Friedrich Merz, care urmează să devină următorul cancelar al Germaniei după ce CDU/CSU a câștigat alegerile federale, a promis să „obțină independența” față de SUA, potrivit Mediafax.
Administrației Trump nu îi pasă de Europa și se aliniază Rusiei, a declarat Merz. Continentul trebuie să își consolideze urgent apărarea și poate chiar să găsească un înlocuitor pentru NATO, a avertizat el.
„Prioritatea mea absolută va fi să întăresc Europa cât mai repede posibil, astfel încât, pas cu pas, să putem obține cu adevărat independența față de SUA”, a declarat viitorul cancelar al Germaniei. „Nu am crezut niciodată că va trebui să spun așa ceva într-o emisiune la TV. Dar după declarațiile lui Donald Trump de săptămâna trecută, este clar că americanii, cel puțin această administrație, sunt în mare parte indiferenți față de soarta Europei”.
Merz, un atlantist convins care și-a petrecut mare parte din cariera profesională ca avocat lucrând cu și pentru firme americane, nu s-a oprit aici. El a sugerat că Europa ar putea fi nevoită să conceapă o nouă structură de apărare pentru a o înlocui.
„Sunt foarte curios să văd cum ne îndreptăm spre summitul NATO de la sfârșitul lunii iunie”, a spus el. „Dacă vom vorbi în continuare despre NATO în forma sa actuală sau dacă va trebui să stabilim mult mai rapid o capacitate de apărare europeană independentă”.
Comentariile lui Merz sunt mai puternice decât cele făcute de orice șef de guvern ca răspuns la atacul președintelui american împotriva Europei și Ucrainei.
Vineri, Merz a sugerat că este timpul să se exploreze cooperarea nucleară între Franța, Regatul Unit și Germania pentru a înlocui umbrela nucleară americană care a garantat siguranța europeană în fața atacurilor rusești.
Și câștigătorul alegerilor din Germania este… Franța
Cu CDU/CSU condus de Friedrich Merz obținând mai puțin sprijin decât sperau, și cu SPD și Verzii suferind pierderi semnificative, nu mai există o majoritate de două treimi în parlamentul german pentru a reforma „frâna datoriilor” și a face loc pentru cheltuieli sporite pe probleme precum apărarea, scrie Politico, conform mariustucă.
Atât Dreapta AfD, cât și Stânga – ambele înregistrând câștiguri importante – este puțin probabil să susțină o astfel de reformă sau ar cere concesii greu de acceptat.
Deși Trump și situația din Ucraina i-ar putea permite lui Merz să ocolească aceste probleme declarând o urgență bugetară pe termen scurt, situația dificilă face tot mai probabil ca un viitor cancelar Merz să se îndrepte spre soluții europene, cum ar fi obligațiunile de apărare, pentru a finanța cheltuieli suplimentare în domeniul apărării.
Acest lucru împinge Germania spre Franța (și Polonia), care cer de mult timp astfel de soluții.
Legăturile cu BlackRock
Merz a reprezentat mult timp interesele unora dintre cele mai puternice elite corporative și financiare din lume, inclusiv ca reprezentant-cheie al BlackRock în Germania între 2016 și 2020. De fapt Germania va deveni prima țară condusă de un fost oficial BlackRock. Însă legăturile sale cu instituțiile de elită datează de mult mai devreme: timp de peste două decenii, chiar înainte de a se alătura BlackRock, el a întruchipat rotația continuă între politică, afaceri și finanțe, scrie publicația Unherd, citată de mariustucă.
Merz a contribuit la facilitarea unor acorduri care au promovat interesele capitalului american în Germania, încurajând investitorii americani să achiziționeze companii din Republica Federală. Rezultatul a fost vânzarea și restructurarea a mii de firme germane, ceea ce a implicat concedieri și înghețarea salariilor — o abordare pe care Merz a lăudat-o deschis în cartea sa Îndrăznește să fii mai capitalist. Dornic, fără îndoială, să pună în practică teza cărții sale, în această perioadă Merz a ocupat și poziții în consiliile de supraveghere și de administrație ale mai multor companii mari. Apoi, BlackRock, probabil una dintre cele mai puternice corporații care au existat vreodată, i-a bătut la ușă. Cum ar fi putut Merz să refuze? Farmaceutice, divertisment, media și, desigur, război — aproape că nu există sector din care BlackRock să nu încerce să obțină profit.
Atracția de a-l implica pe Merz nu este greu de înțeles. El a facilitat întâlniri între Larry Fink, directorul general al BlackRock, și politicieni germani, contribuind la modelarea unor politici care să avantajeze compania și vastul său portofoliu de investiții. Sub influența lui Merz, de exemplu, BlackRock a devenit unul dintre cei mai mari acționari non-germani ai multor companii de top din țară — de la Deutsche Bank la Volkswagen, de la BMW la Siemens. Totuși, munca sa nu s-a limitat la creșterea profiturilor pentru acționari; a fost vorba și despre crearea unui mediu politic în care interesele corporațiilor să fie aliniate cu politica guvernamentală. Printr-o fericită coincidență, acest lucru a generat și un climat în care cineva ca Merz putea trece cu ușurință între marile corporații și Bundestag.
Merz este un adept convins al privatizării sistemelor de protecție socială — în beneficiul unor companii precum BlackRock, lider în domeniul pensiilor private. De asemenea, s-a opus în mod tradițional salariului minim și legilor care protejează împotriva concedierilor abuzive. Sub conducerea sa, este foarte probabil ca salariile lucrătorilor germani să stagneze în continuare sau chiar să scadă.
În ultimele două decenii, Merz, la fel ca Trump, a dovedit că este în primul rând un om de afaceri și abia apoi un politician. Totuși, spre deosebire de Trump, victoria lui Merz va fi celebrată în sălile de consiliu ale BlackRock și ale altor mari corporații, care se pot aștepta să-și vadă conturile bancare crescând constant. Ca de obicei, însă, alegătorii obișnuiți nu ar trebui să spere că această bogăție le va aduce vreun beneficiu.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ultimul mare experiment a fost acum 100 de ani, când au împǎrțit lumea în "comuniști" și "capitaliști". Comunismul urma sǎ fie testat preponderent în zona asiaticǎ, iar capitalismul în zona occidentalǎ. Pregǎtirea pentru comunism a durat destul de multǎ vreme, cu tot felul de încercǎri de mici comunitǎți colective (falanstere, kibbutzuri etc) iar pânǎ la urmǎ a fost "lansat" pe scarǎ mare când s-a organizat Revoluția Rusǎ.
Ce s-a întâmplat cu acest proiect știm. Cronologia istoriei ne aratǎ cǎ aceastǎ stare socialǎ împǎrțitǎ în 2 direcții a condus, întâmplǎtor sau nu, la o revoluție tehnologicǎ.
Acum vedem rezultatele unei pregǎtiri similare, care dureazǎ deja de peste jumǎtate de secol dar care s-a accentuat în ultimii 30 de ani, introducând "progresismul" cu toate formele sale de manifestare: woke, lgbt, cancel-culture etc și care pare a împǎrți, din nou, lumea în douǎ: drumul "conservator" adoptat de SUA dupǎ alegerea lui Trump și cel "progresist" menținut de UE. Aceasta se întâmplǎ tot în contextul unei noi revoluții, informatice de aceastǎ datǎ.
Cum se vor sfârși toate este greu de anticipat. În experimentul anterior putem vedea cǎ au avut loc 2 rǎzboaie mondiale, acum vedem cǎ progresiștii insistǎ pe declanșarea unui al treilea RM. Sperǎm sǎ nu se întâmple, evident.
Dar ceea ce putem observa este cǎ și atunci, ca și acum, istoria ne așeazǎ de partea "inconfortabilǎ" a ei. Cu complicitatea noastrǎ.
Europa, cu cele mai mari tari ale sale, ramane tot in delir globaalist, in acest moment singurele legaturi serioase pe care Romania trebuie sa le stabileasca sunt cu America lui Trump, cu China si cu Rusia, ceea ce Orban a facut deja de cativa ani, dar sobolanii uzurpatori care conduc Romania nu inteleg nimic din ce se intampla in jurul lor, toate reflexele lor sunt cladite pe ros si rontzaiala, nu pe politica externa si proiecte economice cladite pe geopolitica.