Icoană de Elena Murariu
Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți martiri de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuiți pe 16 august, pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
Sfârșitul lor jertfelnic din 15 august 1714, în urmă cu 310 ani, chiar în ziua când domnitorul împlinea 60 de ani, este descris astfel de Andrea Memno, ambasadorul venețian de la Constantinopol, obligat să asiste la execuție, într-un raport către Doge, redat ad litteram de Arhivele Diplomatice ale MAE:
RAPORT CĂTRE DOGE
„Duminică, 15 august, de dimineață, s-a tăiat capul bătrânului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui și unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineață, Sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc și veni la seraiul, zis foișorul Jalikiacs, pe canalul Mării Negre, în fața căreia era o mică piață, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap și Sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului lor, fură întrebați dacă voiesc să se facă turci și atunci vor fi iertați. Glasul cel înăbușit de credință al bătrânului Brâncoveanu răsună și zise înspăimântat de această insultă:
„Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă și sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit; credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați nici vă clătiți din credința cea pravoslavnică pentru viața și lumea aceasta.”
La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător, ridică securea și capul marelui vistier Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ.
Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului, Beizadea Mateiaș, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă; sărmanul copilaș, văzând atâta sânge de la frații lui și de la Văcărescu, se rugă de Sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc.
Însă părintele său, Domnul, al cărui cap căzu în urmă, înfruntă pe fiul său și zise: „Mai bine să mori în legea creștinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ!”.
Copilașul ascultă și ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: „Vreau să mor creștin. Lovește!”. În urmă ucise și pe Brâncoveanu.
O, Doamne! O, Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu Excelență. Ceea ce am văzut...”.
VIDEO: TRONOS
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Prima lojă masonică din România a fost înființată la Iași de către un italian care era secretarul domnitorul Constantin Brâncoveanu.
Istoricii D.G.R. Șerbănescu și Jacques Pierre consideră în „Dicționarul francmasoneriei“ și în lucrarea „Presses universitaires de France“ că prima lojă masonică românească fost întemeiată la Iași în 1748 de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în țările române ca secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu există informații care să ateste faptul că și domnitorul a făcut parte din lojă. https://adevarul.ro/stiri-locale/targu-jiu/italianul-care-a-infiintat-in-romania-prima-loja-1927913.html
Acum aproximativ doi ani, la Editura Basilica a Patriarhiei Române a revăzut lumina tiparului cartea scrisă de Anton Maria de Chiaro, cu titlul „Revoluțiile Valahiei”, după traducerea publicată la Iași în anul 1929 sub îndrumarea profesorului Nicolae Iorga. Ediția princeps a cărții a apărut în 1718 la Veneția, sub titlul „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”, un titlu neobișnuit, însă menit să anunțe un conținut privind schimbările politice atât de frecvente din Țara Românească de la cumpăna secolelor XVII-XVIII. Ediția apărută la Patriarhia Română este rezultatul efortului depus de ieromonahul Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim și Gabriel Ștrempel de la Biblioteca Academiei Române. Autorul cărții este un evreu italian, din Florența, convertit la catolicism. După o perioadă de studii la universitățile din Veneția și Padova, în primăvara lui 1710 Anton Maria del Chiaro se prezintă la Curtea domnească de la București pentru a-și oferi serviciile de cărturar poliglot (vorbea latina, greaca, franceza, pentru ca mai apoi să învețe și româna). https://basilica.ro/tara-romaneasca-in-vremea-lui-constantin-voda-brancoveanu-dupa-insemnarile-lui-anton-maria-del-chiaro/
“Astfel, fraților, dacă se pare că înving forțele întunericului, VICTORIA FINALĂ este tot a lui Hristos cel înviat, după cum se și vede în istorie..
Nu știu dacă știți, acum moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanul sunt în biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București care este ctitorie a Sfântului și se află chiar la kilometrul 0 al României. Poate că a îngăduit Dumnezeu ca să se întâmple asta ca să ne spună că și Sfântul ar trebui să ne fie exemplu – KILOMETRUL Z E R O – un exemplu de comportament tuturor, mai ales conducătorilor neamului românesc.“
Doamne miluiește!
Premiera a fost ieri 15 august 2013, ora 16, TVR2
Credinta este grea . Iertarea ashisderea , toate fac parte dintr-o anume educație care la noi a lipsit. SIngurii care au fost drepți in fata lui Dumnezeu au fost interbelicii care azi sint interziși. AU murit pentru Dumnezeu si tara ... si sint uitați prin cimitire si morminte cenzurate. A fi sincer este o cale... o cale de a fi iertat.
Atit
Ori mergi alături de El, ori alături de Iuda
De multe ori in istorie am avut comportamentul asta kkcios.