Așa cum anunța în toamnă, artistul Dan Puric a părăsit, începând cu 29 noiembrie, scena Teatrului Național, preferând să iasă anticipat la pensie, pentru că, spune el, acum este o altă lume, la care nu se poate adapta. Într-un interviu pentru Realitatea TV, artistul a vorbit, din nou, despre ceea ce l-a determinat să ia această decizie,  despre rănile istoriei recente, despre ideea de naționalism românesc ca formă de „autoprotecție” de-a lungul timpului și despre actul artistic călcat în picioare de directivele culturale „kulturnice”. 

„Am ieșit la pensie pentru că acum e o altă lume. Înainte era ”Cântarea României”, acum e Cântarea comunității europene. E o ideologoe sinistră, patologică, care acum trebuie pusă și în scenă. Din moment ce se umple totul cu mediocritate și cu proxenetism, prin bășcălie și derizoriu.  Este o lume la care eu nu m-am putut și nu mă pot adapta. La ce să ma adaptez? La noile directive culturale kulturnice? La un public care a început să guste cu ferocitate din ordinăria de stand-up comedy, unde promiscuitatea a atins cote de pornografie? Teatrul nu este o latrină”, spune actorul, autor al piesei „Acești români fantastici”, care încă se joacă cu succes, în ciuda celor care, pe orice căi, încearcă să o saboteze.

„La ce vine acum spectatorul? Numai să se hilizească?  Eu iau Teatrul cu mine, lor le las cladirea”, aduagă Dan Puric, mâhnit de nivelul la care a ajuns teatrul din România și de modul în care publicul este infestat și furajat cu spectacole care nu au nimic de-a face cu arta.

”V-ați gândit că Iisus când a coborât în lume a venit într-un infanticid?”, întreabă artistul, deranjat că în România se pregătește și un program de reeducare prin care se dorește „crucificarea normalității”.

„Ne așteaptă un program de reeducare a României. Pe lângă orele de religie vor apărea și orele de educație sexuală, deci pregătim un copil schizoid, traumatizat. Să vedem cum va accepta un copil, care de la clasa a treia este traumatizat cu patologii sexuale în numele acceptării. Acceptării a ce? Pentru prima oară, în România este crucificată normalitatea. Bunul simț și matca acestei țări. Este o stârpire a normalității fără precedent. Nu poți să-i spui copilului prostii ca să-l călești pentru viață. De ce se vorbește de toleranță, când, de fapt, eu am început să mă simt tolerat în normalitatea mea și în ceea ce fac”.

Artistul Dan Puric spune că paznicul conștiinței naționale nu poate fi în niciun caz o ideologie cretinoidă, iar un om de stat trebuie să fie paznicul conștiinței naționale, și nu negustorul conștiinței naționale.

„Nu Biserica ne-a ținut pe noi 2000 de ani? Ziua Națională a devenit din  ce în ce mai internațională. Ne-am învațat cu impostura și să nu mai fim noi înșine. Lichele, cum avem acum, au fost și în trecut, dar nu lichelele au făcut România Mare. Oamenii politici pe care i-am avut la vremea respectivă, și pe care nu-i avem acum, erau dublați de lichele. Azi avem subspecii. Un om de stat este paznicul conștiinței naționale, nu negustorul conștiinței naționale.

 Este toată această clasă politică abjectă care de 30 de ani a aruncat 6 milioane de români afară, pe fereastră. Tineretul de acum vrea „o țară ca afară”. Este incapabil să-și clădească o țară pe temeliile ei, pentru că nu le cunoaște. Clasa politică a dat voie să se formeze ceea ce în medicină se numește „un spațiu de receptivitate morbidă”. Tineretului de azi i s-a furat busola”, spune artistul.

Dan Puric a vorbit și despre etichetele care se pun azi celor care sunt creștini și patrioți și despre ideolgiile aberante ale Occidentului, care,  crede el, nu vor fi niciodată îmbrățișate de poporul român.

„Azi e alergic să spui că ești creștin, patriotismul este desuet. Se pun etichete „naționalistul, suveranistul, populistul, talibanul”....Am stat de vorbă în această vară cu niște alsacieni și i-am întrebat cum de au acceptat, ei fiind mai naționaliști, ca în Constituție termenii de „mamă și tată” să fie înlocuiți cu „părinte1 și părinte2”? ”Ați stabilit care este 1 și care este 2?”  Noi niciodată nu o să acceptăm așa ceva.

Ideologiile stârnesc interese. Ideologiile sunt veșnic în opoziție. În schimb, credința adună sufletele și le dă puterea să răzbată prin greutăți. Poporul român trebuie băgat într-un soi de carantină sufletească. Întrebați medicii, când se face carantina. Atunci când sunt boli molipsitoare. Noi, acum, avem boli sufletești. Și nu are cine să ne apere. Le luăm de la mentalitate la mentalitate”.

”În România, și-au bătut joc de taina noastră. Mi-am dat seama că începe procesul de cretinizare a României când, prin anii 90, 91, la televizor ne dădeau ”Familia Bundy”, în care îți spuneau când să râzi. Nu mă refer cu bătaie de joc adresa poporului american, ci la industria aceasta de imbecilizare.  Avem o țară tristă, plină de umor. Între tristețe și umor, din această stranie și paradoxală combinație, iese profunda și intraductibila melancolie a poporului român. Părintele Stăniloaie spunea: ”Umorul este cel mai bun discurs  pentru poporul român să facă față greutăților și dușmanilor”.