Macron vrea să conducă politica externă a Europei dar nu toată lumea este de acord, se arată într-un articol postat de Bloomberg, tradus de mariustucă.
Emmanuel Macron nu a avut nevoie să publice imagini cu el însuși bătându-se cu un sac de box pentru a spune lumii că este pregătit pentru luptă.
Chiar înainte de a difuza pozele Raging Bull pe Instagram, noua poziție a președintelui francez a fost evidentă atunci când a reușit să refuze public să excludă trimiterea de trupe în Ucraina.
Întrucât Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană și guvernul Germaniei e rupt de diviziuni, Macron s-a transformat în personajul de facto al continentului în politica externă. El a preluat conducerea în combaterea agresiunii ruse și a dezastrului umanitar din Gaza. Dar nu toți aliații săi sunt convinși că el este cel mai bun campion al intereselor lor.
Comentariul său controversat despre trimiterea de trupe a câștigat critici instantanee și publice din partea cancelarului german Olaf Scholz și a înfuriat oficialii americani care spun în privat că o astfel de mișcare ar putea chiar risca să duca la o ciocnire cu Moscova, potrivit unui înalt oficial .
Sugestiile lui Macron au fost emise pentru a-l face pe președintele rus Vladimir Putin să se îndoiscă, a spus el la acea vreme, dar oficialii familiarizați cu discuțiile NATO cu privire la Ucraina au spus că este posibil să fi avut efectul opus.
Forțând Berlinul să excludă public posibilitatea de a trimite trupe, Macron a reușit să risipească ambiguitatea persistentă cu privire la locul în care se aflau liniile roșii ale aliaților, potrivit unui înalt oficial american.
Nici comentariile nu au fost foarte inteligente din punct de vedere al securității operaționale – potrivit unor oficiali – mai ales având în vedere că mai multe țări au deja ceva personal în Ucraina.
Amenințarea Rusiei
Chestiunea unității militare a Europei este cu atât mai importantă acum că Putin este încurajat de victoria la alegerile organizate de el cu ocazia aniversării anexării Crimeei, în timp ce îndoielile de luni de zile cu privire la furnizarea de arme a Ucrainei tot nu sunt clare.
E în joc și politica internă franceză. Macron aruncă Ucraina în prim-planul campaniei pentru alegerile europarlamentare din iunie, înfățișându-și rivala de extremă dreapta, Marine Le Pen, drept un aliat al lui Putin.
„Este din ce în ce mai clar că Rusia este o amenințare pentru noi”, a declarat marți ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, într-o conferință de presă. „Nu ne putem permite să ne imaginăm o victorie rusă”.
Nu există nicio îndoială că unii premieri ai UE îl caută pe Macron pentru conducere, mulți salutând poziția sa întărită față de Rusia, potrivit unui oficial familiarizat cu discuțiile de la cea mai recentă întâlnire de la Bruxelles.
În același timp, Franța a sprijinit Polonia, cerând UE să se gândească din nou la acordul care permite cerealelor ucrainene să curgă liber pe piața unică, lucru care a alimentat protestele fermierilor.
Dar unul dintre numeroasele planuri ale Europei de a rezolva deficitul de arme din Ucraina este emblematic pentru motivul pentru care Macron îi supară pe unii aliați. Criticii președintelui francez spun că este mai mult vorba decât acțiune.
Republica Cehă conduce o inițiativă care prevede achiziția a aproximativ 800.000 de obuze în viitorul apropiat din surse din afara UE. Chiar dacă Macron a declarat luna trecută că sprijină inițiativa cehă, Franța nu a făcut încă o contribuție financiară. Germania, în schimb, cheltuiește 300 de milioane de euro (325 de milioane de dolari) pentru a cumpăra 180.000 de obuze.
De la începutul războiului, Franța a rămas cu mult în urma aliaților săi în ceea ce privește ajutorul total trimis Ucrainei, potrivit Ukraine Support Tracker al Institutului Kiel. A promis Kievului mai puțin de 2 miliarde de euro în sprijin, spre deosebire de cele 22 de miliarde de euro ale Germaniei. Aceasta este o discrepanță puternică, deși guvernul francez spune că aceste cifre nu țin cont de impactul disproporționat pe care l-au avut armele sale moderne pe câmpul de luptă.
Macron a căutat să umple golul lăsat când Angela Merkel a demisionat din funcția de cancelar german în 2021 și îndoind muschiul politicii externe a Franței.
El a fost mai îndrăzneț decât alții lideri europeni când, potrivit unei citiri a conversației din biroul lui Macron, i-a spus premierului israelian Benjamin Netanyahu că orice transfer forțat de oameni din orașul Rafah ar constitui o crimă de război.
Cu toate acestea, aventurile recente de politică externă din afara Europei au avut unele rateuri. Strategia lui în Africa este un eșec în timp ce Franța se luptă să convingă națiunile din regiunea Sahel să tolereze prezența unei foste puteri coloniale. Nigerul a fost un pivot în strategia lui Macron acolo, dar anul trecut guvernul francez a trebuit să-și evacueze cetățenii după ce soldații l-au luat ostatic pe președintele Nigerului.
Dar, după aproape șapte ani la putere, președintele francez și-a construit și un palmares de experiență. El este unul dintre cei doi lideri din Grupul celor Șapte, de exemplu, care au lucrat cu Donald Trump.
Înaintea alegerilor în care fostul președinte s-ar putea întoarce la Casa Albă, europenii pun deja la îndoială angajamentul SUA față de relațiile transatlantice și Ucraina, cu o finanțare de peste 60 de miliarde de dolari pentru Kiev reținută de Washington.
„Macron a ratat o oportunitate de a prelua decisiv conducerea europeană la începutul invaziei ruse a Ucrainei”, a spus Rym Momtaz, cercetător din Paris pentru Institutul Internațional de Studii Strategice. „Acum face pași pentru a remedia această greșeală.”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.