Că Taiwan e China e deja statutat în toate tratatele. Inclusiv SUA recunosc acest lucru. Că o anumită parte a Taiwanului nu vrea în China, e și asta tot o realitate.

 

Taiwanezii însă, dacă nu vor să se trezească boschetari peste noapte, trebuie să-și bage mințile-n cap și să înțeleagă care le este locul pe această lume.

 

Altfel, riscă să se transforme într-un haos din care nimeni nu va mai înțelege nimic. 

Refuzul Taiwanului de a negocia cu China vine pe filieră americană. Americanii le promit că-i apără de chinezi. E ca și cum i-ai promite unui copil răzvrătit că-l aperi de părinți. Știm bine că în 99.999% din cazuri, în final, cel care pierde e copilul. La fel se întâmplă și acum.

SUA propune Taiwanului să producă arme americane pentru propria sa apărare. Poate suna just din partea unui stat care vrea să se apere de „tătucul său opresiv”. Doar că mișcarea a stârnit furia Beijingului care spune apăsat că asta va conduce la represalii. Mai ales acum, după Congres! Iar represaliile în mod sigur vor fi militare.

 

Ei bine, aici intervine din nou fratele cel mare de la Washington care se declară îngrijorat. Îngrijorat pentru soarta Occidentului colectiv, desigur, nu pentru insularii din Taiwan pe are oricum nu dau niciun ban. 

Poate vreți să știți cauza îngrijorării. Păi e simplă: cică dacă ar avea loc un conflict China-Taiwan, producția de chipuri ar suferi teribil, iar Occidentul nu-și permite așa ceva. De aceea SUA vine cu o propunere: ca TSMC să-și mute activitatea în SUA. Frumos, nu-i așa? Sunt însă vreo câteva chestiuni care nu rimează deloc!

Aproximativ 40% din PIB-ul Taiwanului este realizat de industrie, din care o halcă imensă o reprezintă producția de chip-uri. Aproape 60% din PIB este realizat de servicii și doar în jur de 1% de către agricultură. Este însă un element mai puțin cunoscut, anume acela că serviciile care au un procent atât de mare din PIB-ul taiwanez sunt asociate industriei acestei țări. Astfel, zona industrială are un efect de pârghie asupra celei a serviciilor. Asta înseamnă că dacă dispare producția de chip-uri de acolo, e posibil ca încă vreo 30% din PIB - cel asociat serviciilor - să se volatilizeze. Înțelegeți cât de mare e impactul?

Cu aceste cifre în față putem vedea limpede de unde vine „iubirea americană”. De fapt, țara aia care-i o imensă formă fără fond, caută cu disperare să se reindustrializeze, forțându-i pe cei pe care-i controlează să se mute acolo. 

Criza produsă de situația din Ucraina - generată tot de SUA - a avut ca efect picajul economiilor UE și, suplimentar, o imensă migrare a firmelor europene în SUA. Campioana absolută a mutării în SUA e Germania, ale cărei firme își părăsesc țara mai ceva ca imigranții italieni de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Nu e ciudat?

SUA îmbrățișează Europa împingând-o în război cu Rusia pentru a-i fura companiile și a o face dependentă de mult prea scumpele și problematicele hidrocarburi americane. În timp ce-n Europa începe să bântuie spectrul foamei, în SUA pare că economia se peticește binișor cu noii veniți. Acum a venit rândul Taiwanului.

 

Propunerea similară îmbrățișării pitonului este ca SUA să le dea niște arme ineficiente în schimbul unei hălci a industriei semiconductorilor. Arme care vor inflama China, iar pe măsură ce situația se va inflama, tot ai multe companii taiwaneze își vor căuta refugiul în ... SUA.  

După cum bine se știe, Daniel Chang, fondatorul TSMC, i-a spus franc lui Nancy Pelosi că încercarea SUA de a-și revitaliza producția de chip-uri va eșua. Într-adevăr, inițial TSMC a fost de acord să discute cu autoritățile americane deschiderea unei investiții în SUA, cumpărând chiar și un teren pentru dezvoltarea investiției.

 

Însă, în momentul în care s-au discutat chestiunile financiare - incluzând ajutorul pe care statul american era dispus să-l dea - taiwanezii au ieșit pe un minus absolut și a renunțat(nu mai vorbim că sumele propuse de SUA au aproape zero șanse să fie) plătite.

 

De altfel nu doar taiwanezii au renunțat. Inclusiv cei de la Intel - care practic sunt obligați de evoluția pieței să-și schimbe tehnologia de lucru - nu au fost interesați de o investiție în SUA, blocând planurile inițiale. 

Dând timpul înapoi și constatând dezastrele produse de război, stau să mă gândesc ce-ar spune un ucrainean onest despre cum ar fi arătat acum țara dacă s-ar fi implementat Acordul de la Minsk. În mod sigur nimeni nu și-ar fi făcut probleme legate de un sezon rece în care nu mai e nici căldură, nici energie, iar sunetul dureros al sirenelor se aude de pretutindeni. 

Taiwanul ar trebui să-și ia soarta în mâini și să negocieze cu Beijingul. Altfel, acceptând îmbrățișarea criminală a americanilor, se vor transforma într-un deșert fără miză, iar cei care vor suferi vor fi, desigur, oamenii simpli. Orb să fii să nu observi!