Părintele Dumitru Stăniloae, aprobat pentru canonizare pe 12 iulie anul acesta, împreună cu alți Sfinți ai închisorilor, a plecat la Domnul în seara zilei de 4 octombrie 1993, pe patul de spital, răpus de un cancer la stomac. Înainte de a muri, se ruga. Vorbea cu Îngerul păzitor, cu Maica Domnului și cu Dumnezeu. Ultimele cuvinte ale părintelui au fost înregistrate de doi studenți la medicină care stăteau noaptea cu dânsul.

Textul integral al rugăciunii a fost reprodus de fiica părintelui, Lidia Stăniloae, în cartea „Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae" și publicat online de George Aniculoaie în Ziarul Lumina. Iată-l:

„... Să ieșim de aici, să ieșim de aici, să ieșim de aici, să ieșim de aici... Scoate-ne de aici, Doamne... Scoate-ne de aici, nu mai vrem să rămânem aici, nu mai vrem să rămânem aici, nu mai vrem să rămânem aici... Doamne, scoate-ne de aici...

Vorbim despre Tine, Doamne... Vorbim pentru Tine, Doamne..., ...Vorbim pentru Tine, Doamne..., ... Vorbim pentru Tine, Doamne...

Plini de har și de adevăr ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn...

Maica Domnului, să ieșim de aici... Hai să ne sculăm... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici... Nu mai vrem să rămânem în somn... Până când să rămânem? ... Până când să rămânem? ... Până când să rămânem? ... Nu mai vrem să rămânem aici... Nu mai vrem să rămânem aici... Nu mai vrem să rămânem aici...

Plini de har și de adevăr...

... Vai, vai, vai... Vai, vai, vai... Vrem să ne sculăm... Plini de har... Avem și noi haine... Avem haine... Doamne... Plini de har și de adevăr... Plini de har și de voința de a vorbi, și de cuvântul adevărului...

Vorbim despre Tine, Doamne...

... Cu voința... Plini de har și de adevăr... Hai... Hai... Hai!... Plini de har și de adevăr. Hai... hai... hai... Hai să ne trezim... Hai să ne sculăm... Hai să vorbim... Haide, Doamne... Hai... Hai... Hai... Hai să vorbim... Haide, Doamne... Hai... Hai... Hai să vorbim... Hai... Haide, Doamne... Hai să vorbim..."

Dobândirea plinătății harului și adevărului

„Textul Rugăciunii, atât cât a putut fi înregistrat de către cei doi studenți, este, de fapt, o convorbire cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu îngerii și sfinții", ne-a spus acad. Emilian Popescu, un apropiat și rudă a părintelui Dumitru Stăniloae, explicând înțelesul acestei Rugăciuni.

„Părintele Stăniloae, adresându-se lui Dumnezeu și Maicii Domnului, vorbește la plural, nu numai în numele său personal, ci și al altor ființe: Să ieșim de aici..., scoate-ne de aici, Doamne... Nu mai vrem să rămânem aici... Vorbim despre Tine, Doamne, ne sculăm din somn... Maica Domnului, să ieșim de aici... Hai să ne sculăm... Nu mai vrem să rămânem aici... Vorbim despre Tine, Doamne... etc. Cine este cea de-a doua sau celelalte ființe? Socot că îngerul păzitor împreună cu sfântul (sfinții protectori - Sfântul Dumitru și alții)", spune prof. dr. Emilian Popescu.

Textul sugerează câteva etape pe calea desprinderii din lumea aceasta și trecerea în cea de dincolo. „În prima etapă, se exprimă dorința și voința de a ieși de aici (din lumea aceasta), invocându-se ajutorul lui Dumnezeu de a fi scos de aici. Apoi, părintele Dumitru se adresează mai direct și insistent lui Dumnezeu, cu următoarele expresii, repetate de patru ori: Vorbim despre Tine, Doamne... Vorbim pentru Tine, Doamne, adăugând cuvintele mai greu de interpretat: Plini de har și de adevăr, ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn... Somnul ar putea fi viața din lumea aceasta, iar scularea din el este posibilă datorită dobândirii plinătății harului și adevărului".

„Duhul Sfânt i-a dat puterea de a grăi aceste cuvinte"

„În etapa următoare apare Maica Domnului, căreia părintele Dumitru îi cere ajutorul pentru a ieși de aici, nemaiexistând voința de a rămâne aici (în viața pământească). Cererea aceasta este exprimată de opt ori, iar în cadrul ei se adaugă întrebarea repetată de patru ori: Până când să rămânem? ... Până când să rămânem? ... Până când să rămânem?...".

În partea finală, convorbirea se duce din nou cu Dumnezeu, și rugătorul pare că răspunde la o întrebare care i se pune, anume dacă el are „haine de intrare în împărăția Cerurilor, zicând: Avem și noi haine... Avem haine... Doamne..., iar aceste haine sunt strâns legate de cuvintele: Plini de har și de adevăr, repetate de opt ori, la care se adaugă o singură dată voința de a vorbi cu Dumnezeu. Se deduce din aceste cuvinte că hainele necesare pentru in-trarea în împărăția cerurilor constau în dobândirea plinătății harului și adevărului. Cu acestea rugătorul îndeamnă la trezire, la sculare, pentru a vorbi cu Dumnezeu, și ultimele cuvinte rostite sunt acestea: Haide, Doamne... Hai să vorbim...", a mai spus acad. Emilian Popescu.

„Deși nu avem un buletin medical asupra stării clinice în care se afla părintele Stăniloae la rostirea acestor cuvinte, socotim, după informațiile date de familie, că el era sleit de puteri, ca urmare a cancerului generalizat. Trupul îi era total neputincios, dar sufletul și mintea, iluminate de Duhul Sfânt, i-au dat puterea de a grăi cuvintele pe care le-am reprodus. Nimeni nu rezistă la chinuri dacă-l părăsește harul lui Dumnezeu, și acesta a fost și cazul părintelui Stăniloae. Înainte de aceste cuvinte el trebuie să mai fi rostit și altele, fie în taină, fie sensibil, fără să fi fost însă înregistrate și mă gândesc la întâlnirea cu Maica Domnului, pe care o simte deja lângă el, de vreme ce zice Maica Domnului, să ieșim de aici..., la îngerul păzitor și la sfinți", a mai adăugat acad. Emilian Popescu. (Ziarul Lumina) 

Veșnica lui pomenire!

Portret pentru cititorii ActiveNews de artistul George-Sorin Nicolae: