După ce a eșuat lamentabil în încercarea sa de a acoperi printr-o propagandă neconstituțională găruile din șvaițerul guvernamental, președintele Klaus Iohannis comite greșeli uriașe într-o adevărată frenezie. I-a cerut lui Ludovic Orban să demisioneze, în condițiile în care oricum trebuia alcătuit un nou Guvern. Și l-a numit pe generalul Ciucă – bine că nu e încă mareșal – în poziția de premier interimar. Iar în final face consultări neoficiale pentru a pregăti consultări oficiale. Cu alte cuvinte, o mermelește.

În ciuda presiunilor venite de sus, Serviciul de Telecomunicații Speciale, un serviciu secret și militarizat, face cu greu față în ultimul moment obiectivului de a împinge PMP, Partidul Mișcarea Populară al lui Traian Băsescu, în Parlament. După ce s-au numărat 98% dintre voturi, e cvasi-imposibil să-i mai adaugi artificial PMP-ului procentele lipsă pentru a-l aduce în Parlament. Dar ce să-i faci? Pe ultima sută de metri, marea alianță care și-a propus să scoată din politică „ciuma roșie” gâfâie, simte cum i se scurg toate energiile și înțelege cât de dificil va fi să adune suficienți senatori și deputați, pentru a forma o majoritate și a da un nou Guvern, vezi Doamne de Dreapta. Cu un PMP care trece pragul, treaba ar fi mai ușoară. Chit că iese cu Coco-Poco. Tocmai de aceea, un om mult hârșit în politica subterană, cum este Traian Băsescu, le-a bătut un apropo celor care se cred încă la butoane, de fapt i-a șantajat, sugerându-le să se dea peste cap și să-i bage partidul în Parlament. Pentru că vor avea mare nevoie de el. Dar e greu. E foarte greu. Chiar dacă PSD, mulțumit de scorul pe care l-a realizat, și-a făcut bagajele și s-a îndepărtat de secțiile de votare și de Biroul Electoral Central, luându-și și faimosul soft american cu el și lăsând astfel terenul descoperit pentru fraudă.

În schimbul colaboraționismului său de până acum, lui Marcel Ciolacu i s-a promis, mai tacit, mai explicit șefia Camerei Deputaților, în măsura în care va juca în următorii ani cuminte în opoziție, împreună cu echipa lui de drone. Dar ce să vezi? Acum i se promite același lucru, tot din deal, și de data asta ceva mai explicit, și lui Ludvic Orban. Mai rămâne să se decidă la Cotroceni – și nu m-aș mira să asistăm și la această trăsnaie – ca în mod excepițonal, în următorii patru ani, Camera Deputaților să devin bicefală. Să aibă doi președinți. Și, astfel, să fie împăcată capra cu varza.

După ce a profitat de ocazie, că tot voia să scape de el, și l-a împins pe Ludovic Orban într-o demisie de onoare, era de datoria lui Klaus Iohannis să-i caute înlocuitor. Și a găsit o soluțe tipică pentru personalitatea lui. Care se înșurubează mănușă în ceea ce numim modus operandi. L-a numit premier interimar pe domnul Nicolae Ciucă. Dar, înainte de a fi domn, Nicolae Ciucă este general. A fost ani de zile șeful Marelui Stat Major, dar finul său, redactor la televiziunea publică, pe nume Dobrițoiu, fără legătură cu fostul ministru, i-a confecționat o biografie falsă. Cum că ar fi primul comandant al Armatei Române, care după cel de-al Dooilea Război Mondial și-a demonstrat calitățile și curajul într-un război adevărat. Care ar fi avut loc într-o localitate din Irak, pe care, sub comanda sa înțeleaptă, Armata Română ar fi cucerit-o. S-a dovedit a fi zilele trecute un fake news. În realitate, militarii români de sub comanda bravului Ciucă au ajuns acolo abia la două săptămâni după, rolul lor fiind doar de a păstra o poziție cucerită de americani. Dar, însoțit de această legendă, de care pun pariu că domnul de la Cotroceni, care este și comandant suprem, nu știa mare lucru, iată că Ciucă este numit de același comandant suprem, de astă dată în calitatea sa de președinte al României, ditamai ministrul Apărării.

Când a aderat a Uniunea Europeană și la NATO, România s-a angajat să respecte un set de reguli. Parte a acestui set de reguli este de pildă ca ministrul Apărării să fie întotdeauna un civil. Nu de alta, dar statele democratice fac tot ce pot pentru a se feri de surprize. Iar un general, șef de Mare Stat Major, plasat în poziția de ministru al Apărării, poate oricând genera surprize. Nu numai în țara sa, ci și în rândul statelor NATO. Aceasta este rațiunea unei reguli asumate de statul român, dar încălcate de Klaus Iohannis. Acesta a ținut morțiș să-i ofere lui Ciucă portofoliul Apărării, poziție din care acesta a dat peste cap la propriu, nu la figurat, întreg programul de înzestrare al Amatei. L-a transformat într-un talmeș-balmeș. A fost la fel de eficent Ciucă la Apărare cum a fost Florin Cîțu la Finanțe. Iar acum, trăsnaia-trăsnăilor, iată, Ciucă ajunge premier interimar.

Și încă nici n-a început oficial operația de desemnare a unui candidat de premier. Îmi dau seama ce va urma. În „România lucrului bine făcut”. Care, pas cu pas, iată, ne-a dus în „România normală” pe care-o vedem. Și pe care au văzut-o și cetățenii, atunci când l-au plesnit peste obraz pe Iohannis, neprezentându-se la vot, dar și puținii cetățeni care s-au prezentat.