Într-o societate care și-a pierdut reperele, evaluările nu mai poartă duhul și pecetea Scripturii, ci doar robia aridă a literei și a "corectitudinii politice" ...
Iar încredințarea care vine din duhul Sf. Părinți este înlocuită cu parerologia ridicată la rangul de știință cu iluzia echipolenței...
Apoi, frecventarea mentală a unor paradoxuri ce se nasc din lectura răstălmăcită a faptelor, a evenimentelor, toată această radiografiere pe dos a realității este rezultatul împotrivirilor născătoare de orgolii, de vendete, de zvâncuri revanșarde, care nu străluminează nici o conștiință, câtă vreme nu sunt roada iubirii, a smereniei, a bunăvoinței...
Se preferă o developare pe negativ a orice, ca și cum privind prin negativ, ne autoamăgim că avem o gândire pozitivă, deși este plină doar de blițuri și shutscreen-uri subiective, secvențiale...
Observăm o degradare a opiniei, o prăbușire a cuvântului în vorbă negerminată, o decalibrare a verbalizării, a discursului prin dispersii malițioase, cu raportări eronate la întâmplări și persoane care populează nevrozele acestei lumi ce iau în stăpânire percepțiile și cogniția omului de azi, care nu mai are capacitatea să decripteze obiectiv realitatea, trimițând în ridicol și derizoriu rezumatele gândirii sale.
Datorită acestor disfuncții de interpretare a unei realități tot mai complicat de tâlcuit, de expertizat, mai mult ca oricând observăm cum în absența unei axiologii bine definită, valoarea, inteligența, viziunea, talentul, meritocrația, sunt dezavuate, abandonate, infamate și târâte în lanțuri cu imprecații abjecte în pivnița întunecată a indezirabilului...
Doar o inteligență recunoaște o altă inteligență, însă complotul și partida mediocrităților le trimit pe acestea în disidență, pentru că calapodul infinitezimal al judecăților strâmte, strâmbe, minuscule și metronomul Puterii care urmărește tempo-ul micimilor de suflet și intelectul slab al obedienților este decalibrat pentru spiritele mari și îngust pasului spre elocvență, fiind reglat doar pentru preocupările mărunte, cotidiene...
Nu mai este vocație pentru grandoare și mărinimie, pentru eroism, bărbăție și curaj, pentru elocință, pentru demnitate și noblețe, toate sunt răstignite, deochiate, batjocorite, astăzi de rânjete ofuscate așezate pe caractere de nimic, cioturoase, ci mai abitir este o aplecare pentru tâlhărie și pentru masacrarea valorilor care stau în cuvinte ca: familie, neam, credință, Biserică, tradiție, patriotism, etc.
Această crucificare a lui Hristos în oamenii de valoare o face gloata cu afinități elective în timp ce strigă: Eliberați-l pe Baraba!
Virtutea este în minoritate; nu iese la vot...
Majoritatea nu mai este "norma obiectivă a moralității"...
Kant nu mai are dreptate; a avut doar în vremea când "Dumnezeu umbla din casă în casă...", nu acum când nu mai avem cărare între inimi...
Populația a schimbat paradigma...
Astăzi mediocritățile sunt elogiate, ariviștii mișună harnici și lingușitori, adaptați prostocrației generale obediente, făuritorii în trend ai noii lumi lipsită de consistență, de forme fără conținut, aflată într-o cruntă penurie de substanță ontologică...își joacă caraghioslâcul triumfător prin odăile Puterii vremelnice, plină de hidoșenie și de putred în interior...
Într-un așa peisaj grotesc, oripilant, în care viclenia, fățărnicia, lașitatea, minciuna, frica, prostia, răutatea, fudulia tâmpă, devin "personaje pozitive", trase pe scena în care nonvalorile sau viciile personificate joacă în roluri principale, într-o piesă a paradoxurilor și a absurdului, nu te mai poți mira de ce spectatorii de calitate părăsesc sala dezgustați, iar actorii plini de "talente" nu mai sunt aplaudați...
Răi, da' buni... se pronunță jurații...
Idioți, dar utili... strigă un juriu corupt...
Mediocri, dar harnici... exclamă omologii...
Mizerabilitatea acestei lumi s-a mutat în habitudinile noastre și de atâta necurăție a ochiului, a privirii, a minții, nu mai vedem frumosul din oameni...și nu mai înțelegem aproape nimic...
Într-o țară de voievozi, cum să nu mai fie lăudată vitejia !?
Într-o Biserică de sfinți și de martiri cum să nu iasă în față mărturisitorii !?
Într-un neam dârz și binecredincios cum să fie preferată lașitatea, slugărnicia și apostazia!?
Cât de mult i s-a întunecat mintea omului astăzi, cât de mult i s-a învârtoșat inima!
"Ochi au și nu văd, urechi au și nu aud..."
"Și a venit Lumina în lume și oamenii au ales întunericul pentru că faptele lor erau rele, iar la lumină se vădesc păcatele... "(Ioan 3,19-20).
Lumea își trage ponoasele...
Nori de pâclă se adună spre Răsărit dinspre Apus...
Răul se înfiripă în fiecare moleculă de aer inspirat și expirat de oameni...
Iubirea s-a împuținat din pricina fărădelegilor...
Judecătorul Cel drept vine să curme judecățile cele strâmbe...
Osebiți-vă!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.