Foto: ECLJ.org
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat marți România pentru încălcarea dreptului la viața privată, după ce autoritățile române au refuzat să recunoască „schimbarea identității sexuale” a două persoane pe motiv că acestea nu au fost supuse unei intervenții chirurgicale, notează AFP, citată de Agerpres.
CEDO a fost infestată de organizația subversivă a lui Soros după cum a demonstrat un studiu ECLJ.
Cele două femei din naștere, de cetățenie română, în vârstă de 44 și 38 de ani, care consideră că identitatea lor e alta decât cea determinată de sexul biologic, au reclamat că justiția din România le-a respins cererile de modificare a stării lor civile fără a aduce dovada unei operații de schimbare de sex.
Notăm aici că instanța națională nu s-a pronunțat împotriva schimbării de sex a celor două cetățence, ci doar a constatat că nu poate certifica noua realitate fără o dovadă palpabilă care să o ateste. Dimpotrivă, curtea europeană se pare că socotește a fi suficientă o declarație pe proprie răspundere a persoanei care se consideră de alt sex decât o vădește cel biologic. În orice caz, CEDO consideră că o persoană care se autoidentifică de alt sex decât cel din naștere trebuie recunoscută și juridic ca atare, chiar și în cazul în care persoana nu dorește să-și schimbe fizic sexul printr-o operație chirurgicală, identitatea clamată având prioritate față de cea biologică. Instanța europeană pune accentul pe victimizarea celor în situație, considerând că nu li s-a respectat dreptul la viața privată și la integritate fizică.
Judecătorii CEDO au considerat că „tribunalele naționale le-au pus pe reclamante, care nu doreau o intervenție chirurgicală de schimbare de sex, în fața unei dileme fără ieșire: fie să se supună unei astfel de intervenții în pofida propriei voințe și renunțând la deplina exercitare a dreptului la respectarea integrității lor fizice, fie să renunțe la identitatea lor sexuală, ceea ce ține tot de dreptul la respectarea vieții private”. Prin aceasta, a estimat CEDO, reclamantele au fost puse într-o situație de „vulnerabilitate, umilire și anxietate”, situație care nu respectă „echilibrul just între interesul general și interesele persoanelor în cauză”.
Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a condamnat în unanimitate România pentru „atingere nejustificată adusă dreptului la respectarea vieții private”, garantat de articolul 8 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. Astfel, statul român va fi obligat să plătească fiecăreia dintre cele două reclamante o sumă de 7.500 de euro ca „daune morale”, precum și 1.153 de euro ca „despăgubiri materiale” pentru una dintre ele, care a suferit între timp două intervenții chirurgicale de transformare a organelor genitale feminine, pe care nu le-ar fi făcut dacă justiția română i-ar fi recunoscut noua identitate autoproclamată în lipsa operațiilor care să o probeze fizic. Toate aceste așa-zise despăgubiri vor fi achitate de statul român din bani publici, în condițiile în care pentru alocații și pensii nu se găsesc fonduri încă de anul trecut.
Se pune întrebarea dacă dreptul la integritate fizică, precum și „echilibrul just între interesul general și interesul persoanei în cauză” vor fi invocate cu la fel de multă larghețe de instanțe pentru a-i proteja pe cetățenii europeni - alții decât cei cu identități de gen diferite de sensul comun - care vor refuza alte operații neobligatorii, precum vaccinarea împotriva noului coronavirus.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Iată, pas cu pas, cum, cum în numai 6 luni, ea s-a strecurat neobservată de ONG-uri, Biserica Ortodoxă Română și presă:
1. Convenția de la Istanbul a trecut pe sub radarul opinei publice în iunie 2014 când Rovana Plumb a semnat-o la Strasbourg.
2. A fost din nou ignorată în septembrie 2015 când Guvernul Ponta, prin HG, a supus-o președintelui Iohannis spre aprobare. Spre deosebire de cazul Referendumului (privind căsătoria între un bărbat și o femeie) cerut de 3 milioane de români, Iohannis nu stă pe gânduri ci, imediat, supune Parlamentului spre adoptare Proiectul de Lege privind ratificarea Convenției. Nimeni nu se sesizează!
3. Pe 13 octombrie 2015, Proiectul de Lege ajunge fără zarvă în Camera Deputaților, unde este adoptat în mai puțin de 5 săptămâni cu UNANIMITATE DE VOTURI (ce rușine!!): 204 deputați din 204 prezenți (Camera are 329 deputați). Remarcați cifra mare de absenteism: 38% -- chiulangi plătiți din banii publici.
4. În aceeași zi Proiectul aprobat este înaintat la Senat care, pe 29 februarie 2016, cu 100 de voturi pentru, o abținere și UN SINGUR vot împotrivă adoptă Proiectul.
5. Pe 8 martie Legea privind ratificarea Convenției este trimisă la Iohannis spre promulgare.
6. Pe 16 martie 2016 Proiectul este promulgat prin decretul prezidential 306/2016 și devine Legea 30/2016, publicată ulterior în Monitorul oficial nr 224/2016.
Mai multe la:
https://www.justitiarul.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-conventia-de-la-istanbul-i/
https://www.justitiarul.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-conventia-de-la-istanbul-ii/