În conferința de presă susținută duminică, ministerul Culturii, prin secretarul de stat Diana Baciuna, și directorul Muzeului Național de Istorie a României au încercat să justifice că partea română a luat toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea bunurilor transportate în Olanda.
Din păcate, însă, analizând cu atenție declarațiile, informațiile oferite de partea olandeză și contractul dintre cele două muzee, reies mai multe inadvertențe, scrie Cultura la Dubă.
Sursa citată a apelat la ajutorul unui specialist în montarea de expoziții internaționale, care cuprind valori de tezaur.
Între timp, povestea furtului și încercarea de a găsi public un țap ispășitor, s-a transformat într-o luptă politică.
Premierul Ciolacu susține că Tezaurul a fost scos din țară fără hotărâre de guvern, așa cum ar fi trebuit. Lucian Romașcanu (PSD) o trage la răspundere la Raluca Turcan (PNL), ministrul Culturii la momentul organizării expoziției din Olanda.
Cultura la dubă publică documentele care au avizat exportul bunurilor. Pe ele se află și semnătura Ralucăi Turcan, membru al guvernului Ciolacu.
Vitrinele
În conferința de presă, directorul MNIR, Ernest Oberlander Târnoveanu a declarat că a cerut specific ca artefactele să fie expuse în vitrine speciale antifurt.
"În contract au fost incluse cerințe specifice ale noastre, de exemplu vitrine speciale antifurt. Piesele care au fost furate erau în vitrine speciale cerute de Muzeul Național de Istorie.”, a spus acesta.
În realitate, în contract, la capitolul privind securitatea, singura specificație privind vitrinele este "vitrine sigilate”, nu "vitrine antifurt”. Mai mult decât atât, nicăieri în cele 11 pagini de contract nu există vreo diferențiere pentru condițiile de securitate privind Coiful de la Coțofenești sau brățările dacice regale, piese din Tezaurul Național.
Toate specificațiile de securitate sunt descrise generalist,
referindu-se la toate cele 673 de piese împrumutate. De altfel, MNIR a
cerut în contract ca în caz de furt, să fie anunțat în maximum 24 de
ore. Un interval uriaș în astfel de cazuri, obiectele furate putând fi
transportate în acest interval în alt colț al lumii.
Citește analiza integrală pe: Cultura la Dubă
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Varianta 1.
Furtul a fost comandat de un colecționar de obiecte de artă, miliardar de obicei, cu obsesii de a poseda orice de valoare și mai ales pe orice cale. Cu cat mai “criminală” e intrarea în posesie, cu atât mai bine. Pentru adrenalina!
Varianta 2.
În România, de-a lungul timpului, ticalosi fără măsură din conducere, cooptați și corupți, au făcut copii ale tezaurului, au înlocuit originalele, pe care le-au VÂNDUT DE MULT!
Cum să iasă din impas? Trimițând copiile undeva unde sigur tre să fie furate!!!
Pe comandă “post mortem”!
Și uite așa avem un happy end, ticăloșii se pot calma, fiindcă făceau pe ei dacă s-ar fi făcut o expertiză și s-ar fi dovedit ca e vorba de tablă predată!
Iar colecționarul e fericit ca poate cădea în extaz cu trabucul într-o mână și coniacul de 1500 de dolari sticluța într-alta, lăfăit pe un fotoliu generos făcut din piele umană!
Un pic de horror face romanu’ (nu românu’) sa fie vândut în milioane de copii!
Dan Brown e gata sa scrie …
Tabla e presată … nu “predată”, dar poate fi furată… oleacă de humor trebuie la roman ca să iasă bine. Și un pic de sex ar sta bine, Țurcana în rol de blonda fatală … THE END