Arheologii din Turcia au scos la lumină chiar la Niceea o frescă cu Iisus reprezentat ca „Bunul Păstor” în stil roman, considerată una dintre cele mai importante descoperiri din perioada creștină timpurie din Anatolia, informează Basilica, Mediafax, Turkiye Today și presa străină.

Turcii au dezvăluit pentru publicul larg, la 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic, de la Niceea, o frescă reprezentându-l pe Iisus „Păstorul cel bun” găsită într-un mormânt subteran lângă orașul denumit azi Iznik, unde s-a adoptat Crezul niceean în anul 325.

Mormântul datează din secolul al III-lea, când zona era încă sub stăpânirea Imperiului Roman și creștinii erau persecutați. Fresca, de altfel, seamănă izbitor cu cele similare găsite în catacombele Romei, unde se refugiau creștinii

Scena Păstorului cel Bun îl înfățișează pe Hristos ca o figură tânără, fără barbă, purtând o tunică simplă. El duce pe umeri o capră albă rătăcită în timp ce perechi de capre dispuse simetric pe ambele părți completează compoziția.

Echipa de cercetare subliniază că această reprezentare este una dintre rarele ocazii în care Iisus este redat într-un stil roman clar în regiune.

Cercetătorii spun că fresca reprezintă unul dintre rarele cazuri din Anatolia în care Iisus este înfățișat cu atribute romane. Detalii după VIDEO, mai jos.

Papa Leon XIV a vizitat recent orașul împreună cu Patriarhul ecumenic Bartolomeu I în cadrul primei sale călătorii în străinătate de la preluarea conducerii Vaticanului. În timpul șederii la Iznik, Papa a marcat cea de-a 1700-a aniversare a Sinodului de la Niceea convocat de Constantin I cel Mare în anul 325. Președintele turc Recep Erdogan i-a oferit Papei o reproducere a frescei pe ceramică. Totul era pregătit cu mult timp înainte așa că „descoperirea” prezentată ca atare de Associated Press e de fapt ceva mai veche, după cum se vede, dar bine că a fost scoasă la lumină, indiferent de scopurile propagandei turcești VIDEO:

Această scenă este considerată a fi singurul exemplu cunoscut de acest gen identificat până în prezent în Anatolia (Turcia), fiind privită de cercetători ca o descoperire de o semnificație majoră pentru arheologia din Turcia și din întreaga lume, scrie Basilica,

Vestea a fost împărtășită inițial de Arkeolojihaber, un canal turc de știri pe rețelele de socializare.

Săpăturile de la Necropola Hisardere sunt realizate cu permisiunea Ministerului Culturii și Turismului, sub coordonarea directorului Muzeului Iznik, Tolga Koparal. Coordonarea științifică este asigurată de Profesorul Aygun Ekin Meric de la Departamentul de Arheologie al Universității Dokuz Eylul, alături de Gulsen Kutbay, care face parte din echipa de experți.

Necropola Hisardere a fost folosită ca cimitir între secolele al II-lea și al V-lea, atât de familiile înstărite din Iznik, cât și de grupuri sociale mai puțin privilegiate. Aici coexistă diverse tipuri de morminte, printre care și morminte de tip cameră acoperite cu plăci de teracotă, considerate specifice zonei Iznik.

Mormântul de tip cameră (hipogeu) nou documentat, descoperit în timpul sezonului de săpături din 2025, a atras o atenție deosebită datorită frescelor sale. Structura este orientată pe axa nord-sud. Deși peretele sudic a suferit deteriorări grave, pereții estic, vestic și nordic, precum și tavanul, s-au păstrat în mare măsură intacți, permițând urmărirea detaliată a programului pictural.

Spre deosebire de alte morminte pictate din regiune, acest hipogeu conține figuri umane, fapt ce îl face să se distingă în peisajul funerar local.

Pe peretele nordic a fost identificată o platformă înălțată (cunoscută sub numele de kline), acoperită cu plăci de teracotă pătrate, pe care erau așezate persoanele decedate. Imediat în spatele acestei platforme, pe același perete nordic, s-a păstrat compoziția rară a Păstorului cel Bun.

Este prima dată când o reprezentare a Mântuitorului este identificată într-un mormânt din Necropola Hisardere, ceea ce sporește importanța descoperirii pentru studiul culturii vizuale paleocreștine din Anatolia.

Deși nu au fost recuperate obiecte care să permită o datare directă din interiorul mormântului, caracteristicile sale structurale se aliniază îndeaproape cu alte exemple deja cunoscute în aceeași necropolă. Pe această bază, mormântul este datat în secolul al III-lea, plasându-l în perioada creștinismului timpuriu.

Datorită acestei datări și faptului că păstrează probabil singura scenă cunoscută a Păstorului cel Bun din Anatolia de până acum, mormântul este considerat unul dintre cele mai remarcabile monumente paleocreștine documentate în regiune.

Recent, tot la Niceea, au ieșit la lumină ruinele a ceea ce a fost  „Biserica Sfinților Părinți”, după zece ani de la descoperirea inițială, mai amintește Basilica.