Evenimentul Zilei prezintă luniun material fulminant despre „Minciunile fondatoare ale Mitului Șora”, publicând un document prin care Ministerul Educației „spulberă oficial biografia falsă a unei fantome a comunismului”, după cum scriu jurnaliștii EvZ. Materialul începe printr-o referire la un alt caz de falsificare grosolană a unei biografii, respectiv cea a tatălui lui Horia Roman Patapievici, prezentat de acesta drept fost deținut politic deși, în realitate, Patapievici Sr. a fost traducător pentru Comandamentul Armatei Roșii la Viena fiind apoi trimis la București pentru a intra în Banca de Stat a RPR (Banca Națională).
Pentru a-i intra în grații Horia Roman Patapievici a mințit-o pe Monica Lovinescu în anii '90 că tatăl său este fost deținut politic, fără să îșin imagineze ca aceasta va consemna minciuna în Jurnalul ei personal publicat apoi de Humanitas. EvZ oferă și citatul prin care Patapievici e făcut de râs pentru posteritate: "Descoperim un tânăr (are 35 de ani și pare cu vreo zece mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut". - Monica Lovinescu despre Horia Roman Patapievici în "Jurnal, 1990-1993" (Editura Humanitas, 2003, p 291).
Jurnalistul Mirel Curea observa într-un editorial din EvZ „numitorul comun a două personaje, Dionis Patapievici, tatăl lui HR Patapievici și Mihai Șora: ambii au venit și s-au instalat în România în anul 1948. Primul, de la Viena, al doilea, de la Paris. Dragoste de comunism, sau marșrutizare, adică relocare la ordin?”. „Asemenea agenților cu mai multe identități, pe care le amestecă până nici ei nu mai știu cine sunt", scrtie EvZ, și Patapievici Sr. și Șora sunt transformați din autentici criptocomuniști în ditamai anticomuniștii, drept dovadă amintirile lui Patapievici Jr. împărtășite Monicăi Lovinescu și bannerele gigant cu Șora care continuă să troneze cu nesimțire in centrele orașelor, la concurență cu fetele de la Victoria's Secret, în ciuda dovezilor apărute public în privința bătrânului bolșevic. Într-adevăr, biografia fostului „deținut politic„ Patapievici Sr. este, în realitate, foarte asemănătoare cu adevărata biografie a „arestatului" Mihai Șora.
ActiveNews vă oferă numai câteva crâmpeie, extrase din autobiografia lui scrisă la 16 octombrie 1960 pe care o puteți citi integral în facsimil:
„Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele: 1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ma refugia in Polonia.(…) Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…) TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE!″
COMPLETARI: "In legatura cu comportarea mea din perioada 1936-1940 si conceptiilor pe care le aveam atunci arat ca in clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba germana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca "am conceptii bolsevice” si ca locul meu ar fi "dincolo de Nistru. (...) Plecarea din tara a fost determinata de atmosfera de teroare dezlantuita de autoritatile de ocupatie din Bucovina de Nord, impotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic si de atitudine negativa fata de razboiul antisovietic la care nu vroiam sa ma las mobilizat. De aceia am plecat din Cernauti inapoi la Stanceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiat de Stanceni, pe teritoriul URSS (fosta Galitie Poloneza, intrata in componenta Statului Sovietic inca in anul 1939).”
Desigur, trecând de ridicolul minciunii lui Horia Roman Patapievici se poate ridica și problema lui Patapievici Jr. trimis să o îmbrobodească pe Lovineasca cu povestea tatălui deținut politic și despre care un veteran al SRI afirmă negru pe alb că ieșirea lui din anonimatul lui de personaj șters care gravita în jurul locandei GDS a fost asigurată de însuși Virgil Măgureanu, primul șef al SRI și conspirator al loviturii din decembrie 1989 („Cine este Horia-Roman Patapievici. La conducerea ICR se află fiul unei fantome a NKVD" - Aurel Rogojan, „Fereastra Serviciilor Secrete", Editura Compania, 2011). A fost și Patapievici Jr. marșrutizat la Paris în anii '90 cu legendarea de fiu de deținut politic în cercul Monicăi Lovinescu și al legionarilor din Germania?
Tovarășii de drum ai lui Șora: Goldberg, Patapievici Sr., Tismăneanu Sr., Roman Sr.
Observația lui Mirel Curea a fost întregită de portalul ActiveNews, care, pe baza unui document de la Arhivele Naționale (ANIC, fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 7/1964, f. 88-90), arată că lui Șora și Patapievici Sr. trebuie să li se adauge Leonte Tismăneanu, poreclit Ciungul și venit de la Moscova după ce a activat în cadrul brigăzilor terorist-bolșevice în Spania și Franța (la fel ca Șora, în cazul din urmă). Tismăneanu Sr. este relocat în România tot în 1948 și, înainte de a fi "arestat" și el pe lângă Walter Roman (Ernő Neuländer, conform Wikipedia) ca "director adjunct al Editurii Politice și șef al catedrei de marxism la Universitatea C. I. Parhon” este "marșrutizat" în orașul Stalin (fostul și actualul Brașov) ca agitator comunist în "aparatul CC al PMR la Direcția de Propagandă și Agitație".
Tot la fel ca Șora, fost activist la "agit-prop" în perioada 1948-1951, conform Fișei sale de Cadre de la CC al PCR, după cum a dezvăluit Dan Andronic în Evenimenul Istoric (Nr. 10, 2018) . Șeful lui Tismăneanu și Șora la Direcția de Agitație și Propagandă era ilegalistul Nicolae Goldberger, care răspundea din partea Moscovei și de organizația politică a comuniștilor maghiari MADOSZ, cel care a cerut, înainte de lovitura de stat din 6 martie 1945, ca nord-vestul Ardealului, luat României prin Dictatul de la Viena, să fie dat Ucrainei sovietice și cel care l-a recrutat pe Walter Roman în brigăzile roșii. Roman Sr, tatăl lui Petre Roman, a fost și el trimis apoi de NKVD în Spania și Franța (!), după care a petrecut o perioadă ca coordonator al propagandei comuniste antiromânești la Radio Moscova, secția în limba română, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker și Tismăneanu Sr. pentru a fi apoi și el "marșrutizat" în România, de data aceasta direct pe tancurile sovietice. Fiul lui Walter Roman, "rebelul" Petre Roman, avea să ajungă sub Ion Iliescu, pus de Silviu Brucan, primul prim-ministru de după lovitura de stat din 1989, fiul lui Leonte Tismăneanu, Vladimir Tismăneanu, la rândul lui fost propagandist comunist și co-autor de volume politice marxiste împreună cu Virgil Măgureanu, avea să devină propagandist "anticomunist" și fiul lui Dionis Patapievici, fostul "deținut politic" pentru care a plâns într-o sticlă de Murfatlar împreună cu Monica Lovinescu, avea să devină șef al Institutului Cultural Român. Conform dictonului lui Walter Roman: "După noi, vom veni tot noi".
Aceștia erau colegii lui Mihai Șora în august 1948, atunci când a fost „arestat" în biroul Anei Pauker din Ministerul Afacerilor Externe al României ocupate de Armata Roșie și NKVD.
„Anul 1948 consemnează și cele mai crunte arestări (reale) din istoria României, din noaptea de 14 - 15 mai, când întreaga elită intelectuală, politică, militară, preoțească și țărănească a fost încarcerată pentru mulți ani de-aici înainte, așa cum arată Dan Andronic dezvoltând Cazul Șora în cea mai recentă apariție a revistei Evenimentul Istoric (Nr. 21, 2019)", scrie EvZ. Între timp, Șora a devenit coleg cu fiii kominterniștilor Patapievici și Tismăneanu, membri împreună cu el în Grupul pentru Dialog Social. În continuare EvZ publică "10 din cele mai mari minciuni ale lui Mihai Șora", devoalări însoțite de documentul de obținut de jurnalistul Victor Roncea de la Ministerul Educației Naționale:
„Documentul MEN, pe care îl publicăm aici în exclusivitate, spulberă, definitiv, sperăm, cea mai mare minciună dintre toate, vehiculată agresiv și întreținută cu obstinație de Mihai Șora și de către toți biografii săi de ocazie.
Este vorba despre pretinsa "Demisie de Onoare" pe care co-fondatorul GDS și al Fundației Soros și-ar fi dat-o din Guvernul Petre Roman la venirea minerilor în București.
Documentul obținut de EvZ atestă, așa cum am mai afirmat, ca unul dintre primii bucureșteni arestați și maltratați pe 14 iunie 1990, la orele 5 ale dimineții, din Institutul de Arhitectură, și apoi cercetător pentru Amnesty International al crimelor săvârșite de mineri, că Mihai Șora nu și-a dat nici o demisie în semn de protest, deși a văzut cu ochii lui sângele de pe pereții Arhitecturii, sânge despre care Petre Roman a afirmat nonșalant pentru presa occidentală că este „vopsea roșie aruncată de studenți".
Contractul de muncă în folosul FSN (Frontul Salvării Naționale) i s-a închis lui Mihai Șora la Ministerul Învățământului odată cu încetarea mandatului de ministru, la schimbarea "guvernului provizoriu" cu cel rezultat în urma alegerilor din 20 mai: pe 28 iunie 1990.
„Jos labele de pe Șora și Arafat, măi, nemernicilor!", scrie pe blogul ei Alina Mungiu. Între vocile care s-au revoltat la reclama mincinoasă Papaya în care Mihai Șora luptă pentru libertate sub comunism, demnă de manualele de „Fake News" ale NKVD și de o adendă la romanul "1984" al lui George Orwell, se numără și fosta deținută politic Niculina Moica. Distinsa doamnă afirmă că campania nerușinată a eMAG reprezintă ”o minciună mizerabilă” și ”o batjocură adusă memoriei martirilor și eroilor anticomuniști”.
Iar Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, citat de ActiveNews, spune, "contrazicându-i pe cei care sar în apărarea lui Mihai Șora susținând că fostul agitator comunist a fost obligat să fie consilier al Anei Pauker, că este exclus ca cineva să fi deținut o funcție în regimul comunist fără să dea informații Securității".
Niște "nemernici"! Ana Pauker era mai miloasă: le zicea "bandiți".", conchide materialul EvZ care prezintă restul minciunilor AICI.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Primarul sectorului 4, Daniel Băluță, spune că toți cei 500 de muncitori vietnamezi de pe șantierul sectorului său sunt plătiți cu echivalentul a 900 de euro net pe lună, cu o treime mai mult decât salariul mediu în România.
Guvernul vrea mai multă forță de muncă străină în România, aduce și refugiați sirieni
Este vorba despre 42 de refugiați sirieni care au ajuns la București pe calea aerului direct din capitala Iordaniei, Amman, dar în România nu se vorbește deloc despre acest subiect. Ce este Asia din mijlocul României.
BUCUREȘTI, 28 oct – Sputnik, Georgiana Arsene. Din cei 42 de migranți, 17 sunt copii și au ajuns în siguranță în capitala României, după ce au plecat din Amman, Iordania, în ultimele două săptămâni, ca parte a programului de relocare a refugiaților în România.
Din acest grup au făcut parte un bărbat în vârstă de 82 de ani care își sărbătorea ziua de naștere chiar în data sosirii, precum și doi copii mici, de trei luni și două săptămâni.
Este vorba, se pare, de două curse aeriene.
Relocarea refugiaților în România – acțiune cu iz secret?
”Personalul OIM – Organizația Internațională pentru Migrație – i-a salutat pe refugiații de pe aeroportul din București în perioada 15/10 și 23/10 împreună cu reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări”, notează evz.ro.
Sursa citată susține, citând site-ul Organizației Internaționale pentru Migrație, că Inspectoratul General pentru Imigrări desfășoară, împreună cu sprijin logistic din partea OIM, misiuni de selecție în Iordania și că România s-a angajat să reinstaleze 109 de refugiați sirieni din Turcia și Iordania ca parte a eforturilor Uniunii Europene de a spori relocarea în solidaritate cu țările gazdă.
Potrivit materialului de pe site-ul OIM, avem de-a face cu un proiect de relocare numit STARRT III care, în România este condus de OIM, în parteneriat cu Fundația pentru servicii sociale Schottener și finanțat de Uniunea Europeană prin Programul național – Fondul pentru azil, migrație și integrare – AMIF.
”Ne bucurăm să sprijinim guvernul român în răspunsul său umanitar față de situația din Iordania și Turcia”, a declarat Mircea Mocanu, șeful biroului OIM din România.
În data de 23 octombrie 2019, Inspectoratul General pentru Imigrări anunța, printr-un comunicat de presă, faptul că la București a sosit un lot de 24 de refugiați sirieni.
Informația nu a fost transmisă către presă, mai notează sursa citată.
”Transferul refugiaților sirieni de astăzi reprezintă punerea în aplicare a prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1596/2008 privind relocarea refugiaților în România și face parte din angajamentele asumate de statul nostru pentru perioada 2018-2019, privind transferul a 109 persoane aflate în nevoie de relocare din Iordania și Turcia”, se arată în comunicatul de presă invocat anterior.
Potrivit aceluiași document, grupul celor 24 de persoane încheie operațiunea de relocare din Iordania privind responsabilitatea transferului pentru cele 40 de persoane stabilită prin deciziile Comitetului pentru relocarea refugiaților din România.
Evz.ro subliniază, de asemenea, că evocarea unei Hotărâri de Guvern care are nu mai puțin de 11 ani dă de gândit și că programul AMIF la care se referă OIM a fost stabilit pentru perioada 2014-2020, mult după adoptarea hotărârii amintite care a și fost modificată în acest an de Guvernul Dăncilă.
Românii muncesc peste hotare, asiaticii sunt bine primiți aici
Nu doar România primește cu brațele deschise muncitori asiatici, ci și țara vecină, Ungaria, care preconizează 75.000 de permise de muncă în acest an în afara Uniunii Europene, adică de trei ori mai multe decât în urmă cu doi ani, în 2017.
Aproape patru milioane de români au plecat din țară în țările occidentale la posturi mai bine plătite. România a emis peste 11.000 de permise de muncă în primul semestru al acestui an, comparativ cu 10.500 în 2018.
Vietnamezii, moldovenii și srilankezii au fost primii beneficiari, informează incont.ro.
Cele mai multe recrutări se fac prin intermediul societăților de profil, specializate în forță de muncă asiatică, al căror număr ”a explodat”.
Imigranții sunt mult mai bine plătiți decât muncitorii români. Nu este de mirare de ce românii preferă să își câștige pâinea departe de țară, acolo unde sunt plătiți cu salarii decente.
Primarul sectorului 4, Daniel Băluță, spune că toți cei 500 de muncitori vietnamezi de pe șantierul sectorului său sunt plătiți cu echivalentul a 900 de euro net pe lună, cu o treime mai mult decât salariul mediu în România.
Pe de altă parte, sindicalistul Dumitru Costin, liderul Blocului Național Sindical, denunță un ”comportament abuziv” al multor patroni față de imigranți.
Dăncilă: majorarea lucrătorilor străini nou admiși pe piața muncii din România
Premierul Viorica Dăncilă a declarat, astăzi, la începutul ședinței de Guvern, că antreprenorii au nevoie de forță de muncă pentru derularea afacerilor.
”Este pregătit și postat în consultare publică proiectul prin care majorăm numărul lucrătorilor străini nou admiși pe piața forței de muncă în cursul anului viitor”, a declarat Viorica Dăncilă.
Premierul nu ține cont de faptul că românii preferă să plece peste hotare pentru un trai mai bun, în timp ce muncitorii din spații non UE sunt plătiți mult mai bine în România decât populația autohtonă.
Acest fapt duce nu doar la un deficit al forței de muncă în România și la costuri mai mari pentru angajatori, ci și la o stare de spirit defavorabilă clasei politice care este percepută, din păcate, ca una care nu este interesată de păstrarea cetățenilor României în țară.
În loc de concluzie
Așa cum menționam mai sus, exemplul dat de primarul Băluță ar trebui nu doar să ridice semne de întrebare autorităților din țara noastră, ci și să ducă, într-un timp cât mai scurt, la structurarea unor măsuri de protecție pentru angajații români.
https://ro.sputnik.md/society/20191028/28012851/Guvernul-vrea-mai-mult-for-de-munc-strin-n-Romnia-aduce-i-refugiai-sirieni.html
Antonescu, Codreanu și anticomunismul: https://www.youtube.com/watch?v=GxjCzr38398