Fotografie perfecționată de Florin Roștariu / ColoRoștariu/FB
Colindele ne vestesc Nașterea Domnului de peste 2000 de ani. Ele trebuie să răsune în casele românilor dinainte de Crăciun și până la Anul Nou.
Între colindele pe care ne-am obișnuit să le auzim an de an înaintea sărbătorii Nașterii Domnului există și o colindă scrisă de Mihai Eminescu.
A fost publicată în ediția de Crăciun, din 1933, a ziarului „Universul”.
În anul 1933, ziarul „Universul” publica în ediția sa de Crăciun o colindă inedită a Românului Absolut - Mihai Eminescu. Articolul menționa că în caietul pe care a fost scris originalul erau notate înca trei strofe neterminate însă de poet.
„Printre zecile de caete ale lui Eminescu - dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, în 1902 - se găsește unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numarul 2276”, nota „Universul”.
„Fila 203 a acestui caet cuprinde o poezie de Crăciun care avea să aibă șapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu n’a așternut întregi decât versurile cu soț (al doilea și al patrulea): În leagan l’împăture /...Și magii alăture /Din ‘naltul tăriilor... /...Ș’a Sîntămariilor / Rădice coroanele... /...S’arate icoanele,
Dar cele dintâi patru strofe le putem considera aproape definitive.", nota celebrul ziar.
Iată colina, pe care o puteți asculta mai sus în interpretarea Oanei Sârbu:
E vremea colindelor,
Căci ghiața se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele..
De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului
Mihai Eminescu
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.