Timp de ani de zile la Corriere della Sera, unde s-a ocupat de terorism, informații și criminalitate, s-a dedicat, printre altele, masacrului de la Ustica din 1980. Autor de reportaje, a prezentat cu succes Atlantide pe La7.

 

Conferențiar de scenaristică, consilier al autorilor, printre cele mai recente lucrări ale sale se numără participarea la documentarul Vatican Girl despre cazul Emanuela Orlandi.

"O minte sclipitoare", subliniază membrii familiei, zdruncinați de durere, "pe care ne-o amintim cel mai recent în emisiunea Atlantide de pe La 7, unde a fost autor și prezentator, iar în vremuri anterioare ca trimis în zone de război și autor al celor mai importante anchete judiciare italiene, apoi din nou autor și scenarist al multor filme și drame de televiziune, printre care Il Muro di Gomma, Fortapasc și Il Giudice Ragazzino".

Jurnalist profesionist din 1974, a obținut un master în jurnalism la Universitatea Columbia din New York în 1980. La Corriere Purgatori s-a ocupat de terorism, informații, criminalitate, semnând anchete memorabile și reportaje despre unele dintre cele mai fierbinți cazuri din Italia în timpul "anni di piombo", cum ar fi cazul Moro. Din 1982 și până la capturarea lui Totò Riina, a relatat despre numeroase crime ale Mafiei. În calitate de reporter de război, a realizat reportaje despre numeroase conflicte, precum războiul din Liban din 1982, războiul dintre Iran și Irak din anii 1980, războiul din Golf din 1991, Intifada și revoltele din Tunisia și Algeria. A fost autorul și prezentatorul emisiunii "Uno di notte" (Rai 1, 1999). A realizat reportaje de televiziune pentru Dossier, Spazio Sette, Focus (Rai 2 1978/1988); în format video a prezentat, de asemenea, 'Confini' (Rai 3, 1996). Din 12 mai 2014 până la 15 iunie 2020 a fost, de asemenea, președinte al Greenpeace Italia.

După o lungă paranteză la Corriere, pentru care a revenit să colaboreze în ultimii ani, Purgatori a mai scris pentru L'Unità, Vanity Fair, The Huffington Post și Le Monde diplomatique. În prezent este curatorul programului de jurnalism de investigație Atlantide pentru La7, pentru care a primit Premiul Flaiano 2019 ca cel mai bun program cultural. În cadrul emisiunii, a abordat mai multe dintre subiectele pe care le-a tratat în investigațiile sale, printre care, în special, cazul dispariției Emanuelei Orlandi. Tocmai despre cazul fetei dispărute la Roma în 1980, Purgatori a jucat în docu-seria Netflix Vatican Girl : the disappearance of Emanuela Orlandi .

În calitate de scenarist pentru cinematografie a scris, pe lângă "Il muro di gomma" (1991), dedicat anchetei sale asupra masacrului de la Ustica, "Il giudice ragazzino" (1994), despre asasinarea judecătorului Rosario Livatino, "L'industriale" (2011). În 2010 a colaborat la scrierea filmului Vallanzasca - Gli angeli del male de Michele Placido, dar apoi, împreună cu Angelo Pasquini, și-a retras semnătura de pe scenariu. A apărut ca actor în mai multe episoade din serialul TV "Boris", în filmele lui Carlo Verdone "Posti in piedi in paradiso" (2012) și "L'abbiamo fatta grossa" (2016) și "L'abbiamo fatta grossa" (2016), precum și în filmele lui Alessandro Aronadio "Due vite per caso" (2010) și "Orecchie" (2016) și în serialul TV "1993" (2017).

Printre numeroasele sale premii, a obținut Panglica de Argint 1992 pentru cel mai bun subiect cu 'Il muro di gomma', Premiul Hemingway pentru jurnalism în 1993, Premiul Crocodil - Altiero Spinelli pentru jurnalism în 1992, Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu în 1994 cu "Il giudice ragazzino", iar în 2009, împreună cu Marco Risi și Jim Carrington, a câștigat premiul Sergio Amidei pentru cel mai bun scenariu internațional cu filmul "Fortapàsc" despre asasinarea tânărului jurnalist Giancarlo Siani .