Traducătorul și cercetătorul în misterele istoriei Ionel Trandafir ne oferă un nou documentar tradus și subtitrat în română, cu următorul text explicativ:
„În noaptea de 22-23 mai 1948, la o săptămână după declararea statului Israel, satul palestinian de coastă Tantura (1.500 de locuitori) a fost atacat și ocupat de unități ale Brigăzii Alexandroni a armatei israeliene. Satul, situat la sud de Haifa, se afla în zona atribuită statului evreu prin rezoluția de împărțire a Adunării Generale a ONU.
În 1948, în urma aprobării controversate a Planului Națiunilor Unite de împărțire a Palestinei din 1947, a izbucnit un război între facțiunile arabe și evreiești, ambele revendicând dreptul la același teritoriu. Bineînțeles, satele arabe erau acolo înainte ca poporului evreu să i se spună că este pământul lor. Suntem informați că, în timp ce israelienii consideră această perioadă de lupte ca fiind Războiul de Independență, palestinienii o numesc "Nakba" (catastrofa din 1948). Așa cum Schwarz spune fără menajamente în text negru pe alb: "Sute de orașe și sate palestiniene au fost distruse în 1948. Cel puțin 750.000 de palestinieni au devenit refugiați".
Prin ocuparea, depopularea, distrugerea ulterioară și confiscarea tuturor terenurilor sale de către Israel, soarta satului Tantura a fost similară cu cea a altor peste 400 de sate palestiniene în timpul războiului din 1948. Dar a împărtășit, de asemenea, cu aproximativ două sute dintre aceste sate, agonia suplimentară a unui masacru pe scară largă a locuitorilor săi.
Poate că cel mai înfiorător lucru din Tantura, un documentar impresionant realizat de Alon Schwarz, este râsul nervos care iese din gura unor bătrâni care se presupune că au fost complici la un masacru cu zeci de ani mai devreme. Aceștia chicotesc și rânjesc la sugestia răutății lor, fie convinși că au fost justificați, fie orbiți de propriile lor minciuni. Este o reacție brutal de umană, care este profund tulburătoare de asimilat. Războiul permite raționalizarea răului. Iar banalitatea care urmează adesea pare a fi un act de negare. Pe măsură ce Schwarz și colaboratorii săi prezintă dovezile eradicării satului palestinian Tantura de către soldații Brigazii Alexandroni, toate acestea devin foarte clare.
Unul dintre aceste sate a fost Tantura, iar ceea ce s-a întâmplat după război este punctul central al narațiunii. Sunt intervievați mai mulți foști soldați ai Brigazii (inclusiv cei care au fost prezenți la Tantura), precum și ultimii locuitori ai satului în viață. Un interlocutor central pe tot parcursul filmului este istoricul Teddy Katz, care a scris o teză în 1998, în timp ce preda la Universitatea din Haifa, în care susținea că Brigada Alexandroni a ucis sute de săteni palestinieni după ce aceștia s-au predat. Katz a fost imediat dat în judecată pentru calomnie de către veteranii Alexandroni și, în cele din urmă, și-a retras lucrarea. La scurt timp după aceea, a încercat să își retragă declarația, dar judecătorul Drora Pilpel a respins cererea.
Tantura revizuiește și reia dovezile lui Katz: numeroase interviuri înregistrate atât cu soldați, cât și cu supraviețuitori ai evenimentului în cauză. Deseori, amintirile "neclare" din prezent contrazic ceea ce auzim în înregistrări. Ceea ce este amintit ca fiind victime de război este vorbit pe bandă, în mai multe cazuri, ca o execuție mai mult decât planificată. Se vorbește despre săparea unei gropi comune și despre faptul că nu se iau prizonieri. Adesea, cei intervievați pot fi auziți spunându-i lui Katz să "ignore ultima parte", aparent conștienți de ceea ce trebuie să ascundă. Judecătoarea Pilpel ascultă casetele în fața camerei pentru Schwarz, concluzionând că, dacă ar fi ascultat aceste casete până la capăt cu douăzeci de ani mai devreme, Katz ar fi putut foarte bine să câștige în instanță.
Un context mai larg este dat de mușamalizarea deportării a sute de mii de palestinieni din casele lor. Echipele de filmare ale MGM au fost aduse de către liderii israelieni pentru a filma exodul, imaginile fiind apoi montate pentru a sugera o plecare pașnică și de bunăvoie. Sunt evidențiate, de asemenea, directivele lui David Ben-Guriont, primul prim-ministru al Israelului, care susțineau acest lucru.
Din punct de vedere estetic și dramatic, Tantura este o lucrare destul de simplă, iar acest lucru este de apreciat. Ne sunt prezentate faptele așa cum le văd realizatorii. Schwarz și colaboratorii săi îl recunosc pe Katz și complicațiile cuvântului său, lăsându-ne în același timp să auzim mărturisirile de la soldații înșiși. Dictonul spune: Cei care nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete."
Tantura a avut premiera în cadrul Festivalului de Film Sundance 2022.
Traducere și subtitrare: Ionel Trandafir
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu sunt deciat niste criminali de rand care joaca un rol tocit de victime.
Oare Hitler era evreu ?
Omenirea nu mai face doi bani. Prostita de minciuni si inselatorii, slabita de alarme catastrofiste aproape zilnice, debilitata intentionat de comoditate, luxurie, lasitate, coruptie generalizata, vicii de nemarturisit, printre care pedofilia criminala, victimizata de morti dese si aparent inexplicabile mai ales printre oameni tineri, pacatosita de avorturi monstruoase si de invazia LBTQ, atacata abject de hoarde migratoare care stiu perfect dinainte unde sa se duca si ce sa faca (violuri, omoruri, toate nepedepsite), ce a mai ramas nepervertit din Omenire? Va plati amarnic pentru lipsa ei de solidaritate si de unire in fata Raului multitudinar. Desi ea detine majoritatea zdrobitoare ca numar de persoane, nu stie ce sa faca cu aceasta majoritate, nu mai are initiativa, nici sistem imunitar. Tocmai acesta din urma i-a fost slabit, apoi anihilat de teroarea medicala a covidului si de tot ce a urmat. si urmeaza. Nimic nu e intamplator, ci asta s-a urmarit si s-a obtinut.
"Iată, îți dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei și nu sunt, ci mint; "
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, 3,9
Sunt pentru noi, cadavre vii
Fățarnicii, asasinii, viclenii
Varsă sânge nevinovat, de milenii
În veacul prezent, totul se vede
Ura lor pentru oameni, străveche
Pofta de sânge, de înrobire
Dracească , cumplită menire
Peste Țara Sfântă flutură Moartea
Spectatori-creștinii, nu iau partea
Inocenților, pe ecranele inimii lor
Apocalipticul omor al Copiilor!
+++
Teribil articol, cumplite adevăruri
Primit'am pedeapsă, vaxxuri-otrăvuri
Moartea îneacă Gaza în sânge
Deasupra noastră, copilul plânge
Cum să ieșim din groaznica dramă?
Pe scena lumii urlă veșnic o mamă
Copii sfartecați , părinți masacrați
Uităm răspunderea pentru frați
Uităm și pe cei nenăscuți, copii neavuți
Copiii noștri omorâți în burți
Domnul ne mai acordă puțin timp
Să ispășim Păcatul mai greu decât Olimp !
Sincer, acest rîs sau rânjet de pe fața lor îmbătrînită, fără a avea nici cea mai mică urmă remușcare, șochează mult mai mult decât orice am citit sau văzut.
Evita sa raspunda la intrebari sau arunca totul in derizoriu; n-au auzit, n-au vazut, dau vina ca-asa e in razboi si, mai ales, NU CRED o iota despre atrocitatile facute de armata. Ce fac azi in Gaza ii demasca!
Cele 4 personaje, de la inceput si din final arata mizeria sufleteasca si indarjirea cu care apara trecutul odios si isi doresc sa puna batista pe tambal pe faradelegile statului evreu.
Un mit se prabuseste despre calitatile morale ale poporului ales; un mit dezvaluit chiar de o parte a evreilor!
Sa nu uitam ca evreii au ales sa-l salveze pe Barabas in locul lui Iisus atunci cand Pilat s-a spalat pe maini in a judeca pe cine sa salveze de la rastignire!
Aceleași agenții (sau agenturi) care se autocenzurau și îi cenzurau și pe alții, par că au scăpat din lesă, iar sentimentul de ură față de evrei crește exponențial, zi după zi, în toată lumea.
DE CE?
Sau, mai bine zis, DE CE ACUM?
Lăsând la o parte detaliile care oripilează, încercând o raționalizare a situației, ceva nu e deoc în regulă aici, și miroase al dracului de tare a program de inginerie socială.
ÎN CE SCOP?
Cui îi folosește, în momentul ăsta, recrudescența urii față de evrei?
Nu uitați un lucru: nimic nu este întâmplător, totul e planificat, iar strategia „creează problema -> lumea țipă după soluții -> oferă soluția ta” e veche, intens folosită, și dă rezultate.
Nu vă lăsați manevrați de materiale emoționante, chiar dacă vă vine să spargeți ceva în capul primului evreu întâlnit, ci puneți-vă o singură întrebare: cui prodest? Cui îi folosește asta?
Functioneaza acum mai bine serviciile de securitate? Pfff... serios?