Jurnalistul Costel Oprea a realizat pentru NOUA TV un interviu extrem de interesant cu dr. Ion Negrei, istoric și cercetător Republica Moldova, despre modul în care Armata Română a fost atacată de minoritari bolșevizați în timpul retragerii sale din Basarabia și Bucovina de Nord. Dezvăluiri importante despre unul dintre cele mai tragice episoade ale Istoriei noastre, pe care progresiștii de azi încearcă să le denatureze în mod grosolan.
Corespondență de la Chișinău
Minoritarii bolșevizați au atacat în bande organizate Armata Română, în retragerea sa din Basarabia și Bucovina de Nord, în iunie 1940. Bine organizați de la Moscova, scursurile societății au profitat de haosului creat, odată cu ultimatumul dat de URSS, României, pentru a jefui și hăitui soldații și funcționarii care plecau, în grabă, dincolo de Prut. Nu țăranii basarabeni au boicotat statul român, nu țăranii basarabeni au pactizat cu bolșevicii, așa cum acreditează, mai nou, așa zișii istorici care studiază Holocaustul, pentru a acoperi comportamentul jalnic al minoritarilor din Basarabia și Bucovina de Nord față de autoritățile românești.
Interviu cu dr. Ion Negrei, istoric și cercetător Republica Moldova
Realizator: Costel Oprea
Producător: Virginia Oprea
Chiar în vreme de al doilea război mondial . Basarabia, situație înfloritoare
După ce Basarabia a fost eliberată de ocupația sovietică, în 1941, Basarabia a cunoascut o puternică dezvoltare. Regimul Antonescu a investit foarte mult, special pentru ca zonele de est din România să fie consolidate din punct de vedere economic. Astfel, România de dincolo de Prut s-a ridicat mult mai rapid, în doar 3 ani, mai mult decît a putut să o facă guvernele liberale în perioada interbelică.
Interviu cu dr. Ion Negrei, istoric și cercetător Republica Moldova
Realizator: Costel Oprea
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
De ce atâta ură? Așa ni se răsplătește bună-voința și toleranța noastră? Am acceptat acapararea și stăpânirea iudaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sau sanguinari.
Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, orașe și sate. Frații noștri își părăseau copii bolnavi, părinții bătrâni, averi agonisite cu trudă (…) În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă(…) Li-s-au servit gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele(…) li s-au luat hainele, li s-a furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori merită un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire”.
Nicolae Iorga, 6 iulie 1940, articol publicat în «Neamul Românesc»