Această atitudine este de natură să depășească cadrul comunității istorice românești din Ucraina și  să  propage  un  efect  autodistructiv  în  statul  român, anume susținerea  diferențierilor dintre  caracterul  de  „român”  și  diferitele  denominări  regionale,  precum  „ardelean”,  „oltean”, „dobrogean” etc.  Dacă  aceste teze ar fi  reale,  ar rezulta,  cu  alte  cuvine,  că „oltean” e  altceva decât „român”.

 

Discuția despre limba și identitatea moldovenească în Ucraina în contextul adoptării de parlamentul de la Kiev a unei noi legi a minorităților naționale este de natură să creeze confuzie cu privire la adevăratele probleme privind standardele de protecție ale drepturilor și libertăților cetățenești pentru comunitatea românească din statul vecin.

 

Limba și identitatea moldovenească așa cum au fost promovate în fosta Uniune Sovietică în antiteză cu limba și identitatea română au constituit în realitate mecanisme de asimilare etnică dezvoltate  începând  cu  anul  1924,  al  căror  obiectiv  a  fost  epurarea  etnică  a  românilor  din teritoriile  anexate  în  urma  Pactului  încheiat  între  Hitler  și  Stalin  la  23  august  1939.  Crearea Republicii Autonome  Sovietice Socialiste  Moldovenești în  1924  a avut ca obiectiv declarat în actul său constitutiv anexarea Basarabiei și sovietizarea României, iar crearea artificială a unei limbi moldovenești diferită de limba română a fost unul din  mecanismele destinate să sprijine anexarea Basarabiei.

 

Nenumărate studii și volume istorico-lingvistice din ultimul secol, ale unor autori a căror probitate  academică  nu  poate  fi  pusă  la  îndoială,  au  dezvăluit  adevărata  natură  a  acestui mecanism  de  epurare  etnică  a  românilor  din  teritoriile  anexate  de  Uniunea  Sovietică.  Însă CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE Calea 13 Septembrie Nr.13,Cam. 5235-6, Sector 5, București, 71102 Tel: (004) 0731 199 066  / E-mail: office.cespe@gmail.com, office@cespe.ro  dincolo de natura istorică și academică a acestei discuții, în ziua de azi este evidentă realitatea limitării dreptului la folosire a limbii materne pentru românii din Ucraina. Legislația și măsurile administrative din statul vecin au provocat o scădere constantă a numărului de ore de predare în limba maternă în școlile publice și la excluderea limbii materne din spațiul public (mass-media, administrație, religie etc.)

 

Protejarea și promovarea drepturilor comunităților românești din afara granițelor țării este o obligație  constituțională a guvernului  României,  inclusiv  ameliorarea  efectelor  provocate  de politicile de epurare etnică practicate de Uniunea Sovietică prin impunerea limbii și identității moldovenești.  Renunțarea  la  tezele  de  natură  stalinistă  cu  privire  la  artificiala  limbă moldovenească ar fi fost un gest de reparație istorică, de care din păcate nu au avut ocazia să se bucure românii din Ucraina. Însă chiar și în lipsa unei astfel de reparații istorice, este de dorit ca Ucraina să adopte norme legislative conforme cu standardele europene în vigoare care să asigure comunității românești libera folosire a limbii materne.

 

În condițiile în care UE probabil va evalua progresele Ucrainei în îndeplinirea criteriilor pentru începerea negocierilor de aderare, apreciem că această țară trebuie susținută să se alinieze cerințelor  UE  în  domeniu  minorităților,  nu  descurajată,  prin  gonflarea  unor  teze  stalinist-putiniste.  Centrul  European  pentru  Studii  în  Probleme  Etnice  consideră  că  interesul  statului român  trebuie  să  se  suprapună  cu  interesele  identitare  ale  comunității  românești,  și  apreciază eforturile Ministerului de Externe în sensul determinării autorităților ucrainene să înceteze să mai opereze cu falsul istoric și politic al diferenței dintre „român” și „moldovean”

 

http://www.activenews.ro/documente/CESPE-comunicat-13-01-2023.pdf