Foto:Bursa.ro
„Este inadmisibil că se dorește politizarea unui institut de cercetare. Nu produc semințe, nu fac răsaduri pentru un partid politic, ci pentru noi, românii, pentru viitorul nostru alimentar”, spune cercetătorul Costel Vânătoru, demis săptămâna trecută prin ordin al ministrului Agriculturii. Într-un interviu pentru QMagazine, cercetătorul a vorbit despre modul în care a fost demis, despre proiectul pe care l-a pus pe picioare, Banca de Gene, fara a-și ascunde regretul că nu a plecat din țară atunci când a avut ocazia. În opinia sa, miza acestei bătălii pentru Banca de Gene ar fi aceea că nu se dorește să avem ceva românesc.
„Cred că deranjează pe mulți ca un patrimoniu genetic al României să fie prezervat de români. Prea ar fi afirmarea identității noastre naționale. Poate că deranjează pe mulți că prin realizarea unui proiect cum este cel al Băncii de Gene am reuși să punem România pe harta științifică a lumii”, consideră cercetătorul.
Referindu-se la comunicatul Ministerului, prin care a fost demis, Vânătoru a spus că „acel comunicat pare dictat din altă parte, dintr-o zonă în care implicațiile sunt mai mult mai largi”. Vânătoru spune, de asemenea, că nu a beneficiat de niciun buget pentru Banca de Gene și că s-ar fi așteptat ca noul ministru al Agriculturii să-l anunțe personal de ce îl demite.
”Mie îmi pare rău că nu am evaluat corect situația atunci când am pornit la drum cu acest proiect. Nu am luat în calcul în ce țară trăiesc. Ministrul nu a avut bărbăția să-mi spună de ce mă demite, să-mi spună în față acest lucru. Am stat, împreuna cu echipa mea, la ușa lui zile întregi. Voiam să-i explic ce înseamnă și ce e cu Banca de Gene și, de asemenea, voiam să îi mulțumesc că pe 5 decembrie ne-a aprobat bugetul până la sfârșitul anului. Dar nu a găsit pentru noi”, a precizat cercetătorul.
„În comunicat se scrie că eu nu i-aș fi prezentat ministrului strategia Băncii de Gene. Abia de acum încolo îî puteam da și organigrama, să fac și un raport, să îi dau o strategie. Totul nu este decât o îngrozitoare dezinformare. Iar ministrul știe foarte bine cum stau lucrurile de fapt”, a adăugat Vânătoru, subliniind că din momentul înființării Băncii de Gene de la Buzău și pînă în prezent „noi nu am avut decât o hârtie și niciun leu”. Abia după 5 decembrie am pornit demersurile pentru a face din această instituție de cercetare o instituție funcțională, a subliniat cercetătorul.
De asemenea, Costel Vânătoru s-a referit și la un alt argument invocat de minister în demiterea sa, acela că singura Bancă de Gene funcțională din România este Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava. „Dumneavoastră ați auzit de varza de Suceava? Dar de ceapa de Suceva? Eu, nu. Am auzit de varza de Buzău, de ceapa de Buzău. Dar lăsând asta la o parte, care este problema de fapt că în România ar exista două astfel de bănci? Nu este normal să pui ouăle în mai multe coșuri? Nu este normal să vrei să prezervi patrimoniul natural al României? Am vrut să fac un bine. Dacă până acum mai speram ceva, acum am ajuns să regret că nu am luat calea pribegiei. Să știți că am rămas aici pentru că am fost fidel ideii că trebuie să las țării un tezaur ce nu poate fi cuantificat în bani. Deși, vă spun, au fost mulți care au încercat, prin oferte atractive, să mă convingă să părăsesc România.”
Vânătoru a mai spus că în 2012 urma să fie propus la premiul Franței pentru Știință. „Condiția era, însă, să părăsesc România cu ceva resurse genetice românești. Am refuzat categoric. Nu vreau să sune ca o laudă de sine dar timp de 34 de ani am muncit enorm. Am 40 de brevete de invenții, am peste 200 de referate internaționale. Și cu toate acestea, am ajuns astăzi să fiu tratat ca ultimul om? Fără pic de respect? Este inadmisibil că se dorește politizarea unui institut de cercetare. Am mai spus-o și o repet: Nu produc semințe, nu fac răsaduri pentru un partid politic, ci pentru noi, românii, pentru viitorul nostru alimentar”, a declarat cercetătorul.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cum să reușească proiectul globalist dacă aici mai există niște oameni cu conștiință națională, care se tot agață de cuvinte, golite de semnificație în secolul 21, precum identitate, independență (fie ea și alimentară) sau suveranitate!?