Un sfertodoct închipuit de la Cluj care se numea Adrian Papahagi scrie, într-o română aproximativă, dar ca un bun cacofonist: „sper că Pr. Teodosie nu prinde Paștele viitor ca ierarh. Ar fi benefic pentru Biserică, care scapă de un personaj smintitor, pentru națiune, care scapă de un putinist, și pentru el, care astfel își mărește șansele de mântuire prin penitență și ascultare la o mănăstire."

Din cacofonia Biserică care, domnul Papahagi ar putea ajunge Cacahagi.

De ce ar fi IPS Teodosie un „personaj smintitor" pentru națiune?

De ce mai mulți derbedei „erudiți" încearcă să atașeze de numele lui Teodosie adjectivul „putinist", când Arhiepiscopul nu are nici o legătură cu Putin? Din câte știu, Arhiepiscopul Teodosie are numai grija unui bun român care se întreabă în sinea lui (cu cărțile în creier) dacă Eminescu a învățat carte la Cernăuți, dacă împăratul roman a trasat valul deasupra de Cahul, Ismail și Bolgrad, dacă Insula Leuke a tracilor se cheamă Insula Șerpilor, dacă Nordul Bucovinei avea voievozi la anul 1078, așa cum citim în manuscrisele din colecția Monumenta Romaniae Historica, tipărită prin grija sa...

În Arhiepiscopia Tomisului, există mai multe colecții de manuscrise, papirusuri și cărți: 

- Monumenta Romaniae Historica,  din care s-au tipărit cele mai vechi și mai valoroase manuscrise ale străromânilor și românilor, colecție din care s-au tipărit 824 de volume din cele 1000 proiectate;

- Biblioteca lui Eminescu, din care s-au tipărit 735 de volume (din cele 1250 câte a avut Eminescu în biblioteca sa);

- Papirusurile biblice (sec. II-VI, din care s-au tipărit 153 de papirusuri) și Monumentele ortodoxe și bizantine, din care s-au tipărit 301 volume.

La o simplă adunare: 

824 + 

735 +

153 +

301

_____

2013 

Așadar, prin grija Arhiepiscopului Teodosie s-au tipărit colecții care sunt incomparabile cu tot ce s-a tipărit vreodată în istoria României.

E clar, sau nu?

Dacă nu mă credeți pe cuvânt, vă trimit în Aula Magna a Academiei Tomitane ca să le citiți pe toate. 

 

În ceea ce îl privește pe profesorașul clujean Papahagi, ar fi bine să se trezească din epoca medicală complicată în care se află. Și să se concentreze pentru a termina de povestit toate piesele lui Shakespeare.

 

Dar mai întâi de toate, ar trebui să se „abisalizeze" cumva, dacă poate, și să încerce să explice de ce în mintea lui Hamlet time, is și out of joint sunt „sinonime". Atunci bietul erudit Papahagi, pe care nici nu pot să calc, va înțelege din versurile: 

exact miezul sistemului solar shakespearian.

Când va înțelege „tautologia" genială a lui Shakespeare își va rupe toate hârtiuțele lui cu care se laudă în curriculum vitae. 

Atunci nu va uita un proverb, care sună cam așa: Cartea-i grea, omătul mare / Și prevăd prin secoli a ei înălțare.

Văzând că are o chelie din cauza căreia și-a lăsat barbă (gustând psihanaliza), am crezut că are și ceva operă literară. Dar, omu’ e inviolabil în mintea lui și nu vrea să scrie decât puțin și prost. 

 

La vârsta lui, ar fi cazul să se retragă din tot felul de notițe imbecile și să se apuce de scris, în cazul că vrea să devină scriitor. 

Biografia lui, și nu numai a lui, poate fi și ridicolă și distrugătoare. Țuțăr chinuit al înamoratului ministru Baconsky (care era delicios în corespondența cu doamna Vulpe), acel Baconsky fiu al lui A.E. Baconsky. 

Din proletcultistul A.E. Baconschi, nici nu îndrăznim să cităm aceste versuri:

Deci, Adrian Papahagi îl urmează pe Baconschi junior, fostul amant de la Ministerul de Externe, țuțăr el însuși al ministrului Andrei Pleșu, singurul ministru din Uniunea Europeană care a plagiat și cuvântul „etc.". 

Evident, din Henry Corbin – Paradoxul monoteismului.

Da, este vorba despre Andrei Pleșu, fostul subaltern de la Cotroceni al doamnei Elena Udrea, care avea un „farmec irezistibil" și pentru licheaua Baconschi.

Este vorba tot despre Andrei Pleșu care ascunsese și el la Ministerul Culturii o merdenesă care făcea nu numai cafele „foarte proaste" (vorba lui Marin Sorescu), ci îndrăznea să nu traducă, din franțuzește, o propoziție din Coomaraswamy. 

Vedeți băieți: e grea erudiția!

Domnul Andrei Pleșu știe foarte bine ce greu este să fii la mai multe servicii și mai ales „patriot german".

Încă tânărul Adrian Papahagi a încercat să fie slugă prin mai multe partide, umplându-se de ridicol și când a fost consilier la MAE, sub Baconschi și ca vicepreședinte al Fundației Creștin Democrate și când a dat din gură în vara lui 2012 (când era Băsescu suspendat) și când n-a fost ales parlamentar în 9 decembrie 2012, din partea ARD, nici când a pierdut vremea pe lângă așa-zisa Monica Macovei, nici când li s-au redistribuit niște voturi ca unor ultimi cerșetori politici. Și așa mai departe...

Viața e întotdeauna complicată și nu se scrie niciodată în biografia familiei cine a lucrat cu Direcția de Informații Externe sau cu alte direcții. Nu-i așa Papahagi, că viața e complicată? 

Ar fi bine să fim lucizi și să bem apă rece de izvor. Altfel cine știe câte lucruri ar mai putea izvorî din viețile noastre. 

 

Am văzut că lui Adrian Papahagi îi place să se pozeze cu cărți multe în spate, iar uneori mai ține-n mâini și câte-o carte deschisă sau un pix în gură (foto).