Vladimir Putin nu este omul care să aibă nevoie de motive întemeiate pentru a justifica un război precum cel început împotriva Ucrainei, dar pretextele îi prind foarte bine pentru a-și justifica "dreptul” de a invada o țară. Există destui imbecili care să-i ofere pe tavă pretexte justificative și, din păcate, unul dintre ei este Joe Biden.

După ce a recitat la Varșovia un discurs bun, care i-a fost scris cu atenție și a mai șters ceva din impresia lăsată de prestațiile europene jenante ale incompetentei Kamala Harris, Moș Gafă a ținut cu totdinadinsul să-și „aducă aportul”, încheindu-și discursul cu o contribuție personală: „For God’s sake, this man cannot remain power!” („Pentru numele lui Dumnezeu, acest om  nu poate rămâne la putere!”)

Pentru Putin și acoliții săi interni și externi, prostia lui Biden a produs „dovada” că, de fapt, Washingtonul și aliații săi din NATO urmăresc schimbarea regimului de la Moscova scoțând pe tapet acuzația de durată că Washingtonul duce, consecvent, o politică de „regime change”. Or, le-a transmis Kremlinul, Putin nu e nici Manuel Noriega, nici Saddam Hussein, iar Rusia nu este Panama sau Irak.

Urmările gogomăniei lui Biden au venit rapid. La Washington, Casa Albă și Departamentul de Stat au încercat să dreagă busuiocul, „clarificând” că Biden a vrut să spună altceva decât a înțeles nu doar Putin, ci toată lumea. Aliații – de la președintele Franței la Secretarul General al NATO – s-au delimitat și ei rapid de afirmația imbecilă a lui Biden.

Că în America te referi, public, la Kamala Harris ca la „First Lady”(!?!), mai e cum mai e, dar când calci în străchini geopolitice, rezultatele sunt altele – una este să fii ținta ironiilor de tot felul și alta este să fii perceput ca un ageamiu în chestiuni ce pot implica soarta multor milioane de oameni. Pretextul oferit de Biden i-a servit lui Putin spre a amâna negocierile care ar fi trebuit să înceapă marți, 29 martie, în Turcia.

Biden nu a înțeles nimic din urmările unor gafe anterioare. Abia instalat la Casa Albă, l-a numit pe Putin „criminal”. Nu după multă vreme însă i-a transmis că ar dori să aibă un dialog, o întâlnire. Evident, răspunsul a fost „Niet” – dacă sunt un criminal, de ce vrei să ne întâlnim? Că eu îl numesc pe Biden imbecil e una, că un șef de stat numește, public, alt șef de stat „criminal” și „măcelar” e alta, mai ales când știe că nu-i dă mâna să se angajeze într-un război cu „măcelarul” sau că vrea să joace un rol în negocieri ce pot duce măcar la încetarea măcelului din Ucraina, dacă nu poate face mare lucru în legătură cu viitorul locului respectiv.

 

În prima parte aflăm că discursul lui Biden de la Varșovia constituie nașterea „Doctrinei Biden”. Cum altfel – doctrina și drezina. În partea a doua a textului aflăm, ca de obicei, cine sunt câțiva dintre prietenii lustragiului, ce cărți au scris etc. Apoi lustragiul se recomandă președintelui american drept „un cetățean american născut în România autocratică.”

E o modestie surprinzătoare la văxuitorul nostru, așa că se cuvine să aducem cuvenitele completări. Prima – instaurarea și consolidarea dictaturii comuniste în România a fost sprijinită și de părinții lustragiului – mai întâi ca propăvăduitori ai „visului de aur al omenirii – comunismul” de la microfonul Centralei, aka Radio Moscova, apoi chiar de la „fața locului” – România.

A treia – se pare că, uneori, gustul lustruitului se moștenește. Urmând exemplul lustruitului cizmelor lui Stalin („părintele popoarelor”) practicat de prima generație, a doua generație a lustruit nu doar bocancii lui Ceaușescu. A lustruit, preț de câteva sute de pagini, și pantofii președintelui Ion Iliescu. E drept, apoi i-a sugerat lui Moș Crăciun să aducă drept dar românilor dispariția lui Ion Iliescu. Apoi a lustruit – timp de peste un deceniu – statuia președintelui Traian Băsescu. După venirea altui președinte la Cotroceni, ar mai fi lustruit, dar o eroare de calcul preelectoral l-a lăsat pe văxuitor fără cremuri, vax (albina), cârpe de bumbac, perii și periuțe specializate.

Deocamdată, cu statuia președintelui Băsescu binișor avariată și rămasă fără sepepiști de stat și cu sepepiști de presă ușor în derivă, lustragiul s-a reorientat spre un președinte mai aproape de casă.

În sfârșit, cum văxuitorul nostru transatlantic își termină scrisoarea către președintele Biden cu „I thank you, Mr. President!”, cred că șeful executivului american s-ar cuveni să-i răspundă lustragiului cu binemeritatul „You’re welcome, Shoeshine boy!”

Sursa: Cotidianul.ro