În iureșul de după alegerea lui Donald Trump (Go Trump!) vreau să punctez o atitudine.

Armand Clotilde a declarat pe pagina sa de Facebook, nici mai mult, nici mai puțin, că susține referendumul propus de către Coaliția pentru Familie. Adică democrația și voința cetățenilor primează dincolo de agenda corectitudinii politice.  

„Un exemplu celebru este inițiativa recentă de modificare a Constituției de către un grup de 2,7 milioane de cetățeni. Este necesar ca această inițiativă, declarată recent constituțională de către CCR, să fie supusă deciziei populare prin referendum…  Orice alt deznodământ al acestei inițiative ar fi o atingere a principiului suveranității poporului român stipulat în articolul 2 din Constituția României și un pas înapoi în maturizarea democrației în România.”

Nu sunt un fan USR, recunosc, dar m-am bucurat de curajul domniei sale, de faptul că în USR există oameni ce respectă inițiativa civică pentru familie.  Pledoaria sa putea fi o reașezare. Există voci cum este cea a lui Willy Schuster care i-au luat apărarea, prea puține însă.

A ieșit măcel, pentru cuvintele sale Clotilde a fost catalogată ca homofobă și linșată ideologic: „Drepturile omului nu se supun la referendum!!!”,  „Nu ascultăm de dictatura majorității!”, „Democrație nu înseamnă homofobie”. Nici măcar nu a spus că este pentru „familia tradițională”, doar că respectă un efort civic validat de toate forurile juridice din România.

Umaniștii și open-mainzii au dorit o execuție publică, procesul demascării s-a desfășurat după cel mai sovietic scenariu cu putință. Imediat s-a înființat și Remus Cernea independentul ce a preluat toți „supărații” sub mantia-i neagră de Rumburak: „Regretabil acest derapaj cu caracter homofob!”.  Progresiștii încruntați au acuzat-o de trădare și intoleranță (culmea!) într-o explozie de ură, de dispreț pentru cei mulți și retrograzi ce au semnat pentru familie.

Nicușor Dan a încercat să bage tema sub covor cu un mesaj împăciuitor. Subiectul dezbină, avem păreri diferite, dezbatem altădată, un fel de ecou decembrist: „Liniște dragi tovarăși!”. Seamănă teribil cu ce am întâlnit la Uniți Salvăm în timpul marșurilor pentru Roșia Montană. Pe Batiștei ne întâlneam încercând să găsim cea mai bună strategie să îl facem pe Ponta să protejeze Roșia Montană. Veneau monarhiști, anarhiști, nelămuriți, „bărboși” de prin parohii, studenți pro-Basarabia, hipsteri de cafenea. S-a convenit să avem un comandament trans-ideologic care să protejeze unitatea în numele cauzei ecologice. Care a durat câteva săptămâni când discret au început să cenzureze  mesajele ce nu dădeau bine cu o anumită agendă, inclusiv cele cu tentă spirituală.

Cam asta este, cu o floare nu se face primăvară. Părerea mea este că ignorarea temei familiei și a plebiscitului este eroare gravă pentru orice partid angajat în actuala campanie electorală. Și trebuie spus și faptul că deși mulți oameni politici din PNL sau din PSD au spus că referendumul trebuie să aibă loc, nu și-au asumat la nivel de partid o atitudine fermă alegând amânarea temei fix la paștele cailor. În acest context, oprobiul alegătorilor poate oferi surprize de mari proporții, fix peste 32 de zile.