Până atunci, preluăm de la colegii noștri de la Ziua News un articol de arhivă din 2015, edificator:

Cine este Călin Dan

La jumatatea lunii ianuarie a acestui an, Călin Dan a câștigat concursul de manager al Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC) cu nota 9,36. La concursul organizat de Ministerul Culturii au mai participat Ruxandra Balaci (care a primit nota 7,02), Maria-Magdalena Radu (7,91) și Raluca-Elena Velisar (9,16).

Fostul director general al MNAC, istoricul de artă și curatorul Mihai Oroveanu, a decedat pe 31 august 2013. Insa, instalarea lui Calin Dan ca director al MNAC a generat o multime de controverse in randul cunoscatorilor de arta. Parerile celor din comunitatea iubitorilor de arta-o lume destul de sofisticata si sensibila la tot ce misca in acest domeniu, au fost impartite, iar odata cu trecerea timpului, numarul celor care-l contesta pe Calin Dan este din ce in ce mai mare.

Din septembrie anul trecut, postul de director interimar a fost ocupat de Raluca Velisar, iar din martie anul acesta, Muzeul Național de Artă Contemporană din București a fost condus de directorul interimar Liviana Dan.

In CV-ul sau oficial, Călin Dan sustine ca este absolvent al Institutului de Arte Plastice "N. Grigorescu", Secția Istoria și Teoria Artei din București, este artist, critic de artă, curator și muzeograf. Aceasta a activat ca redactor-șef al revistei ARTa (1990-1994), director artistic al Centrului Soros pentru Artă Contemporană, București (1992-1995) și ca lector în cadrul Academiei de Artă din București, Departamentul Foto-Video (1991-1995). În 1990, Călin Dan fondează grupul subREAL împreună cu Josif Kiraly și Dan Mihălțianu.

Stabilit la Amsterdam din 1995, își continuă activitatea în cadrul grupului subREAL. Acesta a fost invitat să conferențieze pe teme legate de arta electronică în România, Slovenia, Croația, Germania, Marea Britanie, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia și Statele Unite ale Americii.

In realitate, Calin Dan este un personaj si un critic de arta controversat, a carui ascensiune este strans legata de George Soros, fapt pentru care a si ajuns astazi sa conduca MNAC.

Trebuie precizat ca in anul 2001, Guvernul României a decis înființarea Muzeului Național de Artă Contemporană în aripa E4 a Palatului Parlamentului. Muzeul a fost constituit prin fuziunea dintre Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă (ODEA) și Departamentul de Artă Contemporană, din cadrul Muzeului Național de Artă al României, a cărui activitate a încetat în anul 2001. În octombrie 2004, noul sediu al MNAC a fost deschis publicului în aripa E4 a Palatului Parlamentului.

Jocurile de culise

Intr-un interviu acordat in urma cu circa o jumatate de an unui cotidian central, Calin Dan spunea ca „nu am avut niciodata ambitii de a conduce institutii. Totodeauna s-a intamplat pur si simplu dintr-un joc al imprejurarilor si totdeauna am privit situatiile respective ca episoade cu caracter formativ limitat in timp". Insa, nu scoate o vorba despre faptul ca imediat dupa moartea fostului diorector al MNAC, Mihai Oroveanu, se foloseste de toti colegii de generatie si de cei mai tineri care au vazut in el o posibila alternativa la derapajele de pana la acea vreme de la MNAC.

Ca atare, decide sa candideze la sefia muzeului si are grija sa aiba parte o comisie prietenoasa din partea Ministerului Culturii la concursul de management si in acelasi timp depune eforturi colosale pentru o reintoarcere definitiva in Romania. Mobilizand toti factorii de decizie din zona artei si culturii, Calin Dan reuseste sa o elimine definitiv din scena pe Ruxandra Balaci, si ajunge, la jumatatea lunii ianuarie 2015, in fruntea MNAC.

Decont pentru susținători

Imediat dupa inscaunare, Calin Dan incepe sa returneze favorurile catre sustinatori. Astfel, Universitatea de Arte primeste un etaj din MNAC pentru expozitia exilata de Liviana Dan in Dalles si care doar ca nu se termina, dar este si fundalul pentru micile plati de imagine pe care seria dialogurilor cu artistii le permite: Petre Lucaci, Marilena Preda, asa-zisa intalnire a rectorilor.

In acelasi timp, masina muzeului ii aduce de la Amsterdam cartitele si mobilierul lui Calin Dan, pe care le depoziteaza cu grija in proximitatea biroului sau de la MNAC. Intre timp, Crama Oprisor devine un fel de sponsor personal, fapt pentru care cantitati impresionate de vin livrate muzeului pentru vernisaje dispar subit de la un eveniment la altul.

Un job doar de patru luni în „mediu corporatist”

Tot in acel interviu, Calin Dan afirma ca „Am condus revista Arta cativa ani, in anii 90, am fost primul director al Centrului Soros pentru Arta Contemporana- practic, am pus bazele acestei institutii. In anii 2000 am lucrat in mediul corporatist in Olanda, la o companie de servicii media si publicitate, unde am fost seful unei platforme de creatie multimedia".

Sustine ca a lucrat in mediul corporatist din Olanda, dar uita sa precizeze ca a lucrat doar patru luni - la compania cu un nume edificator Lost Boys Interactive/Băieții Pierduți. Insa, tot el, in „Arhiva unui pelerin", sustine ca „Nu se pune problema ca am fost plecat. Am fost la studii. Din punctul meu de vedere a fost o perioada de 20 de ani de acumulari intelectuale si de alta parte si a unor acumulari de savoir faire si savoir vivre".

Rădăcinile marxiste ale lui Călin Dan și serviciile regimului din 1982

In 1982, Calin Dan publica la Editura Meridiane „Portretul muncitorului in arta grafica".

Despre aceasta lucrare, criticul Erwin Kessler descrie in 2013 in „Turnesol" cine este de fapt Calin Dan. „Conceperea societății și a culturii drept un organism conformat exclusiv potrivit Puterii, și pentru care "diferența" este doar o tulburare metabolică, fiziologică, ce trebuie extirpată (Călin Dan conjură suav "praful" să se așeze pe numele meu, dar Maxy își trimitea oponenții direct în "frigider") ține însă nu doar de rădăcinile marxiste ale formației lui Călin Dan (prin primul său volum el deja servea regimul, din 1982), ci și de ceea ce a constituit obiectul unei bune părți a criticii mele de artă din ultimii 20 de ani: platforma pseudo-progresistă subREAL-CSAC-MNAC, care a cultivat cu obstinație o scindare a scenei artistice locale între "antici" (uapiști etc.) și "moderni" (doar ei, cei ce operau segregarea), mentioneaza Erwin Kessler.

Directorul MNAR, mare admirator a lui Soros

Un loc aparte in CV-ul lui Calin Dan il ocupa perioada 1993-1995, cand a fost directorul Centrului Soros pentru Arta Contemporana, dar nu spune nimic despre faptul ca a plecat cu scandal ca urmare a unor nereguli si de natura financiara. De fapt, Calin Dan este un mare admirator a lui Soros, pe care l-a venerat, l-a invidiat i-a studiat metodele si actiunile, iar acum le aplica constient sau nu, microstructurii pe care o detine si o manipuleaza. Intr-un memoriu ajuns recent pe masa ministrului Culturii, Ionut Vulpescu, se face si o descriere destul de elocventa a lui Calin Dan: „frustrat timp de 20 de ani, asistat financiar la periferia comunitatii artistice „internationale", expulzat din pozitia ce-i permite accesul la resurse". (Ziua News)

Comentariu Ruxandra Balaci:

„Dupa acapararea printr-un "pseudoconcurs" dat cu o comisie formata din nașa personala si indivizi fara cv, ale caror competente in zona muzeelor sint nule (seful UAP si o obscura ceramista, plus obscuri din minister) aflați in conflicte de interese cu participantii, obraznicia fara limite a incercarii de a muta/distruge MNAC confirma reavointa unor insi care nu au construit nimic in domeniul muzeologiei dar vor si stiu sa distruga (pentru a-si ascunde neputinta de a conduce, la parametrii de excelenta, si a ramine totusi in functie prin re-deschiderea unui santier).

Distrugerea rapida a ceea ce alții au construit din greu este conforma bunelor uzante ale neamului romanesc. Unei scene artistice autohtone majoritar pasive, ca sa ma exprim elegant, poate asta i se cuvine. Sa ramina fara cel mai important muzeu de arta contemporana din Europa de Est, un brand creat de Oroveanu/Balaci, directori fondatori pentru care iata, nu exista statutul de directori fondatori.(Nici pentru Bernea la MȚR, de altfel).

"Aproprierea " brand-ului MNAC de catre insi fara nici o legatura cu MNAC, anularea structurilor institutionale ale unui mare muzeu (anularea catalogului 10 ani de MNAC, continind toata activitatea MNAC de la fondare si a programelor internationale aferente evenimentului, desfiintarea departamentului curatoriat cercetare, demisia in bloc a echipei curatoriale MNAC, izolarea internationala a muzeului, expozitii majoritar mediocre, tributare intereselor variate ale UAP (UAP care n-a stiut decit arareori sa-si gestioneze galeriile proprii altfel decit anacronic), distrugerea unor programe de succes si a anexei MNAC, dezertificarea Dalles (3 expozitii in 2 ani, restul parasita si inchisa) catalog propriu pe banii MNAC pentru artistul-director, (btw nicaieri in Europa nu sint pusi artisti in fruntea muzeelor, et pour cause; nicaieri in Europa nu se dau "concursuri" validate de trepadusi fara cv pentru muzee nationale- et pour cause; directorii sint numiti atunci cind este vorba de anvergura si patrimoniu national. Dar pentru asta trebuie sa fie profesionisti care sa cunoasca muzeografie si regulamente ICOM, nu fumistii corupti de la Ministerul Culturii) sint doar citeva dintre actiunile destructive care au facut din actuala institutie o umbra a celei ce a fost.

MNAC are cum activitate pe sfert, sponsorizari pe sfert (in majoritate continuarea contactelor antamate de vechea directie), public pe sfert, nume internationale nici macar pe sfert ... toate rezultate ale unui manageriat " remarcabil".

Consider o rusine ca d-na Suteu si-a anuntat participarea la o asemena mascarada, la limita legalitatii (mai bine ar declansa controale la MNAC si la cum se organizeaza pseudoconcursurile pentru directorii institutiilor de stat in MC).

... Mihnire incomensurabila pentru "cloroformizarea" unui muzeu important de catre o clica de interese. Atit de romanesc...! Si atit de inutil orice efort de a construi in Ro....” (Facebook, 2016)