu un grup fortificat etno-religios, dăștia fanatici, nu poate, care va să zică, să producă o reacțiune (așa îi zice revoluției de dreapta). Ca să o zicem pă a dreaptă a cam fost o livoluție făcută de rușii lu Gorbaciov care au adus un grup de reformiști socialiști. Acum să-i înțelegem și pe ei nu putea să-l aducă pe Mihăiță, ăsta a fost materialul clientului.
Acum oricâtă ciumă roșie visezi mata, recunoaște că:
1. între decembrie 89 și 1991 când s-a dat Constituția s-au întâmplat anumite lucruri. Toată lumea a înțeles că monopartidismul și etatismul au murit în România.
FSN ăla și emanații ciumați roșii de care zici că e Comitetul Salvării Publice a pregătit Constituția din 1991. Liberală, nu? Corect? Atât de libeală că și azi este în vigoare.
2. Șeful statului are puteri cu mult mai mari decât în multe state liberale. Decât în Anglia de exemplu. România este republică semi-prezidențială. Corect? Președintele controlează pilitica externă dar, mai ales, deține o mare influență asupra instituțiilor de forță. Șeful statului nu este un neputincios, cum crezi. Și asta se vede.
Problema la noi e că atunci când alegerile se desfășurau concomitent pentu șeful statului și pentru Parlament, ele dădeau o tabără câștigătoare care guverna. The winner take its all.
Când s-au decalat și-a băgat ăl necurat codița. Și așa avem un război între președinte și Parlament. Între noi fie vorba, e mai greu să manipulezi proștii cum zici mătăluță, decât deștepții. Prostu una o știe și pe aia o ține. Deșteptu ie dilematic, are imaginație.Ăl necurat cu epoleți poate umbla pe mintea deșteptului și îl poate gâdila la orgoliu, îi poate da emoții constructive și îl poate înrăi (of course, păntru binele nației).
E mai ușor să scoți din joben un președinte decât un Parlament (ohooo atâtea sute de paralmentari, greu de manipulat). Și iote că avem președinți buni (Chioru, Mutu) da Parlament rău (ciuma roșie).
Acuma io nu înțeleg dă ce ciuma e roșie și nu e ciuma neagră. Să mă pice cu ceară cineva dacă înțeleg. Poate mă lămuriți domnia voastră.
Ziceți bine aici: respectul pentru tradiție, recunoașterea rolului în stat al Bisericii Catolice. Îmbinarea drepturilor autorității de stat, cu drepturile generale ale cetățenilor. Cam asta ar fi dreapta așa, pe fugă.
Cadrează ciuma noastră cu respectu pentru tradiție? adică e neagră?
Chiar neagră nu e că nu să poate. Cum să fie ciumă neagră fără boieri?
da un pic gri e, recunoașteți. Păi iaca de ce:
1. Au dat bisericii libertatea cultului, autonomie, prezență în școli, spitale și alte instituții publice chiar prin Constituția lui Iliescu și Năstase? a, nu bisericii catolice. Ghinion. dau dat. Bifăm.
2. Au ajutat din fonduri publice întreținerea și renovarea, construcția lăcașurilor de cult? Dacă vedem că Cioloș a zis pas mutăm culorile: USR este tradafiraș roșu, PSD ciumă neagră. Bifăm? OK boss. PNL e cam neutru.
3. Respectu pentru tradiție. Păi aici ciuma este iarăși cam neagră. Păi care este a mai nașpa tradiție urâtă azi dă toată stânga progresistă: NAȚIUNEA. Toți telectualii șmecheri antinaționali sunt la dreapta la noi. PSD nu are intelectuali decât pă ici, pă colo, niște rătăciți animați de idealuri sociale. Da cu cine s-a aliat Iliescu până în 1996? Cumva cu naționaliști vulagri ca Vadim? Dar în 2012 cum au câștigat alegerile? Cu mesaj naționalist. dar Geoană cu s-a prezentat la alegerile din 2009? Cu mesaj naționalist. Dar Ponta în 2014? Cu mesaj naționalist. Dar astăzi cine susține pozițiile suveraniste împotriva președintelui, care are rol decisiv în plitica externă? Păi Meleșcanu, Tăriceanu, aliat PSD. Este ciuma roșie sau ciuma neagră? Cam neagră, nu? Aștept contraargument.
Dar ridicarea salariului minim pentru amărâții din România cine susține? A, îia sunt asistații care trebuie deratizați, îia care nu muncesc. Aici e ciar ticăloșie. Într-o țară în care 4,5 milioane au plecat la munci aiurea să reproșați că nu muncește talpa??? A, nu muncește pe 1000 de lei? Or fi ei săraci dar nu cretini. De ce să nu iei 400 de lei ajutoare socaile și să muncești zi lumină pe 1000 de lei? Asta se cheamă cerere și ofertă. Dacă Auchan nu are forță de muncă să dea salarii mari. simplu. Că profit are triplu față de Franța. România este la coada protecției sociale în Europa. Suma alocată pe protecție socială este un mizilic, este o falsă problemă asistații sociali și cât atârnă ei de buget.
Respectu față de autoritate? Păi toată intelectualitatea de stânga ce dorește slăbirea instituțiilor fundamentale unde-și face veacul? În ograda ciumei sau în a îngerașilor?
Și care tradiție o sugrumă ciuma roșie? a, că nu a făcut ciuma mai mult, da, asta este slăbiciunea întregii clase politice, un blestem pentru țara asta.
În final liberalii sunt de dreapta când se apropie de ciuma neagră și de stânga când se duc spre USR (îngerașii albaștri). Că asta este realitatea politică din România, ne place sau nu. USR sunt antitradiție, antibiserică, antiaționali, procorporații. adică sunt de stânga.
Acum judecați politica PNL și înțelegeți.
În fapt, puteți simplifica și mai clar: Uniunea Europeană este o construcție de stânga. O știe până și un copil de grădiniță. Este o uniune care se vrea construcție supranațională (Uniunea Sovietică), care este antitradițională și antifamilie. Ce semnifică dreapta: FAMILIE, PATRIE, DUMNEZEU. Este clar?
Cu cine nu acceptă UE să guverneze în România? Clar, cu PSD.
Restul... propagandă ieftină. corupție, fonduri europene, alegeri libere, democrație, bambilici, vată pe băț și semințe de floarea soarelui.
Materialul tocmai de doctrine vorbește. PNL alunecă spre stânga când se aliază cu PSD, care e ”ciuma roșie”.
Dacă a vorbi de stânga și dreapta este o utopie de ce e materialul excelent?