Admirabilă răbufnirea miilor de oameni care au ieșit în stradă zilele astea, sinceri întru democrație, morală și principii! Mizerabilă încercarea intrușilor mai mult sau mai puțin detectabili, de a deturna întru foloase necuvenite această răbufnire. Lăudabilă receptivitatea și tăria premierului!

Vorba lungă, sărăcia omului...aș putea bate și eu atât câmpii, cât și apa-n piuă, să par fin filosof, precum nenumărații ăia de pe la televiziunile care parcă acum își dau licența în diversiune și manipulare. Dar n-am s-o fac. N-am să număr sute de mii în loc de zeci de mii și nici n-am să mă zbat printre cuvinte grele, menite să lipească de mințile voastre vreo variantă intenționată a „adevărului " . Fiindcă nu îmi place. Am să vă spun, din scurt, concluziile pe care le-am tras.

Președintele a făcut tot ce l-a dus capul să instige la revoltă, să o confiște și să obțină o eventuală victorie, pe ușa din dos a democrației. Fără urmă de reflex sau măcar intenție de mediator în societate. Fără urmă de jenă pentru rezultatul de la alegeri, de parcă nu și din cauza insalubrelor sale artificii „tehnocrate”, PSD a obținut rezulatul zdrobitor de pe 11 decembrie. Fără urmă de rușine de pe urma deciziei instanței, care ne explică defapt cum poate face șase case un profesoraș arogant care urlă acum la alții „penalii”, deși nu-și "amintește” nici măcar cât lua pe orele în particular și nici nu recunoaște dacă și-a plătit taxele către stat pentru niște ore predate atât de „fructuos”. Fără urmă de regret că a promulgat o lege (217/2015) ce calcă în picioare articolul ăla din Constituție privitor la libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor sau credințelor și ideea interzicerii cenzurii de orice fel…

De partea cealaltă, avem un prim-ministru care nu a alergat după această funcție ci a acceptat-o. Timid, principial, dar asumat. Și s-a trezit, încă insuficient copt la temperatura "marii politici”, între nicovala unor meschinării din partid și ciocanul străzii. Pare să fi înțeles ce vrea atât ciocanul cât și nicovala. Și a luat niște decizii. Deloc ușoare. Și cu atât mai lăudabile. Chiar vreau să văd dacă are puterea să reformeze cel mai mare partid din România. Și mai vreau să văd dacă îi iese punerea în practică a programului de guvernare.

Am sentimentul că ne aflăm cu adevărat în fața a ceea ce ne doream de atâta vreme, chiar dacă luminile sunt puse strâmb și cuvintele sunt croșetate aiurea, sub pretenția emiterii de adevăruri intangibile, de către diverși interesați. Cred că șansa schimbării clasei noastre politice e chiar sub ochii noștri, într-o bătălie nedrept pictată. Nu cred că mă înșeală intuiția- avem de ales, dincolo de aparențe, între o egoistă, arogantă și prea-tributară păpușă gomflată care împarte românii în „de-ai mei” și „alții” și un posibil viitor om de stat, în adevăratul sens al cuvântului. Și...”ghinion”! Nu la autorul acestui răspuns foarte nesimțit mă gândesc când mă refer la un adevărat om de stat!