Însă Dan Negru a prezentat fotografia discuțiilor dintr-un unghi care nu a prea circulat în presa din România sau din spațiul euro-atlantic: în spatele lui Vladimir Putin era o statuie a țarului Alexandru I, conducătorul Rusiei din timpul eșecului militar al armatelor lui Napoleon. Fiind așezat la capătul opus al mesei, actualul lider al Franței a fost obligat să privească statuia învingătorului înaintașului său. E limpede că întâmplarea nu este o coincidență și că Putin ar fi avut, probabil, o statuie la fel de falnică a lui Stalin care să-l umbrească la o eventuală vizită a președintelui Germaniei. Deși nu există nici o similitudine între Franța Napoleoniană și Republica Macroniană, după cum, cel mai probabil, nici între Imperiul Țarist și Rusia kaghebistului Putin, care doar se mulțumește să se împăuneze cu laurii înaintașilor săi mai iluștri. Iată explicația lui Dan Negru: 

„Filmez in Chișinău zilele astea.

Aici întâlnirea Putin și Macron s-a văzut altfel! Fotografia shareuita masiv in Moldova a fost cea alăturată.

Ce nu s-a văzut la București și s-a văzut pe aici. Din unghiul ăsta, fotografia nu a apărut in România.

In spatele lui Putin e statuia uriașă a țarului Alexandru I care l-a snopit pe Napoleon in campania din Rusia.

Spre statuia asta s-a uitat Macron la întâlnire 

Moldovenii au shareuit masiv fotografia din alt motiv: țarul Alexandru, ăla din statuie, e cel care a anexat Rusiei teritoriul dintre Prut și Nistru numit...Moldova.

O fotografie cât o explicație”, a scris vedeta TV pe Facebook. 

Deși explicația referitoare la întrevederea dintre Macron și Putin pare a fi pertinentă, Dan Negru o cam scaldă la capitolul „istorie”, sau doar s-a impregnat cu teze pro-ruse vehiculate pe la Chișinău. Pe Napoleon nu l-a învins țarul Alexandru I, ci „Generalul Frig”, armata franceză nefiind echipată să înfrunte condițiile meteo din campania rusă. Teritoriul dintre Prut și Nistru nu este numit „Moldova” decât de nostalgicii URSS sau de adepții statalității moldoveniste anti-românești. Noi, ceilalți, o numim „Basarabia” sau, cel mult, „Moldova de Est”, privind-o ca pe o parte a Moldovei lui Ștefan cel Mare și ca pe o regiune a Regatului României, iar nu ca pe un stat de sine stătător. Teritoriul dintre Prut și Nistru numit „Basarabia” în documentele de secol XIX a fost anexat de Imperiul Țarist nu în urma campaniei franceze din Rusia, finalizate la 12 decembrie 1812, ci în urma războiului ruso-turc, încheiat pe 28 mai 1812 prin rușinoasa Pace de la București, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia, deși aceasta nu-i aparținea de jure. Ca să nu mai spunem că, indiferent de opțiunile geopolitice afișate de pseudopatrioții de la Chișinău, Basarabia nu are de ales astăzi între statalitate și Unire, ci între Uniunea Euro-Asiatică pusă pe picioare de Putin și Uniunea Europeană confiscată de neomarxiști covidioți. Ambele opțiuni sunt deosebit de proaste, astfel încât basarabenii ar trebui mai degrabă să se întoarcă în propria matcă decât să se împăuneze cu steagurile altora, fie ele roșii sau albastre, dar însemnate cu aceeași stea în cinci colțuri, străină de tradiția și credința neamului nostru.