O relatare care surprinde bine succesiunea etapelor puciului și poziționările marilor puteri poate fi găsită pe blogul Lorenei Lupu. Deși atitudinea pro-puciști e transparentă, textul merită citit pentru că radiografiază foarte bine etapele puciului și modul în care s-au orientat pe terenul diplomatic SUA, NATO, UE. Iată un pasaj relevant

"Având în vedere halul de degringoladă în care a ajuns a) președinția lui Erdoğan b) islamismul radical în lume, armata a zis să facă ordine. A somat civilii să stea în case, în siguranță, a ocupat podurile, aeroportul, televiziunea națională și, aparent, a preluat controlul într-un mod relativ pașnic asupra țării.

Numai că Erdoğan nu avea chef să renunțe la proprietatea lui atât de ușor. Așa că a pus populația să iasă pe străzi și să se lupte cu militarii. Și poliția. Pentru că polițiștii din toată lumea sunt similari în cretinatatea lor infinită.

În timp ce populația pro-armata twitterea de zor că susține "the coup” și că e important pentru democrație, principalii ieșiți în drum au fost musulmanii radicali ai lui Erdo.

Că aia, am stabilit deja, nu au respect pentru viețile altora și nici pentru a lor.

Amuzant: în timp ce Erdo trimitea civilii la bătaie, el însuși se dădea cu avionul pe deasupra întregii Europe, căutând azil politic pe care i l-au refuzat și Germania, și proaspăt brexitata Anglie. Și, zic unii, și Teheranul.

Între timp, situația în țară s-a calmat, pe motive simple. Armata turcă nu e o adunătură de teroriști cretini, nu vrea să măcelărească populație. Nu a trecut fără ezitare cu tancul peste istericii care se lăfăiau pe jos în față lor. Vorbim de valori democratice. A bombardat și a tras focuri strict peste obiective militare, plus Parlament, că acolo colcăiau căpușele lui Erdo. În față civililor, a cedat pur și simplu. Aveau tancuri și arme. I-ar fi putut rade că pe spice. N-au făcut-o.

A fost momentul când opinia publică internațională a întors spatele "coup”-ului. De unde SUA anunță ieri pe seară că era "well aware” – a se citi implicată pozitiv – în conflict și că aștepta noutăți, pe la două a emis recomandarea să susțină toată lumea guvernul turc. Cum e turcul (vorba vine) și pistolul. La scurt timp, și secretarul general NATO Jens Stoltenberg a zis la fel. Și la fel și restul Europei.

Bun, când Erdo a văzut că toți cei care nu-i deschiseseră ușa se declara formal de partea lui, și că armata ceda în față civililor, s-a dat jos din avion, a ținut un speech glorios de învingător, de zici că luptase în linia întâi, și aparent, cam asta a fost. Cel puțin până la ora 5 dimineața, cât am stat eu cu ochii pe agenturili străine”.