Victor Roncea: Domnule Constantin Barbu, știu că pregătiți în tipar în aceste zile cea mai mare carte de poezie care s-a scris vreodată în lume până astăzi, din câte știu. Această adevărată supracarte de poezie am înțeles de la dvs că se numește „Am aprins chibritul care dă foc laniakeii” și se compune din zece mari cărți, fiecare carte având câte zece volume de câte 100 de poeme. Așadar vor fi 100 de volume în care tipăriți 10.000 de poeme. Permiteți-mi să vă întreb: de ce ați tipărit Monumenta Romaniae Historica în peste 1000 de volume, de ce ați tipărit peste 750 de volume din Biblioteca lui Eminescu? Aveți o obsesie a Cărții și o filosofie cu totul altfel asupra ideii de carte...

Constantin Barbu: Am o adevărată obsesie a Cărții, a cărții transfinite, a supracărții fără de ce, a cărții celei mai mari „din lume". Nu cred că, la mine, e vorba de orgolii omenești. Eu sunt un tip ritualic și, cu voia sau fără voia mea, codul meu m-a îndreptat către carte.

Eu am o filosofie cu totul altfel asupra cărții, mai „tare" decât gândul din versetul lui Angelus Silesius, decât Cartea lui Mallarmé, decât gândul suprematist al lui Rosenzweig din ideea că „nu-mai-este-Carte". Pe Angelus Silesius, Mallarmé și Rosenzweig îi iubesc nespus, așa cum îl iubesc și pe îngerul apocalipsei care când a înghițit cartea nu știa că e și cartea mea!

Aș vrea să fiu clar înțeles că practic o suprafilosofie a cărții dintr-o iubire care provine din îmbucarea cărții, din dizolvarea ei fiziologică și din frumoasa otrăvire a minții proprii cu acest obiect fascinant care i-a fost dat omului.

Tehnic vorbind, am tipărit peste 750 de cărți care i-au aparținut lui Eminescu, în Biblioteca Eminescu. Am tipărit peste 1000 de volume din Monumenta Romaniae Historica (în facsimil color sau alb-negru, manuscrise aflate în peste 70 de arhive ale lumii). Am tipărit peste 300 de volume în colecția de monumente ortodoxe și bizantine (însemnând manuscrise lucrate până în anul 1000 și aflate în Constantinopol la anul 1453). Și alte 3-4 colecții care depășesc fiecare câte 100 de volume. 

N-am uitat lecția pe care mi-a predat-o marele meu maestru Constantin Noica, anume aceea de „a lucra și în cantitate" și „de a-ți face datoria față de comunitate".

Aceste mari proiecte livrești de editare au fost posibile numai datorită generozității și inteligenței strălucite a IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Prin Monumenta Romaniae Historica istoria străromânilor și a românilor își umple cu surse bogate mileniul de la anul 17 până la 1359 (deși nu lipsesc documente nici din secolele dinaintea erei noastre și nici după anul 1359, din care am mai tipărit sau am mai pregătit pentru tipar câteva sute).

Dar tu m-ai întrebat, dragă Victor, de proiectul Am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Această adevărată supracarte de poeme, Am aprins chibritul care dă foc laniakeii, este compusă din zece mari cărți, fiecare carte având câte zece cărți de poeme, fiecare astfel de carte având câte 100 de poeme. Sunt, astfel, zece mii de poeme care se constituie în cea mai mare carte de poezie care s-a scris vreodată până astăzi. Primele 60 de volume din cele 100 de cărți au fost deja tipărite și în aceste zile se tipăresc și celelalte 40 de volume. Dar aș vrea să se țină minte că nu cantitatea de hârtie sau de poezeme contează. Eu nu scriu decât cu putere și în șoc mental. Într-un fel aparte, poezia se scrie cu mâna mea pe hârtie. Numai poeții geniali știu acest fenomen care nu poate fi descris. Nici măcar Mallarmé, Rilke, Pound nu pot produce autodescriere. Valéry, poet minor, a produs o inflație pentru poeticieni (ratații care iubesc poezia și sunt în rolul unor admiratori care privesc din exterior ca să-și imagineze ce se întâmplă într-un fascinant bordel poetic...).

Victor Roncea: Știu că este un proiect absolut fabulos care va avea fără îndoială un destin absolut incomparabil. Aș vrea să detaliem în acest interviu (în prima sa parte) care sunt cele zece mari cărți, ce volume cuprinde fiecare. Dacă se poate, aș vrea să prezentăm coperțile cărților care se tipăresc în aceste zile. Pentru că știu de la dumneavoastră că în America se pregătește un film de aproximativ două ore despre povestea secretă a celei ce poate fi considerată cea mai mare carte de poezie scrisă până astăzi în întreaga lume. Pentru că ați fost întotdeauna un scriitor foarte orgolios nu ați vorbit aproape deloc despre marile academii ale lumii în care ați fost cooptat ca membru, despre cele peste 20 de mari premii literare pe care le-ați primit, nici despre limbile străine în care s-au tradus cărțile dumneavoastră, nici despre cele câteva zeci de cărți care au fost traduse...

Constantin Barbu: Este adevărat, dragă Victor, că sunt foarte orgolios (și fiindcă sunt de departe cel mai important scriitor român de astăzi, unul dintre cei mai mari poeți din lume, iar cu Supracartea fără de ce voi renova gândirea planetară, o gândire de suboameni care pune în pericol timpul, viața popoarelor, liniștea lumii). Dar sunt în același timp foarte rușinos și cu prea mult bun simț. Știi bine că i-am cunoscut bine pe Noica și Cioran, pe Lévinas și Derrida, filosofi celebri și geniali, Noica, Cioran și Lévinas scriind despre mine cuvinte memorabile. Lui Derrida îi făcusem o schiță pentru a scrie el însuși o carte despre Eminescu. Poate vom detalia cândva întâlnirile cu acești prieteni geniali ai mei.

Cărțile mele de poeme au fost traduse în franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă, rusă, albaneză, mongolă, maghiară, croată, greacă și suedeză. Cele mai traduse sunt Cele zece elegii care sfârșesc poezia și Supremele Angelei.

 Supracartea de poeme Am aprins chibritul care dă foc laniakeii se compune din următoarele zece mari cărți:

 

* Cartea schimbată la față
* Cartea genială
* Cartea zburătoare într-o aripă
* Cicatricea poemului
* Autotranscriere liberă
* Iluminările din floare
* Supraviețuirea erotică
* Floarea eonului
* Regatul descompus
* Semnele din urma ta frumoasă

Toate aceste 10.000 de poeme își au un izvor secret și șocant în fascinația unei femei foarte frumoase, Ely, care astăzi mi-a spus că nu vrea să apară în filmul documentar al cărții și că preferă ca poemele (în număr de zece) să fie citite de o actriță celebră.

Cele zece mari cărți se compun după cum urmează:

Cartea schimbată la față se compune din următoarele zece cărți:

1. Versul periculos din mierea neagră
2. Versuri de sinucidere
3. Beau scribii
4. Anul secret
5. Un obscur palimpsest
6. Se sparge cuvîntul
7. Trecuse meteoritul cu meninge
8. Steaua îmi trece prin creier pînă-n ea însăși
9. Nihiliștii îmi tăiau venele cu sunetul
10. Îmbătrînisem cu cerneala-n scheme

Cartea genială se înfățișează în aceste zece cărți:
11. Mierea ta neagră
12. Fă-mi semne în vid
13. Manuscrisele fără stea
14. Eu am nevroză
15. Moartea pe margini
16. Sînt în metavers
17. Muribunzii dau un spectacol
18. Magia neagră în eon
19. Oul cu coajă de vid
20. Poezeaua descompusă

Cartea zburătoare într-o aripă are următoarele zece cărți:
21. Ce să fac cu o clipă în vid
22. Eu putrezeam într-un poezem
23. Cuvîntul următor
24. Eu voi vorbi cu ilumina ta
25. Să-mi spargi frumos craniul deasupra vidului
26. Un pericol sărac
27. Limba îmi va fi imaginară
28. Regina așteaptă un timp nou
29. Matrioșka de zgomote
30. Cu steaua-n vid

Cicatricea poemului are în compoziție următoarele zece cărți:
31. La mine-n lyră
32. Silaba neagră
33. Regele vidului era transparent
34. Numai versuitorul
35. Capul meu se biblia
36. „Transcrie-mă în epopee"
37. Să nu mai închizi cartea
38. La deznumărătoare
39. O cascadă pînă-n vid
40. Regele regretă gîndul

Autotranscriere liberă, în zece cărți:
41. Cărticica e liberă
42. „Oprește-te din operă"
43. Versul mirosea a vers
44. Dau un regat pentru stupa ta
45. Zugravul între galaxii
46. Sintaxa din fereastră
47. Regina cu eon
48. Cerneala s-a terminat
49. Hemoragia de himere
50. Metaversuitorul

Iluminările din floare, de asemenea, în zece cărți:
51. Orgie în vid
52. Roza neantului nentrerupt
53. Fala crematoriului
54. Treceau invizibilii unii printr-alții
55. Nihilia de hîrtie
56. A negat privighetoarea
57. Zgomotul atît de bogat
58. Stupa ta, ce carte-n elixir
59. A uitat în haos stiletul
60. Zeii găureau o foaie

Supraviețuirea erotică are zece cărți:
61. Mintea din stea
62. Ciorna sinuciderii
63. În vremea stupei tale
64. Cînd leonardo a spart cartea
65. Regina care transmuta
66. Sărbătoare-n absență
67. "Pasărea sînt eu”
68. Timpul deja a trecut de delphi
69. Inchizitorul fără nici o carte în mînă
70. Eu beam creierul bolnavului cu metavers

Floarea eonului are zece cărți care se intitulează astfel:
71. Limba neagră nu mai scrie
72. Dă-mi floarea încifrată
73. Colecția de viduri albe
74. Eu voi fi matrioșka
75. Matrioșka de viduri
76. Pe dinafara cărții
77. Erau schițe neanticești
78. Orgie în vid
79. Decompoziții
80. Cartea îi ținea pe scribi cu capu-n jos

Regatul descompus este „descompus" din zece cărți:
81. Existibilii domnului
82. O eclipsă de hârtie
83. Acela rupe cartea-ncontinuu
84. E nihileală
85. Departe alchimistul ardea
86. Tremură vidul pînă exist
87. Regatul descompus fără nici o denumire
88. O descreierare postumă
89. Scriptoriul din stupa ta
90. Am aprins chibritul care va da foc laniakeii

Semnele din urma ta frumoasă învelesc marea carte erotică în ultimele zece cărți:
91. Sînii tăi din miere străvezie
92. Drumul vrea să treacă prin craniul meu la întoarcere
93. Scrisoarea cu cerneală albă
94. O carte care să dea peste vid
95. Fabrica mică
96. Toți sînt troieni
97. Poemul fără de ce
98. Stupa stupelor
99. Versiunile pînă dincolo
100. Cînd mi s-a dat să scriu hîrtia

Cele 100 de cărți de poeme au norocul unor coperți superbe pe care le-am imaginat împreună cu prietenul meu Orlando Duinea, graphic designerul celebrei Edituri Revers - cele 100 de coperți PDF AICI. Câteva mai jos:

Tot la Editura Revers voi tipări în continuare Monumenta Romaniae Historica și alte colecții de documente și de cărți în condiții tehnice incomparabile.

În curând vom începe și publicarea colecției Monumenta Mongoliae Historica în 1000 de volume (861 de volume așteaptă deja editarea).

Victor Roncea: Interviul nostru de astăzi este conceput în mai multe părți și el se concentrează numai pe proiectul Am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Am aflat că se face un film care va fi difuzat în America și va fi, de asemenea, împărtășit iubitorilor de poezie de către mai multe academii, publicații și site-uri. Vă rog să schițați acest proiect inedit pe care îl puneți în realitate prin mai multe arte.

Constantin Barbu: Eu nu obișnuiesc să vorbesc despre cărțile mele decât în puține cuvinte fiindcă eu știu un secret: un comentariu sau, mai grav, un autocomentariu distrug opera originară. Nu este decât mutilare eikonică. În partea a treia a interviului mă gândesc să dăm câte trei poeme din fiecare carte. Ce pot să îți spun este că vreau să fac o selecție de 500 de poeme (din cele 10.000 de poeme) care vor fi traduse în spaniolă, franceză, engleză, germană, italiană, rusă, albaneză și mongolă. Și sper, arabă și chineză. Filmul de aproximativ două ore care va fi dedicat supracărții de poeme Am aprins chibritul care dă foc laniakeii va avea și comentariile generoase trăite de câțiva mari poeți de astăzi. Va avea subtitrare în spaniolă și engleză (în compendiu, fiindcă nu vreau „să se înțeleagă tot"). Cu totul spectaculoase vor fi imaginile „muzei magice" a cărții, Ely, o femeie foarte frumoasă. Apoi, spectaculoase în chip absolut vor fi interpretările poemelor imaginate de două mari actrițe: Flavia Hojda și Theodora Bălan.

     
Flavia Hojda    și    Theodora Bălan

Actrițelor, talentate și frumoase, le mulțumesc în chip special.

Despre film va vorbi, poate, cândva, regizorul său, un important profesionist.

Va fi o operă experimentală, o constelație de arte, de minți și de oameni care gândesc în chip original venind cu experiența culturii lor, a artei lor. Numele care vor apărea în această constelație artistică experimentală sunt absolut celebre.

Victor Roncea: Știu că niciodată nu vă finanțează o instituție culturală din România. Nu pot să înțeleg cum o lucrare ca Monumenta Romaniae Historica, în peste 1000 de volume, cu documente în zeci de limbi adunate din cele mai importante arhive ale planetei, nu a primit nici o finanțare de la o instituție a statului român. Cum „înțelegeți" acest lucru?

Constantin Barbu: Sursele financiare sunt din fundații particulare care au înțeles ce înseamnă un mileniul și jumătate lipsă din istoria României, adică de la Burebista până la întemeierea Țărilor Române. Eu sunt bucuros că am reușit să găsesc aceste documente și să le public grație IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Și îți spun foarte sincer, dragă Victor, că nu-mi doresc nici o finanțare „oficială" și nici nu voi primi nici o finanțare oficială niciodată. Asta ca să fiu foarte clar. Îți spun ție care îmi ești vechi prieten. Faptul că am găsit Diploma lui Eminescu de la Universitatea din Berlin, Diploma de membru al Academiei din Berlin, pentru Dimitrie Cantemir, manuscrise originale din Ioan Cassian și Dionysius Exiguus, pentru mine sunt bucurii care nu se măsoară în nimic, nici în bani, nici în onoruri academice. Și ca să nu mai fiu întrebat de ce am publicat atâtea cărți, îți voi răspunde ca un analfabet: iubesc Cartea!

Vorbind „frumos", adică în limbaj ritualic-sacrificial, aș putea zice că a fi înseamnă a cărturări. Așa că nu trebuie să șocheze pe nimeni experimentele mele cărturărești. Limba distrusă are foile nelegate și pot fi citite într-o „ordine" bogată și fără nici o constrângere. Supremele Angelei, așa cum am mai încercat să explic în puține vorbe, compusă din 365 de pagini (cu câte 24 de versuri plus 6 versuri pe pagina 366) trebuie citită astfel: fiecare vers este urmat de restul cărții. Primul vers – de toate celelalte. Al doilea vers – de toate celelalte până când primul vers devine ultimul. Ca să nu complic explicația pun în joc același mecanism din Raymond Queneau – Cent mille milliards de poèmes («C'est plus inspiré par le livre pour enfants intitulé Têtes de rechange que par les jeux surréalistes du genre Cadavre exquis que j'ai conçu - et réalisé - ce petit ouvrage qui permet à tout un chacun de composer à volonté cent mille milliards de sonnets, tous réguliers bien entendu. C'est somme toute une sorte de machine à fabriquer des poèmes, mais en nombre limité ; il est vrai que ce nombre, quoique limité, fournit de la lecture pour près de deux cent millions d'années (en lisant vingt-quatre heures sur vingt-quatre).»).

Numai că, la mine, codul ritualic-sacrificial (legat de timp, cifre, revoluție solară etc.) produce zece mii de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de cărți Supreme.

În ceea ce privește suprema carte poetică pe care am scris-o sub titlul Am aprins chibritul care dă foc laniakeii, ea este șocantă și se desparte de tradiția poeziei europene prin sintaxa cu totul altfel. O sintaxă care vine în urma experienței Supracărții fără de ce și dintr-o experiență „magică" personală incomparabilă. Conexiunile lingvistice sunt violente, neașteptate, de stratosferă, pe Abgrund mental din experiență incomprehensibilă. Aș zice în loc de „conexiuni" mai degrabă „exiuni".

În fine, suntem tineri și mai avem timp...