„Să nu se mai fure în România! Nu mai înghițim hoția! Gata cu jaful!”
Schimbare morală, nu doar politică!
România e căpușată, sleită de resurse, de o uriașă caracatiță de mafii sectoriale. Mafia lemnului (de care DNA-ul nu se atinge). Mafia energiei (nici pe ea n-o atinge DNA-ul). Mafia petrolului (vezi mizerabila privatizare a Petrom-ului, niciodată anchetată de DNA). Mafia din sănătate (vezi modul cum se „pierd” echipamente medicale scumpe, cumpărate cu bani publici. Unde e DNA-ul?).
Mafia din sectorul financiar-bancar, fiscal, corporatist („avem cea mai blândă anti-corupție când e vorba de corupția banksterilor. Nu-i atinge niciodată” ). Mafiile din transporturi (vezi complicitățile ce au făcut posibil dezastrul autostrăzii „Bechtel”, interesele legate de CFR sau portul Constanța)... Mafia retrocedărilor ilegale (ohooo!)... Mafia resurselor minerale (vezi dezastrul zăcămintelor de aur, cupru, fier, alte metale)... Mafia pământului (în sens imobiliar de terenuri înstrăinate, dar și de sol fertil vândut și cărat cu vagoanele). Mafia apei...
Lista e interminabilă. Oriunde te uiți, jaf și devastare. Se fac bani din orice, peste tot unde se poate, prin metode ilegale sau la limita legalității, ori pur și simplu prin neaplicarea legilor în vigoare. Se profită de legi formulate ambiguu ori cu „scăpări” convenabile. Asemenea „găuri” în legi (americanii le numesc loopholes) sunt strecurate intenționat în toată legislația. Un exemplu, între multe altele, este cadrul legal permisiv care face imposibilă pedepsirea firmelor ce defrișează sălbatic pădurile și sancționarea Ocoalelor Silvice care închid ochii . Alt exemplu e chiar scandalosul OUG de facilitare (ba chiar încurajare) a abuzului în serviciu – când se știe că toate actele de corupție implică undeva un abuz în serviciu.
Rezultă prejudicii enorme, cu care în ultimă instanță noi, cetățenii români, suntem mai săraci. Sute de miliarde care, de 27 ani încoace, ni se fură nouă.
Dar să fim drepți: niciun partid nu are monopolul corupției. Furtul nu e apanajul unui singur partid. Protagoniștii jafului sunt distribuiți pe întregul spectru politic.
PSD-ul adăpostește, incontestabil, un mare număr de tentacule ale acestei caracatițe (vă mai amintiți de emblematicii Micky Șpagă sau Hrebe?)... Această hidră enormă exercită presiune asupra conducerii de partid și a guvernului de a adopta o legislație care s-o scape de pușcărie.
Dar și PNL-ul deține o cotă remarcabilă (incluzând aici și fostul PDL, fost PD, desprins din PDSR): toată lumea îi cunoaște, începând cu Petre Roman, rar menționat, dar care, ca premier, în 1990 a dat tonul distrugerii industriei române, și care apare și azi „pe sticlă” ca un îngeraș inocent.
Nici UDMR-ul nu e „curat și uscat”. Implicarea sa în defrișările de păduri, în dezastrul munților cheliți din Carpații Orientali, e notorie – până acolo încât s-au pus porecle pe baza unui joc de cuvinte „cherestea-Chereștoi”. PMP, ALDE au și ele „faliții” lor. Numărul hoților, ca și dimensiunea prejudiciilor, sunt proporționale cu mărimea partidului, durata și gradul de acces la butoanele puterii.
Dar rețelele mafiote sunt trans-partinice. Ele traversează toate formațiunile politice. Și nu numai: nicio instituție – nici Parlamentul, nici SRI-ul –, precum și nicio lojă masonică, niciun club Rotary, niciun ONG soroșist, nu s-ar putea lăuda că le-ar cuprinde sau acoperi integral. Tot așa cum ele acționează în toate provinciile istorice ale României, fără opreliști. Traficul de orice fel, tranzacțiile frauduloase, afacerile tenebroase, abuzul și jaful nu cunosc granițe, având ramificații în țări UE, Israel sau paradisurile fiscale.
Complicitatea între sectorul public și cel privat – cheia tuturor afacerilor ilegale – se bazează pe aceste rețele mafiote meta-instituționale, ce transcend partidele, instituțiile și structurile statului, ca și pe cele private. Ele se constituie în găști infracționale organizate, unite în jurul unui singur criteriu: interesul financiar și de putere. Coeziunea lor se bazează pe relații formale și informale, atât familiale (faimosul „capitalism de cumetrie”), cât și pe conivențe subterane și vulnerabilități secrete, imoralitate, promiscuitate și șantaj. Ele folosesc toate pârghiile instituționale, iar când legislația nu le convine, au mijloace de a o modifica. Sau măcar încearcă, așa cum s-a întâmplat acum cu OUG de modificare a Codului Penal.
Și toată această corupție ne mărește sărăcia și menține în societate un climat oribil, de lume bolnavă moral, fără criterii de adevăr și dreptate socială. Oamenii nu mai au încredere că dreptatea mai e posibilă, că cinstea mai are vreo șansă.
*
De asta au ieșit românii în stradă. S-a atins un prag critic, de la care oamenii nu mai vor să înghită hoția, jaful, minciuna, tot ce miroase a furt. Ei au ajuns efectiv, literalmente, la „toleranța-zero” față de corupție. Pe drept cuvânt, ei nu mai acceptă nicio tentativă de a-i face scăpați pe „penali”, de exonerare a celor suspectați de afaceri dubioase sau abuz de orice fel. Lumea s-a săturat de hoție. De hoți, de oriunde ar fi ei. Lumea vrea să vadă statul de drept concretizat într-un comportament onest al demnitarilor, în funcționarea corectă a instituțiilor, în aplicarea legii întru interesul public, nu în cel personal al unor tâlhari.
Aceasta e adevărata miză. Românii au înțeles că hoția provoacă, de 27 ani, o hemoragie gigantică a avuției naționale, de care în loc să beneficieze ei, beneficiază niște categorii de bandiți deghizați în politicieni, demnitari și autorități legitime. De aceea, s-au hotărât să le retragă legitimitatea dobândită prin minciună, înșelăciune și impostură. Și cred că sunt șanse ca acest curent să persiste până se va vedea o schimbare reală.
Nu mă amăgesc: caracatița mafiilor este enorm de puternică, având rădăcini adânci, resurse uriașe de bani și putere instituțională, și motivația de a-și păstra privilegiile, prin orice metode.
Dar nici puterea unei națiuni care se trezește nu trebuie subestimată. Ea a declarat război total caracatiței corupte.
De aceea, să nu ne înșelăm. Acest război este, și trebuie să fie, nu doar împotriva unui partid, ci a hoției în general, oricine ar practica-o. Nu se contestă doar PSD-ul ci TOȚI politicienii corupți, de oriunde ar fi.
Acum ținta imediată este, pe drept cuvânt, justiția și OUG-ul pesedist care e menținut în mod sfidător, în ciuda tuturor, și care trebuie abrogat.
Dar marea masă a protestatarilor vor mai mult decât atât: ei vor cinste, dreptate și corectitudine în tot ce înseamnă viața politică, socială și economică a României. Și ei nu se vor opri, nu vor ceda, ci vor merge mai departe. Sunt alături de ei și sper din toată inima că vom reuși să determinăm această schimbare.
Schimbarea trebuie să fie în primul rând morală, nu strict politică. Iar comunicatul de ieri al Patriarhiei sublinia tocmai acest lucru.
De aceea susțin și eu propunerea ca Biserica să joace rolul de mediator în actualul conflict instituțional.
Dar cu o condiție: ca Biserica să se poziționeze alături de popor, nu de partea statului. Să renunțe la modelul nefast al „simfoniei bizantine”, care a dus la căderea Bizanțului din pricina corupției endemice. Biserica trebuie să fie, explicit, de partea adevărului, a dreptății, a moralității, a iubirii de țară și de oameni. Să nu țină cont de calcule de „oportunitate”, de interese financiare sau de influență, ci exclusiv de Adevăr.
Iar modul cum e formulat comunicatul Patriarhiei mă face să cred că acesta e duhul în care Biserica înțelege să se implice. De fapt, să nu uităm că Biserica este formată din cler și laicat, împreună.
De aceea am nădejdea că Biserica va căuta dreptatea și pacea. Căci „fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate” și „fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Să fim deci fiii dreptății și ai păcii, ca să ne putem numi cu adevărat fiii lui Dumnezeu.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
De "dinti" aia chiar nu stiu ce sa zic sau daca asta s-a vrut: pilirea dintilor ori slabirea zgarzii victimei?? Vom vedea, zise orbul!
Pana atunci, mi-ar placea sa vad mesaje cu cereri concrete ref la marea coruptie ori la furaciunile cu acte bine facute (vezi pamantul), ori la alte legi strambe (217) si indraznesc sa visez la ziua pe care nu am trait-o niciodata: cea in care niciun politician nu va mai avea tupeul si aroganta sa creada ca el e "de-al strazii" ori ca referendumurile sunt facultative daca poporul a votat sau a semnat clar si mai ales sa creada ca ii breaz pt ca s-a catarat pe valul nostru de obida! Noi ii punem acolo. Daca ii privim in ochi si nu vrem sa ne mintim frumos, as zice ca putem sa ne dam seama cum nu le pasa de noi ori daca vor sa faca ce trebuie. ...A visa e gratis!
Mai întâi, că subiectul ar fi „arhicunoscut”: dv. confundați un articol de opinie cu unul de știri. Articolul de opinie nu introduce subiecte necunoscute, nu oferă informații noi. El prezintă o poziție proprie față de un subiect deja cunoscut. Este exact ceea ce fac – îmi prezint opinia față de subiectul zilei: manifestațiile din țară de o săptămână încoace și cauza lor. Puteți să nu fiți de acord cu opiniile mele, dar e aberant să mă acuzați că „abordez un subiect arhicunoscut”. Da, e o opinie despre un subiect cunoscut. So what?
Despre „ciorbă”: e o metaforă care poate oferi o informație despre gusturile dv. culinare. Nu înseamnă și că s-ar potrivi.
Despre absența lui Klaus Iohannis din textul meu și faptul că l-aș fi „votat cu ambele mîini”: din nou vă înșelați, sunt departe de a fi fan Klaus Ionannis, nu sunt deloc. Dar tocmai asta nu aveți discernământul de a înțelege: că nu sunt nici „cu Iohannis”, nici „cu PNL”, nici „cu PSD”, și cu atât mai puțin „cu USR”. Sunteți incapabil să percepeți nuanțele și esența poziției mele. Refuz orice maniheism rudimentar, reducționist, simplificator. Refuz să strig „jos PSD”, „sus Iohannis”, sau invers. Tocmai aceasta spun: că rețelele mafiote sunt adevărata „ciumă” care secătuiește România, și că ele nu sunt limitate la un singur partid, o singură lojă sau o singură instituție – fie ea prezidențială, SRI-stă sau soroșistă. Spun că adevăratul cancer care metastazează în România îl formează caracatița mafiotă a hoților și nemernicilor „băieți deștepți” fără scrupule, care devalizează de 27 ani toate sectoarele. Și că niciun partid nu are monopolul lor. E așa greu de înțeles?
Dovadă că OUG 13 era dubioasă e tocmai încercarea de a o reintroduce sub formă de lege în Parlament (o lege „mai complexă”, cum tocmai a anunțat Iordache). Această persistență e gravă, ea nefiind justificată de nimic. Care e urgența relaxării legislației anti-corpuție?
Asta inseamna ca ea nu exista doar la institutii si partide, ci si la omul de rand.
Despre care om poti spune ca este drept, integru, cinstit, etc.?
Care dintre noi nu minte, nu fura (cand are ocazia), nu are doua fete (cea interioara, reala, si cea aparenta, falsa)?
Prin urmare, de unde sa luam oameni adevarati, corecti, buni, pt. a ne conduce? Ce sa-i formeze in felul acesta?